Cerere necontencioasă. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 27191/212/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 06 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERTATE CFR S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C. cu sediul în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea cu sediul în Agigea, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 29.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 06.10.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.10.2012, sub numărul_ petenta C. NAȚIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A. – SUCURSALA C.R.E.I.R. CF C ONSTANȚA a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12/03.10.2012, întocmit de intimatul P. C. AGIGEA, solicitând anularea procesului-verbal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei întrucât ar fi efectuat lucrări de construire, excavații amenajare platformă și rampă de acces pentru lucrarea „Consolidare terasamente linia 813 C. - M., km 231+400 - 234 +500”, fără a avea autorizație de construire.
Petenta a arătat că prin procesul-verbal a fost sancționat Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., care are statut de sucursală și nu are personalitate juridică. Petenta a susținut că procesul-verbal de contravenție este nul din perspectiva art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât doar persoana juridică poate răspunde contravențional.
În ce privește fondul procesului-verbal de contravenție, petenta a arătat că în Planul de întreținere a infrastructurii feroviare publice pe anul 2012 se prevede și lucrarea „Consolidare terasamente linia 813 C. - M., km 231+400 - 234 +500”, care este finanțată de la bugetul de stat și pentru care petenta a parcurs toate etapele prevăzute de Legea nr. 50/1991 obținând în final de la intimat autorizația nr. 234 din 09.10.2012 pentru această lucrare.
Petenta a mai arătat că ordinul de începere al lucrărilor a fost dat la data de 16.10.2012 astfel că nu putea fi sancționată pentru contravenția constatată la 03.10.2012, aceasta având calitatea de beneficiar al lucrărilor.
În drept petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
A atașat la plângere: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ordin de începere a lucrărilor, proces-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor, autorizație de construire nr. 234/09.10.2012.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr. 53/07.01.2013 instanța a admis plângerea formulată de petentă și a dispus anularea procesul-verbal de contravenție nr. 12/03.10.2012 întocmit de intimat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul, iar prin decizia civilă nr.220/29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-a admis recursul promovat de intimat, s-a casat în tot sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că potrivit art.61 alin..2 din Legea nr. 333/2003, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, în consecință petenta poate avea calitatea de contravenient, nefiind obligatorie sancționarea unei persoane fizice.
Nu poate fi primită susținerea petentei, potrivit cu care lipsa personalității juridice a sucursale conduce la lipsa capacității civile și implicit la cea a lipsei capacității procesuale a contravenientului, respectiv la lipsa calității procesual pasive a contravenientei.
Materia contenciosului contravențional este supusă unor reguli specifice, derogatorii de la dreptul comun,adoptate în considerarea caracterului de drept public al raportului administrativ ce-l guvernează, astfel că noțiunea de „capacitate de drept public”, respectiv „capacitatea administrativă” au un conținut diferit de capacitatea juridică civilă la care face referire recurenta prin invocarea art.948 c.civ.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13 martie sub nr. de dosar_ .
În baza art.167 C. în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia petenta a depus la dosarul cauzei raportul Procedurii de atribuire a contractului „lucrări de reparații terasament km.233+100/233+900, linia 813 C.-M.” prin licitați9e deschisă, prin care oferta câștigătoare a fost declarată ASOCIEREA . C. – . și contractul încheiat cu ASOCIEREA . C. – . având ca obiect „Lucrări de reparații terasament km.233+100/233+900, linia 813 C.-M.”.
În concluziile formulate în fața instanței de judecată a susținut petenta că a fost sancționată pentru executarea de lucrări fără autorizație de construire, excavații, amenajare, platformă și rampă de acces pentru lucrarea „consolidare terasamente linia 813 C. –M. km.231+400-234+500, fără însă ca aceste lucrări să fie efectuate în regie proprie și fără a preda executantului amplasamentul unde urmau a se efectua aceste lucrări, însoțit de ordinul de începere a lucrărilor, fiind fără echivoc că nu există vreo culpă în sarcina sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.12/03.10.2012, intimatul P. C. AGIGEA a sancționat Sucursala C.R.E.I.R. CF C., cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 02.10.2012, s-a constatat că se executau lucrări fără autorizație de construire, excavații, amenajare platformă și rampă acces pentru lucrarea „Consolidare terasamente linia 813 C. - M., km 231+400 - 234 +500”.
În baza aceluiasi proces verbal de contraventie a fost dispusa si masura prezentării autorizației de cosntruire pentru lucrările executate și oprirea lucrărilor.
Potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001 instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.Cat priveste legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta este intocmit cu respectarea dispozitiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, cuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a caror lipsa atrage sanctiunea nulitatii actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de catre instanta.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată prin plângere, instanța va avea în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare care au stabilit că procesul legal a fost legal întocmit, intrând sub puterea lucrului judecat, astfel încât critica invocată nu va mai fi analizată.
In ceea ce privește temeinicia, instanța reține ca procesul verbal de constatare a contravențiilor se bucura de o prezumție simpla de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu
Atât prin plângerea introductivă de instanța, cât și ulterior prin susținerile sale orale, petenta nu a învederat existența și deținerea autorizației de construcție la data constatării contravenției, aceasta fiind obținută ulterior sancționării sale contravenționale făcând vorbire doar de existenta contractului încheiat cu ASOCIEREA . C. – . având ca obiect „Lucrări de reparații terasament km.233+100/233+900, linia 813 C.-M.”, căreia i-a fost atribuită lucrarea respectivă în cadrul unei proceduri specifice de atribuire lucrări.
Mai mult, se retine ca data cererii adresata de către petent Primarului comunei Agigea prin care solicita emiterea autorizației de construire este ulterioara datei întocmirii procesului verbal de contravenție, astfel încât instanța constată că, pentru motivele mai sus expuse prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată.
Nu va fi reținută în favoarea petentei înscrisul intitulat ORDIN DE ÎNCEPERE A LUCRĂRILOR” întrucât deși acesta este datat 16.10.2012 nu are dată certă atragând exigentele prev. de art. 1182 cod civil sub aspectul imposibilitati de a face proba fata de intimat asupra datei la care a fost emis acest ordin, întrucât instanța reține ca cele relevate de acest înscris nu se coroborează cu alte probe aflate la dosarul cauzei.
Așadar, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța constată că petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, în consecință, constatând că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, instanța va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constare și sancționare a contravenției nr.12/03.10.2012 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERTATE CFR S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C. cu sediul în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul P. C. Agigea cu sediul în Agigea, jud. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.12 întocmit de intimat la data de la data de 03.10.2012, ca neîntemeiată.
Obligă pe petenta la plata către intimat a sumei de 744 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./13.11.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/28.11.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
