Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 731/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 731/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 731/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 731/2015
Ședința publică din 26 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de reclamantul F. H. V., în contradictoriu cu pârâta D. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei, la data de 20.01.2015, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise de către pârâtă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art.396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.01.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /16.07.2014 reclamantul F. H. V., prin avocat Anja M., în contradictoriu cu pârâta D. A., a solicitat instanței:
- să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului D. H. Yanis în comun, de către ambii părinți
- să stabilească locuința minorului la domiciliul tatălui său
- să dispună schimbarea numelui minorului în F. H. Yanis
În expunerea stării de fapt se arată că reclamantul a avut o relație cu pârâta D. A. trăind în concubinaj cu aceasta câteva luni de zile, începând cu data nașterii fiului acestora, D. H. Yanis, la data de 15.09.2011.
Potrivit reclamantului, după nașterea copilului, relația dintre părți a început să se deterioreze, părțile convenind să se mute fiecare la părinți iar copilul să rămână în grija mamei însă, la o lună de la despărțire, întrucât părinții îi ceruseră să părăsescă locuința, mama copilului a lăsat copilul la domiciliul tatălui timp de 2 luni.
Potrivit reclamantului, chiar pârâta a recunoscut faptul că copilului îi este mai bine cu tatăl său fiindcă alături de ea nu doarme și nu mănâncă bine iar de fiecare dată când mama îl preia pe minor de la tatăl său, acesta din urmă îi dă tot ce are nevoie – hrană, scutece, medicamente etc. și chiar și, în mod frecvent, sume de bani.
Reclamantul susține că pârâta vede în copil doar o povară, și nu o bucurie, de altfel aceasta petrecând sărbătorile de iarnă cu alte persoane, cerându-i de multe ori tatălui să aibă grijă de copil și chiar nevizitându-l pe acesta perioade lungi. Reclamantul a mai prezentat și alte aspecte care în opinia sa dovedesc faptul că minorului i-ar fi mai bine cu tatăl său.
În dovediea cererii, reclamantul a solicitat adminsitrarea probei cu interogatoriul pârâtei și proba cu martori. Au fost depuse înscrisuri atașate la filele 9-12.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 262 alin. 2, art. 263, art. 505, art. 396, art. 497, art. 106-107 C.civ., art. 194 și urm., art. 309, art. 316, art. 351 și urm. C.pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 14.11.2014, solicitând admiterea primului petit al cererii și respingerea următoarele două cereri.
În motivarea poziției sale, pârâta a învederat faptul că în perioada sarcinii, a locuit singură în apartamentul închiriat în Florești, reclamantul nedorind să părăsescă locuința părinților dar achitând chiria aferentă acelui imobil. În continuare arată că în timpul sarcinii și la două luni de la naștere reclamantul nu i-a acordat sprijin suficient și nici nu s-a interesat de ea sau de copilul născut prematur. Arată că în perioada de două luni când copilul a locuit cu tatăl său, în realitate suferise de o depresie post partum și nu fusese obligată să părăsească locuința părinților.
În continuare, pârâta susține că după acest episod, fiul său a locuit constant cu ea și cu părinții săi iar după ce copilul a împlinit un an, pârâta s-a angajat și a început să își câștige propriile venituri. Arată pârâta că ea achită taxele de grădiniță, reclamantul achitând o singură dată aceste sume.
Pârâta a mai arătat că reclamantul nu contribuie cu tot ceea ce pretinde iar în majoritatea timpului, pârâta nu s-a putut bizui decât pe sprijinul părinților săi.
Potrivit pârâtei, la data de 06.11.2014, a fost nevoită să formuleze o plângere penală împotriva reclamantului, întrucât acesta nu i-a permis să îl vadă pe minor.
În ceea ce privește schimbarea numelui, pârâta a arătat că nu este de acord cu acest lucru și a menționat faptul că numele copilului a fost astfel stabilit întrucât la acea dată reclamantul nu avea buletin de identitate valabil iar la acest moment nu există motive temeinice pentru modificare.
Totodată, pârâta a formulat cerere reconevnțională solicitând stabilirea locuinței minorului la domiciliul ei și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul lunar.
Pârâta a depus înscrisuri (f. 42-49).
La data de 14.01.2015 reclamantul a formulat întâmpinarea la cererea reconevnțională și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în cazul stabilirii locuinței minorului la domiciliul mamei sale, încuviințarea unui program de vizită în favoarea sa.
