Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 24996/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 21.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe petent _ SRL și pe intimat P. C. AGIGEA, având ca obiect plângere contravenționala PL_.
Instanța constată că in data de 18.10.2013 s-a depus din partea intimatului concluzii scrise.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 14.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2012 sub nr._, petentul S._ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea a solicitat instanței, în principal, anularea procesului-verbal ..L. nr._/13.09.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, petentul a invocat următoarele motive de nulitate: procesul-verbal nu cuprinde mențiuni referitoare la reprezentantul legal al petentului, textul temeiului juridic precizat (art. 20 cap. V lit. d din HCL Agigea nr. 19/2006) se referă la persoanele fizice și nu la persoanele juridice având alt cuantum al pedepselor speciale de cel indicat în procesul- verbal contestat; actul normativ sancționator nu a fost adus la cunoștința societății petente, iar singura modalitate prin care se putea lua cunoștință de prevederile acestuia era amplasarea unor indicatoare în zonă pentru a fi cunoscute interdicțiile.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul a precizat că era adevărat că autocaminonul era parcat în acea locație, care este un teren viran neamenajat, dar a arătat că, pe raza unității administrativ teritoriale Agigea nu există niciun loc amenajat pentru parcarea autovehiculelor mai mari de 3,5 tone, astfel încât nu are nicio culpă în ceea ce privește fapta contravențională.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale HCL Agigea nr. 19/07.04.2006.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori, fiind atașat procesul-verbal contestat, hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 19/07.04.2006, fotografii de la locul săvârșirii contravenției.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Pe parcursul judecății, părțile au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedire.
La termenul din data de 25.03.2013, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În ședința publică din data de 22.04.2013 a fost audiat martorul propus de petentă, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (fila 70). Martorul-asistent menționat în procesul-verbal contestat nu a putut fi audiat, întrucât deși a fost citat la adresa de domiciliu care reiese din baza de date a evidenței populației, citația s-a întors la dosar cu mențiunea destinatar mutat de șa adresă.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ..L. nr._/13.09.2012, S._ S.R.L. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2200 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 19 lit. i din HCL Agigea nr. 19/2006 și sancționate de art. 20 cap V lit. d din același act normativ.
În fapt, s-a reținut că, în data de 04.08.2012, autovehiculul compus din ansamblul format din cap tractor de culoare roșu cu numere de înmatriculare_ și semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ a fost găsit parcat pe domeniul privat al comunei Agigea – sola 181, cu greutatea maximă autorizată de 3,5 tone, nefiind spațiu amenajat în acest scop de către Primăria C. Agigea.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, fapt atestat de martorul-asistent A. C..
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de către petent referitor la lipsa precizării reprezentantului legal în cuprinsul procesului-verbal contestat, întrucât actul conține această mențiune, respectiv doamna P. I., cu datele de identificare menționate. Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, această mențiune nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât lipsa acesteia ar fi putut atrage nulitatea procesului-verbal doar în cazul în care petentului i s-ar fi provocat o vătămare care nu ar fi putut fi înlăturată altfel.
În ceea ce privește susținerea petentului că, în procesul-verbal, s-a menționat faptul că acesta nu este de față, deși acel autocamion era parcat peste stradă de sediul acestuia, instanța nu o poate reține având în vedere că procesul-verbal a fost întocmit ulterior constatării faptei, astfel încât, în mod corect, s-a arătat că, la data întocmirii acestuia, petentul nu era de față.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța constată că aceasta a fost realizată, în mod corespunzător de agentul constatator, fiind menționat că fapta este prevăzută de art. 19 lit. i din HCL Agigea nr. 19/2006 și sancționată de art. 20 cap V lit. d din același act normativ.
Art. 19 pct. i din HCL Agigea nr. 19/2006 prevede următoarele: „constituie încălcări ale normelor legale și se sancționează conform prevederilor prezentei hotărâri, următoarele fapte: i) parcarea pe domeniul public și/sau privat al C. Agigea a utilajelor, remorcilor, camioanelor cu greutatea maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, mijloacelor de transport și utilajelor agricole, autobuzelor, în alte spații decât cele special amenajate și/sau autorizate în acest scop de către Primăria C. Agigea”.
Art. 20 cap V lit. d din același act normativ, astfel cum acesta a fost modificat de HCL nr. 24/13.03.2009, prevede că „neîndeplinirea obligațiilor sau săvârșirea faptelor stabilite în prezenta hotărâre, dacă nu au fost comise în astfel de condiții, încât potrivit legii penale să fie considerate infracțiuni, constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: (…) La Capitolul V pentru persoane juridice lit. d încălcarea prevederilor art. 19 lit. i se sancționează cu amendă de la 2200 – 2500 lei”.
Având în vedere că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2200 lei, deci în limitele enunțate anterior, instanța constată că nu există neconcordanța invocată de către petent în plângerea contravențională în ceea ce privește cuantumul amenzii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În consecință, în ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 1169 Codul civil din 1864 (aplicabil în speță), revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul nu a negat săvârșirea faptei, ci a invocat lipsa vinovăției întrucât pe raza unității administrativ teritoriale Agigea nu există niciun loc amenajat pentru parcarea autovehiculelor mai mari de 3,5 tone.
Sub acest aspect, instanța reține că întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului nu este condiționată de existența în fapt a unor locuri special amenajate pentru parcare, fiind incriminată contravențional parcarea în alte spații decât cele amenajate și/sau autorizate.
Pe de altă parte, așa cum reiese din înscrisurile depuse la intimat, pe raza comunei Agigea, există locuri special amenajate în vederea parcării, contracost, a autoturismelor de mare capacitate; iar, având în vedere obiectul de activitate al petentului, acesta trebuia să ia în considerare și aspectul parcării legale al autoturismelor de mare capacitate pe care le folosește.
Instanța mai reține că, potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional este înlăturat numai în cazurile expres prevăzute, iar, în cauza de față, petentul nu a invocat și, implicit, nu a dovedit existența unui caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
De asemenea, instanța constată că petenta nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii, respectiv faptul că nu a avut cunoștință că sola ar fi intrat în domeniul privat al primăriei, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din OG nr. 2/2001, hotărârile autorităților administrației publice locale sau județene prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, pot fi aduse la cunoștință publică prin afișare sau prin orice altă formă de publicitate în condițiile Legii nr. 215/2001, în speță hotărârile fiind afișate pe pagina de internet a Primăriei C. Agigea, petentul având astfel posibilitatea de a lua cunoștință de interdicțiile impuse.
Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2200 lei, cuantumul minim al amenzii, respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța reține că petentul nu a făcut dovada că fapta este de gravitate redusă, iar față de obiectul de activitate al petentului, instanța apreciază că sancțiunea amenzii este necesară pentru corectarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității sale, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă în atenționarea asupra pericolului social al faptei săvârșite.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal ..L. nr._/13.09.2012 formulată de petentul S._ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea.
În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată faptul că această cerere, însoțită de chitanță, a fost formulată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 18.10.2013, după ce s-au terminat dezbaterile asupra fondului cauzei și după ce instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, în interiorul termenului de amânare a pronunțării, astfel că nu putea fi luată în considerare de instanță decât cu încălcarea principiului contradictorialității, motiv pentru care cererea intimatului va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S._ S.R.L. cu sediul în CONSTANTA, ., .. B, ., J. C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.09.2012, în contradictoriu cu intimatul P. C. AGIGEA cu sediul în AGIGEA, ., J. C. ca neîntemeiată.
Respinge solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. M. DĂNUȚA M.
M.M. 30 octombrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 11.02.2014
Emis 2 comunicări, la data de 12.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8407/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
