Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 31-03-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3097/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL – 3185
DOSAR NR._
ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ NR. 3097/2015
Ședința publică din data de 31.03.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta B. E., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat P. R., în substituire avocat I. A. M., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 26.03.2015, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei aferentă cererii reconvenționale, precum și note scrise, prin care arată că este de acord ca alocația minorilor să revină reclamantului până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț.
Reprezentantul reclamantului arată că pârâta a predat reclamantului alocația minorilor aferentă lunii februarie 2015, însă nu și pentru luna martie 2015. De asemenea, arată că este dificil pentru reclamant să îi pună în vedere să returneze alocația întrucât aceasta afirmă de fiecare dată că nu are bani. Cu privire la programul de vizitare indicat de pârâtă prin cererea reconvențională, arată că nu se opune încuviințării acestuia întrucât și reclamantul a contactat-o telefonic pe pârâtă pentru a lua legătură și a se întâlni cu cei doi minori. Apoi, la interpelarea instanței, arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare
Reprezentantul reclamantului solicită instanței admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată, exercitarea autorității părintești asupra minorilor de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorilor la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul minim pe economie, numirea reclamantului ca titular al alocației celor doi minori, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, arată că sunt îndeplinite condițiile admisibilității ordonanței președințiale, respectiv urgența măsurii rezultă din necesitatea prevenirii unui prejudiciu al intereselor minorilor, care ar avea de suferit dacă ar fi luați de mamă de la domiciliul tatălui, vremelnicia privește faptul că măsura urmează a fi dispusă până la judecarea cererii principale având ca obiect divorț, iar cu privire la neprejudicierea fondului arată că prezenta cerere nu privește sau influențează cererea principală având ca obiect divorț. Cu privire la cererea reconvențională, arată că nu se opune admiterii acesteia, raportat la poziția și susținerile pârâtei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.02.2015, reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. E., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună exercitarea autorității părintești asupra copiilor minori până la soluționarea definitivă a procesului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._, de către ambii părinți, stabilirea locuinței acestora la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru cei doi minori, ca titularul alocației pentru copii să fie reclamantul, iar pârâta să-i returneze alocația cuvenită copiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat, în esență, că de la data despărțirii în fapt a soților și până în prezent au intervenit evenimente care duc la concluzia că interesul primordial al minorilor și drepturile acestora s-ar prejudicia prin stabilirea unui domiciliu stabil al acestora doar la soluționarea cererii de divorț.
A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea pe timpul procesului de divorț, a unor măsuri vremelnice cu privire la stabilirea domiciliului minorilor, a pensiei de întreținere sau alocația cuvenită lor.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996 – 997 C.pr.civ..
În probațiune, s-au depus înscrisuri (filele 6 – 10 și 17 - 19).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei - fila 5.
Legal citată, pârâta – reclamantă B. E. a depus întâmpinare și cerere reconvențională– filele 22 - 24, la data de 10.03.2015, prin Serviciul Registratură, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, nefiind de acord cu restituirea alocației pentru copii întrucât a predat-o reclamantului - pârât și nu există niciun impediment să i-o predea în continuare până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
Prin cererea reconvențională a solicitat stabilirea în favoarea sa a următorului program de vizitare a minorilor: în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni de vineri de la ora 17.00 până duminică la ora 18.00, să-i poată lua pe copii la domiciliul său; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în fiecare zi de luni, marți și joi, între orele 18.00 – 20.00, să se întâlnească cu copiii și să poată ieși cu ei la plimbare, precum și obligarea reclamantului – pârât să-i comunice de îndată orice modificare a domiciliului său și al minorilor sau orice schimbare a școlii sau a grădiniței frecventate de cei doi minori.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru – fila 33.
La data de 26.03.2015, pârâta – reclamantă a depus note scrise – fila 32, prin care a arătat că este de acord ca alocația minorilor să revină reclamantului începând cu data introducerii prezentei cereri și până la soluționarea dosarului de divorț nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și a dministrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 13.10.2007 (fila 19), din căsătoria acestora rezultând minorii B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și B. S., născut la data de 04.02.2011 (filele 17 – 18).
Pe fondul neînțelegerilor dintre cei doi soți, pârâta – reclamantă a intentat acțiune de divorț, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._, iar până la soluționarea definitivă a acestui dosar, s-a solicitat, prin prezenta ordonanță președințială, exercitarea autorității părintești asupra minorilor de către ambii părinți, stabilirea locuinței acestora la domiciliul reclamantului - pârât, obligarea pârâtei - reclamante la plata pensiei de întreținere pentru cei doi minori, ca titularul alocației pentru copii să fie reclamantul - pârât, iar pârâta - reclamantă să-i returneze alocația cuvenită copiilor, încuviințarea unui program de vizită în favoarea pârâtei – reclamante, precum și obligarea reclamantului – pârât să-i comunice de îndată pârâtei – reclamante orice modificare a domiciliului său și al minorilor sau orice schimbare a școlii sau a grădiniței frecventate de cei doi minori.