La termenul din data de 19.11.2014 instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării și a cererii reconvenționale.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorii D. G., F. I., D. V. și B. L. A., declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar (f. 53-56) precum și proba cu interogatoriul reclamantei. Totodată, în cauză s-a depus la dosar ancheta socială efectuată de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Consiliul Local al Municipului Cluj-N. (f. 50-51) și raportul cu privire la ancheta psiho-socială realizată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – Serviciul Consiliere pentru părinți și copii din cadrul Consiliului Județean Cluj (f.73-79).
Analizand actele depuse la dosar si probele administrate, instanta constata urmatoarele:
În fapt, în data de 20.09.2010, potrivit certificatului de naștere . nr._ (f. 10) s-a nascut minorul D. H. YANIS, acesta având stabilită filiația față de ambii părinți.
În drept, în conformitate cu art. 396 C.civ., instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. Astfel, textul art. 397 C.civ., stabilește, ca regulă de principiu, faptul că, după divorț, exercitarea autorității părintești revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care, datorită unor motive temeinice, instanța decide altfel.
Totodată, conform art. 505 alin. 1 C.civ. „în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar conform alin. 2 al acestui articol „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Potrivit art. 483 alin. 1 și 2 C.civ autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Cu alte cuvinte, ariile principale de exercitare a autorității părintești sunt obligația de a oferi copilului un cămin, responsabilitatea de a proteja și îngriji copilul, responsabilitatea de a disciplina copilul, responsabilitatea față de bunurile și proprietățile copilului, dreptul de a alege educația pe care o va urma copilul, dreptul de a alege religia copilului, dreptul de a decide cu privire la internarea copilului într-o unitate spitalicească, dreptul de a lua decizii cu privire la tratamentul pe care urmează a-l lua copilul, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de a aproba transmiterea informațiilor personale sau confidențiale despre copil. Autoritatea părintească nu este un drept absolut și nelimitat, ea se termină acolo unde încep drepturile copilului.
Codul civil a consacrat principiul coparentalității, în sensul că autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți, se exercită împreună și în mod egal de către aceștia și de asemenea, răspunderea pentru creșterea copilului revine ambilor părinți.
În această privință, instanța reține, in baza probatoriului administrat (declarațiile de martori, ancheta socială și psiho-socială efectuate in cauza la solicitarea instantei), că de minor s-au ocupat ambele părți, acestea implicându-se afectiv si material în procesul de creștere și educare al acestuia. Din analiza probatoriului administrat, instanța reține faptul că ambele părți prezintă suficiente garanții morale si materiale, exercitându-și in mod corespunzator atributiile părintești față de minor, fapt pentru care instanța, în baza art. 397 C.civ., va incuviinta intelegerea părților cu privire la exercitarea autorității părintești în mod comun de cei doi parinti.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, instanța reține faptul că art. 496 C.civ., care reglementează situația locuinței copilului, prevede faptul că în cazul în care părinții nu locuiesc împreuna, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului iar în ipoteza unei neînțelegeri între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
În cauza de față, instanța reține faptul că atât în perioada în care părțile au locuit împreună cât și ulterior, de copil s-au ocupat ambii părinți iar în ceea ce privește locuința celor două părți, instanța reține că condițiile oferite sunt aproximativ egale, veniturile celor doi părinți fiind suficient de consistente pentru a asigura acoperirea cheltuielilor necesare întreținerii și educării minorului.
Totodată, instanța reține faptul că minorul locuirește în mod statornic cu mama sa care este de acord ca pârâtul să petreacă cât mai mult timp cu fiul său, neexistând astfel impedimente în exercitarea dreptului de vizită al părintelui care nu locuiește cu minorul.
Instanța mai reține și faptul că potrivit declarațiilor martorilor, ambii sunt părinți buni iar în raportul de anchetă psiho-socială, după o atentă analiză a comportamentului minorului, s-a concluzionat faptul că acesta este atașat de ambii părinți și interacționează bine cu aceștia, copilul arătând că îi este dor de mama sa când se află la tată sau mama e la serviciu. Singura problemă identificată de comisia care a realizat acest raport, o reprezintă neînțelegerile dintre părinți, neîntelegeri manifestate de față cu minorul și care au o influență negativă asupra acestuia.
În raport de toate aceste aspecte, instanța consideră că nu se impune modificarea domiciliului minorului, motiv pentru care va respinge solicitarea pârâtului în acest sens și va stabili locuința minorului la domiciliul pârâtei.
