Pretenţii. Sentința nr. 8295/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8295/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 21391/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8295/2015
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta .. împotriva pârâtei S.C. P. S. S.R.L., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 16.09.2015, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect pretenții, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 06 octombrie 2014, reclamanta .., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S. S.R.L., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7977, 45 lei reprezentând debit neachitat conform facturii nr._/03.05.2011 și a sumei de 9907, 99 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la momentul scadenței până la momentul introducerii cererii, precum și în continuare până la data achitării efective. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de service_/1 din 23.04.2011 privind repararea autoturismului marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, sens în care a fost emisă și acceptată factura nr._/03.05.2011, neachitată de către pârâtă. A mai susținut reclamanta că la data de 08.10.2013 a notificat pârâta, solicitându-i să achite debitul în sumă de 7977, 45.
În final reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în sensul existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept au fost invocate disp. art. 1270, 1516, 1522 din Codul civil.
În probațiune reclamanta a anexat în copie: factura fiscală nr._/03.05.2011 (f. 4 - 5), contract de service (f. 6-8), notificare (f. 9), dovada de comunicare a notificării (f. 10 – 11).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1103, 87 lei (f. 3, 19).
Pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile din dosar instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor rezultă că, între reclamanta .., în calitate de prestator și pârâta S.C. P. S. S.R.L. în calitate de beneficiar s-a încheiat la data de 23.04.2011 contractul de service nr._/1 (fil. 6 – 8) având ca obiect efectuarea de către reclamantă de reparații la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Potrivit contractului reparațiile urmau a fi finalizate până la data de 03.05.2011. La data de 03.05.2011, reclamanta a emis pe numele pârâtei factura nr._/03.05.2011 în cuantum de 7977, 45 lei, acceptată la plată prin semnătură (fil. 4-5). Conform facturii plata urma să se efectueze cu ordin de plată în termen de 3 zile de la data emiterii facturii.
În temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu:
Instanța arată că raportat la prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011, cauzei de față i se aplică disp. Decretului nr. 167/1958.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „termenul de prescripție este de 3 ani”, iar potrivit art. 7 din același act normativ, „Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”.
Instanța constată că în factura fiscală nr._/03.05.2011 se prevede un termen de achitare a sumei, respectiv 3 zile de la data emiterii., suma trebuia achitată de către pârâtă la data de 6 mai 2011, așa încât termenul de prescripție începe să curgă de la această dată.
În aceste condiții, instanța constată că pretențiile reclamantei, constând în plata sumei de 7977, 45 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/03.05.2011, sunt prescrise în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 06.10.2014, termenul împlinindu-se la data de 07.05.2014.
În ceea ce privește susținerea reclamantei conform căreia termenul de prescripție s-a întrerupt întrucât la data de 08.10.2013 a notificat-o pe pârâtă, solicitându-i să achite suma restantă, instanța reține că este neîntemeiată.
Art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că “Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanta judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare”.
În speță nu există nici un act din care să reiasă că pârâta a recunoscut debitul restant, iar notificarea comunicată pârâtei la data de 08.10.2013 (f. 11) nu este de natură să întrerupă termenul de prescripție întrucât doar cererea de chemare în judecată are acest efect.
În raport de cele arătate, instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de 7977, 45 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/03.05.2011, invocată de instanța din oficiu și va respinge ca prescrisă acțiunea civilă, în ceea ce privește această sumă.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantei fiind prescris în ceea ce privește debitul principal, este prescris și dreptul la acțiune în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului principal.
În temeiul art. 453 C.p.c. respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu și în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta .., cu sediul în Cluj-N., .. 145, jud. Cluj și sediul procesual ales la S. și Asociații SCA din Cluj-N., .. 7, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., .. 15, jud. Cluj având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 7977, 45 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/03.05.2011 și a penalităților în cuantum de 0, 1 % pe zi de întârziere.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata in ședința publica din 16.09.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 ex./17.09.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7738/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8272/2015.... → |
|---|