Potrivit art. 996 alin. 1 din C.pr.civ., „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Raportat la textul legal prezentat, instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinte cele trei condiții impuse de lege pentru emiterea ordonanței președințiale: condiția urgenței, caracterul vremelnic al măsurii ce se dispune, iar prin emiterea ordonanței să nu se prejudece fondul cauzei, condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile fiind îndeplinite.
Urgența reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării, în primele două situații, instanța având posibilitatea de a aprecia în concret asupra urgenței.
Conform art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului este reiterat și în art. 6 lit a din aceeași lege.
Din coroborarea dispozițiilor art. 919 cu cele ale 996 alin. 1 C.pr.civ., instanța reține că, în privința măsurilor care urmează a fi dispuse cu privire la cei doi minori, urgența este prezumată de legiuitor.
Apoi, raportat la condiția vremelniciei măsurii, instanța reține că s-a solicitat, prin prezenta cerere, ca toate măsurile să se ia numai până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț nr._, fiind îndeplinită și această condiție.
În fine, prin soluția data in cadrul ordonanței președințiale, instanța nu va prejudeca fondul litigiului dintre părți, ci va lua doar o măsura vremelnică.
Cu privire la temeinicia cererii, instanța reține următoarele:
Referitor la petitul având ca obiect exercitare autoritate părintească, instanța are în vedere prevederile art. 389 C.civ, potrivit cărora “după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este aceea a exercitării sale în comun de către ambii părinți și numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia.
Instanța reține că interesul superior al copilului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat, pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu separarea părinților săi, respectiv implicarea în viața sa doar a unuia dintre aceștia. Acest fapt reiese și din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 272/2004 ce subliniază importanța părinților în creșterea și educarea copiilor, precizând că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor (art. 31 alin. 1 și art. 483 alin. 2 teza finală Cod civil). Această responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului. Tatăl și mama trebuie să joace un rol activ în viața copilului – să comunice, să se implice în activități comune, să stabilească și să explice reguli – implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului.
Așadar, față de dispozițiile art. 397 C.civ., care statuează principiul exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți, având în vedere și înțelegerea părților în acest sens, precum și interesul superior al minorilor, instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorilor B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor la domiciliul tatălui, raportat la prevederile art. 496 alin. 3 C.civ., instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 272/2004, care consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, a art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și a practicii CEDO în aceasta materie, minorul are dreptul de a beneficia de un mediu stabil, alături cel puțin de un membru al familiei sale, care să se asigure că minorul se dezvoltă într-o ambianță potrivită cu vârsta sa.
Hotărârile luate în privința minorului trebuie să concorde cu interesul superior al acestuia, enunțat ca principiu legal prin Legea nr. 272/2004. Noțiunea are ca finalitate „dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității” copilului, asigurarea unui „mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere”, pregătirea pentru a trăi „independent în societate” și educația în spiritul idealurilor „păcii, demnității, libertății, toleranței, egalității și solidarității”, principii desprinse din preambulul Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990.
Potrivit prevederilor art. 400 C.civ., având în vedere faptul că, în prezent, reclamantul - pârât este cel care se ocupă de minori, iar pârâta – reclamantă este de acord ca acesta să se ocupe și în continuare de copii până la soluționarea procesului de divorț, considerând că este în interesul superior al copiilor ca tatăl să fie cel care se ocupă de îngrijirea lor, instanța va stabili domiciliul minorilor B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, la domiciliul reclamantului – pârât, în Cluj-N., ., ..
În continuare, potrivit art. 402 C.civ., ” (1) Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”, iar conform art. 529 C.civ. ” (1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.” Apoi, în baza art. 532 alin. 1 și 2 din C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată și se poate acorda și pentru o perioadă anterioară dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
În temeiul dispozițiilor art. 402 C.civ., având în vedere cererea reclamantului – pârât, criteriile stabilite de art. 529 C.civ., precum și poziția părților, instanța va obliga pârâta - reclamantă să achite o pensie de întreținere, lunară, în cuantum de 1/6 din venitul minim pe economie pentru minorul B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și 1/6 din venitul minim pe economie pentru minorul B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ (la dosar nefiind atașată dovada obținerii altor venituri de către pârâta – reclamantă). Având în vedere pe de o parte nevoile minorilor care trebuie să beneficieze de sprijinul material al ambilor părinți, faptul că aceștia vor locui cu tatăl lor, care le va presta în natură întreținerea, instanța apreciază că plata pensiei de întreținerea așa cum a fost anterior precizată este justificată.
