Plângere contravenţională. Sentința nr. 827/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 827/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 8779/211/2014
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 827/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E.-E. P.
GREFIER A. D. K.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent A. M. A handicapATILOR MOTORI și pe intimat M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentei, av. G. B., în substituirea d-lui av. M. R. L., cu delegație depusă la fila 63 din dosar, martora B. C., personal, și martorul O. S., personal, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Judecătoria, în temeiul art. 321 NCPC, procedează la audierea martorilor O. S. și B. C. A., în această ordine, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale aflate la filele 64 și 65 din dosar.
Reprezentanta petentei solicită suplimentarea probatoriului cu audierea d-nei Erkedi, raportat la declarația martorei B., pentru a ne relata cele constatate de organul de control.
Având în vedere cererea reprezentantei petentei cu privire la suplimentarea probatoriului, instanța apreciază că nu este utilă soluționării prezentei cauze, motiv pentru care o va respinge.
Reprezentanta petentei arată că nu mai are alte cereri.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, respectiv anularea procesului-verbal și exonerarea petentei de la plata amenzii. Arată că, la momentul controlului, lucrările nu erau finalizate din lipsa de fonduri. În ceea ce privește înălțimea imobilului, petenta ar fi putut solicita modificarea autorizației de construire, până în luna septembrie 2014. Consideră că sancțiunea aplicată este nelegală. Precizează că de pe procesul-verbal de contravenție lipsește atât semnătura contravenientului, cât și a martorului, nefiind îndeplinite prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001. De asemenea, procesul-verbal nu conține mențiunea prevăzută în mod obligatoriu de art. 16 din OG nr. 2/2001 privitoare la indicarea locului în care s-a încheiat procesul-verbal, fapt ce atrage anulabilitatea acestuia. Precizează că sunt neconcordanțe în cuprinsul procesului-verbal, respectiv: pe de o parte se menționează că lucrările exterioare au fost terminate, iar pe de altă parte se dispune oprirea imediată a lucrărilor. În subsidiar, având în vedere obiectul de activitate al petentei, solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta sub nr._ la data de 28 aprilie 2014, petenta A. M. a Handicapatilor Motori a solicitat in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala Serviciul Control Urbanism si Disciplina in Constructii ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate in principal nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 14,04.2014, emis de Direcția Poliția Locală, Serviciul Control Urbanism și Disciplină în Construcții a Municipiului C.-N. și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii aplicate in cuantum de 3000 lei.
In subsidiar s-a solicitat sa se anuleze procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ din data de 14.04.2014 emis de M. C.-N. – Directia Politia Locala Serviciul Control Urbanism si Disciplina in Constructii cu consecinta anularii obligatiei de plata a amenzii stabilite iar in al treilea rand sa se inlocuiasca sanctiunea aplicata cu sanctiunea avertisment.
In motivare se arata ca procesul verbal este nelegal si netemeinic fiind lovit de nulitate intrucat nu a fost facuta dovada existentei delegatiei si a actului in baza caruia inspectorul a fost insarcinat sa desfasoare controlul la imobilul petentei.
De asememena procesul verbal este anulabil datorita nerespectarii prevederilor art.19, alin.1 si alin.3 si art.16 alin.7.
Petenta mai subliniaza faptul ca procesul verbal nu contine mentiunea privitoare la indicarea locului in care s-a incheiat procesul verbal fapt ce atrage anulabilitatea acestuia
Petenta mentioneaza si faptul ca nu se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.Detine autorizatie de constructie in scopul extinderii unei constructii destinate sa adaposteasca varstnici, o gradinita si un asezamant pentru mamae si nou nascuti.Datorita contextului economic dificil a fost pusa in situatia de a nu mai putea finaliza constructia conform planurilor initiale, neavand fonduri pentru a inalta toate cele patru nivele autorizate, astfel ca a optat pentru renuntarea la construirea unui etaj al cladirii .La data controlului, lucrarile nu erau finalizate desi agentul constatator a mentionat ca lucrarile exterioare erau finalizate.