Ținând seama de soluția ce urmează a fi dispusa in cauza cu privire la exercitarea autorității părintești în mod comun de către parti și stabilirea domiciliului legal al minorei la locuința pârâtei, reținând și acordul părților cu privire la acest aspect, în baza art. 529 alin. 1 și 2 din Codul civil., va dispune obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în natură, în favoarea minorului D. H. Yanis, până la limita a ¼ din veniturile lunare nete, de la data pronunțării prezentei și până la data încetării stării de nevoie.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind modificarea numelui de familie al minorului, instanța reține faptul că potrivit art. 449 alin. 3 C.civ. în lipsa acordului părinților cu privire la numele copilului, instanța de tutelă hotărăște cu privire la acest aspect.
Având în vedere faptul că în cauza de față lipsește acordul mamei la modificarea solicitată, instanța, analizând aceasta solicitare, apreciază că este neîntemeiată. Astfel, în absența consimțământului pârâtei sunt necesare motive temeinice pentru încuviințarea schimbării numelui iar în cauza de față nu există nici un astfel de motiv. În cauză, instanța reține faptul că copilul are o vârstă fragedă și are domiciliul stabilit la locuința mamei sale iar în condițiile în care părinții au nume de familie diferite, este în interesul minorului ca acesta să poarte același nume cu cel al părintelui împreună cu care locuiește, întrucât în mod evident implicarea acestuia din urmă în viața minorului este mult mai mare.
În aceste condiții, instanța va respinge cererea reclamantului de modificare a numelui minorului.
În continuare, instanța reține faptul că reclamantul păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia. In concretizarea acestui drept, instanta va admite cererea reclamantului, acceptată de către pârâtă si va fixa un program de vizitare a minorului de catre pârât, în modalitatea asupra căreia părțile s-au pus de acord, și anume:
-două sfârșituri de săptămână din lună, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului de vineri după-masă și până duminică după-masă;
- cel puțin de două ori pe săptămână, la înțelegerea părților, reclamantul să poată să îl ducă pe minor la grădiniță și apoi la sfârșitul programului, să îl aducă acasă;
-în orice alte situații, la înțelegerea părților.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind petrecerea fiecărui sfârșit de săptămână al minorului cu tatăl său, instanța o apreciază ca excesivă având în vedere faptul că acest moment al săptămânii, fiind în general liber, este cel mai prielnic pentru petrecerea timpului în familie și ar fi anormal ca această posibilitate să fie acordată doar reclamantului.
Desigur părțile, care la acest momentul își arată disponibilitatea de a coopera la creșterea și educarea minorului, sunt libere să stabilească de comun acord modalitățile care să permită ambilor părinți să se implice cât mai mult în viața minorului. În acest sens, instanța, având în vedere concluziile raportului de anchetă psiho-socială, consideră necesar să îndrume părțile să încerce să își rezolve orice neînțelegeri în mod amiabil și pașnic, pentru a-l proteja pe minor de suferința de a fi martor la conflictele dintre părinții săi, de care în mod evident este foarte atașat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că cererile formulate de reclamant au fost admise în parte iar ambele părți au făcut dovada efecutării unor cheltuieli de judecată, instanța va dispune compensarea acestora în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată și precizată de reclamantul F. H. V., având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Anja M. situat în Cluj-N., .. 56, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta D. A., având CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., . nr. 4-6, ..
Dispune exercitarea comună a autorității părintești cu privire la minorul D. H. YANIS având CNP_
Stabilește domiciliul minorului D. H. Yanis având CNP_ la locuința pârâtei D. A..
Obligă reclamantul să achite în favoarea minorului D. H. Yanis pensie de întreținere în natură, până la limita a ¼ din veniturile lunare nete, de la data pronunțării prezentei și până la încetarea stării de nevoie.
Stabilește în favoarea reclamantului F. H. V. ca legăturile personale cu minorul D. H. Yanis să se realizeze conform unui program de vizitare, stabilit în baza învoielii părților și încuviințat de instanță, după cum urmează:
-două sfârșituri de săptămână din lună, cu luarea minorului la domiciliul reclamantului de vineri după-masă și până duminică după-masă;
- cel puțin de două ori pe săptămână, la înțelgerea părților, reclamantul să poată să îl ducă pe minor la grădiniță și apoi la sfârșitul programului, să îl aducă acasă;
-în orice alte situații, la înțelegerea părților.
Respinge cererea reclamantului de stabilire a domiciliului minorului D. H. Yanis la reclamant.
Respinge cererea reclamantului de modificare a numelui de familie al minorului din „D.” în „F.”.
Dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depunse la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. IuliaToth R.
Red. F.I.., 4 ex., 24.02.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 413/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Stare civila. Sentința nr. 706/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