Apoi, instanța are în vedere și faptul că părintele care nu locuiește împreună cu minorii, respectiv pârâta - reclamantă, are dreptul de a păstra legături personale cu aceștia, în condițiile art. 401 C.civ.
Modalitățile concrete de exercitare ale dreptului unui părinte de a avea legături personale cu copilul său pot consta în întâlniri ale copilului cu părintele său, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestuia drept, instanța urmează să țină cont doar de interesul copiilor și, pe cale de consecință, de necesitatea relaționării în continuare cu mama lor, aspect de natură a asigura copiilor, din punct de vedere emoțional, depășirea traumei inerente provocate de despărțirea în fapt a părinților lor. De asemenea, instanța va avea în vedere că dreptul de a avea legături personale cu minorii trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii lor, iar exercitarea acestui drept nu trebuie stingherită, eventual, de prezența obligatorie a celuilalt părinte sau a altor persoane, comunicarea dintre părintele cu care minorii nu locuiesc și acești copii urmând să aibă loc în mod firesc, fără nicio restrângere. Nu în ultimul rând, instanța va urmări ca minorii să nu își schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial și programul încuviințat să nu le afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic, cât și fizic, menținerea relațiilor personale cu pârâta – reclamană reprezentând un fapt de natură să influențeze pozitiv buna lor dezvoltare și echilibrul psihic, raporturile sociale în care vor fi implicați și pregătirea lor ulterioară școlară și profesională.
Pentru aceste considerente, având în vedere și poziția părților, instanța va încuviința pentru pârâta – reclamantă următorul program de vizitare a minorilor: în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni de vineri de la ora 17.00 până duminică la ora 18.00, să-i poată lua pe copii la domiciliul său; în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în fiecare zi de luni, marți și joi, între orele 18.00 – 20.00, să se întâlnească cu copiii și să poată ieși cu ei la plimbare, urmând ca reclamantul – pârât să fie obligat să-i comunice de îndată pârâtei – reclamante orice modificare a domiciliului său și al minorilor sau orice schimbare a școlii sau a grădiniței frecventate de cei doi minori.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul – pârât a mai solicitat să fie numit în calitate de titular al alocației de stat pentru copii, precum și obligarea pârâtei – reclamante să-i returneze alocația cuvenită copiilor. La solicitarea instanței, pârâta – reclamantă a arătat că este de acord cu această solicitare, motiv pentru care instanța, va stabili ca reclamantul – pârât să fie titularul alocației de stat pentru copii, urmând ca pârâta – reclamantă să-i predea reclamantului – pârât alocația copiilor începând cu data de 19.02.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul B. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., prin avocat I. A.-M., în contradictoriu cu pârâta B. E., cu domiciliul în comuna Ocoliș, ., jud. Cluj, prin avocat G. N..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă B. E. în contradictoriu cu reclamantul - pârât B. I..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorilor B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorilor B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, la domiciliul reclamantului – pârât, în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâta – reclamantă la plata unei pensii de întreținere, lunare, în cuantum de 1/6 din venitul minim pe economie pentru minorul B. C. A., născut la data de 02.05.2008, și 1/6 din venitul minim pe economie pentru minorul B. S., născut la data de 04.02.2011, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Stabilește pe reclamantul – pârât ca titular al alocației de stat pentru copii și obligă pârâta – reclamantă să-i predea reclamantului – pârât alocația copiilor începând cu data de 19.02.2015 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Stabilește în favoarea pârâtei – reclamante următorul program de vizitare a minorilor:
- în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni de vineri de la ora 17.00 până duminică la ora 18.00, să-i poată lua pe copii la domiciliul său;
- în a doua și a patra săptămână a fiecărei luni, în fiecare zi de luni, marți și joi, între orele 18.00 – 20.00, să se întâlnească cu copiii și să poată ieși cu ei la plimbare.
Obligă reclamantul – pârât să-i comunice de îndată pârâtei – reclamante orice modificare a domiciliului său și al minorilor sau orice schimbare a școlii sau a grădiniței frecventate de cei doi minori.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părți.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedință publică, azi, data de 31.03.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. Ș. N.
Red./Dact./B.I.A./N.S./02.04.2015/4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 30-07-2015,... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2119/2015. Judecătoria... → |
|---|
