Plângere contravenţională. Sentința nr. 6830/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6830/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6830/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6830/2015
Ședința publică din 3 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petentul C. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.04.2015.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională, raportat la dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 alin. 1 C. pr. civ., instanța constată încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2015, sub nr._, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 10.04.2015 și restituirea amenzii achitate în cuantum de 195 lei.
Petentul a arătat că la data introducerii plângerii nu îi fusese comunicat procesul-verbal astfel încât va redacta ulterior motivele plângerii.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: cartea de identitate a petentului (fila 3) și dovada . nr._/10.04.2015. (fila 4)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 2)
La data de 15.05.2015, petentul a formulat motivele de fapt ale cererii sale. S-a arătat că petentul se deplasa la volanul autoturismului_ pe . Piața Ș. cel M. iar după trecerea de pietoni a fost oprit de agentul constatator care i-a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
Petentul a susținut că a efectuat virajul la dreapta, în mod regulamentar, iar apoi a așteptat să treacă pietoni angajați în traversarea străzii. Cu toate acestea, agentul constatator a afirmat că mai era un pieton angajat în traversarea străzii.
S-a învederat instanței că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent, fiind încălcate prevederile art. 19 OG nr. 2/2001 și că agentul constatator nu a consemnat în întregime obiecțiunile petentului.
În drept, petentul nu a indicat temeiurile pe care se bazează plângerea.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentului la data de 30.04.2015, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 21.
Au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (fila 13) și dovada comunicării acestuia (fila 14), dovada plății amenzii. (fila 15)
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.06.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus istoricul contravențional al petentului (fila 20) și o copie a procesului-verbal. (fila 21)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.06.2015, petentul a arătat că își menține petitele astfel cum au fost formulate. Intimatul nu a adus nici o probă în susținerea învinuirii aduse, neexistând martori sau probe video.
La termenul din data de 03.07.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2015 (fila 21), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că, la data de 10.04.2015, petentul a condus auto Mazda cu nr. de înmatriculare_ pe . la efectuarea virajului dreapta pe . M. nu a acordat prioritate de trecere la trecerea de pietoni unui pieton care traversa . special amenajat și semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, aflat pe sensul său de mers.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „ neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul a susținut că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001 deoarece nu este semnat de un martor și că nu i s-au consemnat în întregime obiecțiunile.
Preliminar, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Cu toate acestea, alin. 3 prevede o excepție, stipulând că procesul-verbal poate fi întocmit în lipsa contravenientului și fără un martor asistent, revenindu-i agentului constatator obligația de a menționa motivele ce au condus la întocmirea procesului-verbal în acest mod.
Într-adevăr, așa cum a arătat și petentul, procesul-verbal contestat a fost întocmit în lipsa sa și nu a fost semnat de un martor asistent însă în cuprinsul procesului-verbal se menționează explicit motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit astfel. Agentul constatator a consemnat faptul că martorii refuză implicare, fiind astfel incidentă excepția stipulată de art. 19 alin. 3 OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului potrivit căreia procesul-verbal este nul deoarece agentul constatator a refuzat să îi consemneze obiecțiunile, instanța reține, în primul rând, că în cuprinsul actului de sancționare contravențională sunt inserate mențiuni privind obiecțiunile petentului.
Mai mult, chiar dacă petentul ar fi probat refuzul agentului constatator de a consemna în întregime obiecțiunile formulate, instanța constată că această omisiune constituie o cauză de nulitate relativă a procesului-verbal. Obligația agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului este impusă de art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001.
Petentul nu a probat vătămarea produsă prin neconsemnarea obiecțiunilor pe care susține că le-a formulat. În plus, petentul poate învedera instanței, în prezentul demers procedural, toate aspectele apreciate a fi utile soluționării cauzei, aspecte ce urmează a fi analizate chiar dacă nu au fost formulate ca obiecțiuni la momentul dresării procesului-verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputate petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată și administrată.
Singurul înscris depus de către petent în susținerea argumentelor sale este procesul-verbal contestat. Simpla afirmație a petentului potrivit căreia pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană, nesusținută de nici un alt mijloc de probă, nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Chiar dacă la dosarul cauzei nu au fost depuse înregistrări, constatările agentului de poliție, astfel cum au fost consemnate în procesul-verbal, reprezintă un mijloc de probă suficient pentru a permite stabilirea stării de fapt.
Apărările petentului nu sunt credibile nici raportat la obiecțiunile consemnate în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, s-a reținut, la rubrica alte mențiuni, că petentul a afirmat că a avut verde intermitent și că nu a deranjat pietonul, nu l-a lovit, distanța până la pieton fiind de aproximativ 3-4 metri. Or, această apărare, formulată la momentul sancționării, este substanțial diferită de cea propusă prin plângerea contravențională. Din obiecțiunile consemnate reiese că petentul a recunoscut că pietonul era angajat în traversare însă se afla la o distanță de aproximativ 3 metri.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravenției cu propriile simțuri iar petentul nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 98 alin. (4) lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Mai mult, instanța are în vedere și potențialele consecințe grave pe care le poate genera în trafic neacordarea priorității de trecere pietonilor. În fine, cum petentul a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, după cum rezultă din istoricul său contravențional (fila 20), instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța apreciind că pentru corectarea conduitei contravenționale a petentului este necesară menținerea sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul C. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2015 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. M., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 03.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/07.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5171/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6227/2015. Judecătoria... → |
|---|