In drept au fost invocate disp. Legii nr. 50/1991 si OUG nr. 2/2001
Plangerea a fost legal timbrata.
Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea plangerii si mentinerea procesulu iverbal ca fiind legal si temeinic.
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
La data de 28.03.2014, pe ., C.-N., s-a constatat faptul ca petenta in calitate de beneficiar a executat in baza autorizatiei de construire nr. 1112/2010, lucrari de construire pentru “extindere camina pentru varstnici, gradinita, asezamant pentru mame si nou nascuti Sfanta E.”, cu regim de inaltime D+P+2E fara a respecta documentatia tehnica aprobata executand imobilul cu regim de inaltime D+P+E fara a solicita autorizatie modificatoare conform art. 7, alin.15 din Legea nr. 50/1991, schimband astfel regimul de inaltime precum si fatada acestuia prin nerespectarea golurilor de la fatade(V,E) schimband forma acestuia.De asemenea nu au fost respectate dimensiunile si forma liftului.La momentu lcontrolului lucrarile erau finalizate.
Petentei i-a fost incheiat procesul verbal de constatare a contraventiei, contestat in prezent.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Petentul nu a făcut in nici un alt mod dovada unei situații contrarii actului de sancționare, fiind aplicabila regula „onus probandi incumbit actori”.
Potrivit art. 1 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, republicată, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, iar conform alin.(2) al aceluiași articol, construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Conform art. 26 alin.(1) lit. a) din aceeași lege, constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea totală ori parțială, fără autorizație, a lucrărilor prevăzute la art. 3 cu excepția celor menționate la lit. b),c),e) si g) precum si continuarea executarii lucrarilor autorizate fara solicitarea unei noi autorizatii asa cum prevede art.7 alin.15 .
Mai mult potrivit prevederilor art. 7 alin 15 din Legea nr. 50/1991 " în situația în care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire, potrivit prevederilor prezentei legi."
referitor la faptul că agentul constatator nu a făcut dovada existenței delegației și a actului în baza căruia s-a desfășurat controlul la imobilul petentei menționăm că:
Potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată si se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Conform art. 15 alin. 2 din OG 2/ 2001, privind regimul juridic al contravențiilor, pot fi agenți constatatori - primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul MAI, special abilitați,persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale ".
Conform dispoziției Primarului municipiului C.-N. privind împuternicirea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției Poliția Locală pentru constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite pe raza municipiului C.-N., agenții constatatori sunt împuterniciți să constate contravenții la Legea nr. 50/1991.
Privitor Ia pretinsa încălcare a dreptului de a formula obiecțiuni se retine faptul ca prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, recurs în interesul legii, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sancțiunea pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă, pentru a cărei admitere este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări ce nu ar putea fi remediate altfel decât prin anularea procesului-verbal.
In ceea ce privește vătămarea dreptului la apărare, Curtea Constituțională și-a conturat o poziție constantă de recunoaștere a constituționalității prevederilor OG nr, 2/2001 (cu precădere a art. 19) în ceea ce privește garantarea dreptului la apărare. In acest sens Curtea a arătat că posibilitatea formulării plângerii contravenționale, în cadrul căreia petentul își poate face orice apărare pe care o consideră necesară în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului egalității de arme, precum și suspendarea executării pe parcursul judecării acesteia constituie garanții suficiente, care împiedică încheierea abuzivă a procesului-verbal.
In acest sens, în Decizia nr. 164/2003. publicată în Monitorul Oficial nr. 397 din 09.06.2003, Curtea a statuat că „textul art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului", iar „dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, alin. 2 al acestui text referindu-se chiar la «cursul procesului», or, constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru".
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acesteia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea formulata de petenta A. M. a Handicapatilor Motori cu sediul procesual ales la SCPA “Lapusan,Moscovits, S.&Asociatii”, C.-N., ., nr. 24, jud. C. impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 14.04.2014 de intimatul M. C.-N., cu sediul in C.-N., .-3, jud. C..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 27.01.2015.
P. GREFIER
E. E. P. A. D. K.
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 107/2015.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 15-01-2015, Judecătoria... → |
|---|
