Contestaţie la executare. Sentința nr. 3654/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3654/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 35236/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.3654
Ședința publică din data de 01.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea .. cu sediul in Călărași, . 34, jud Călărași, în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. S.R.L, cu sediul in București, . 13, ., sector 3, având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la 01.04.2014, iar după ce a deliberat în secret, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2013 sub nr._, contestatoarea .. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. S.R.L., anularea executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 183/2013 al B. S. M. - E.. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația emisă în dosarul de executare nr. 183/2013 de B. S. M. – E. i s-a adus la cunoștință că a început executarea silită împotriva acesteia în baza titlului executoriu constând în contractul de arendă nr. 12/26.04.2010.
Contestatoarea a mai arătat că intimata a mai formulat o cerere de încuviințare a executării silite în baza aceluiași titlu executoriu, ce a format obiectul dosarului de executare nr. 197/2011 al B. P. C. G., și, în condițiile în care nu i-a fost comunicată închiderea acestui dosar de executare, prin deschiderea unui nou dosar de executare se procedează la o dublă executare a acesteia, ce are caracter nelegal.
S-a susținut de către contestatoare că în baza aceluiași contract de arendă intimata a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei în dosarele în_ respectiv nr._, ambele soluționate irevocabil prin respingerea acțiunilor.
Contestatoarea a mai susținut că, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat și în sentințele pronunțate în dosarele mai sus menționate, intimata nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva contestatoarei.
Cu privire la factura nr. 1/18.07.2011 contestatoarea a arătat că aceasta este emisă pentru o sumă de_,88 lei aferentă unui an calendaristic, în timp ce contractul de arendă s-a încheiat pentru o perioadă de un an. De asemenea, contestatoarea a susținut că termenul de plată al arenzii era conform art. 9 din contract la 45 zile de la data recoltării, or societatea debitoare nu a putut înființa culturi care să poată fi recoltate, astfel că nu se poate determina momentul exigibilității creanței.
Contestatoarea a arătat că intimata nu a făcut dovada că i-ar fi predat terenul, astfel că nici aceasta nu a putut înființa culturi.
În drept s-au invocat prevederile art. 711 și urm. Noul Cod de procedură civilă, art. 1836 și urm. din Noul Cod Civil.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție respinsă de instanță ca neîntemeiată, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în baza contractului de arendă încheiat cu contestatoarea, la termenul stabilit de părți, a emis în numele acesteia factura nr. 1/18.07.2011 în cuantum de_,88 lei, însă contravaloarea acestei facturi nu a fost achitată de către contestatoare.
Intimata a mai arătat că a invitat contestatoarea la conciliere iar în urma concilierii s-a încheiat procesul-verbal de conciliere prin care contestatoarea a recunoscut suma și a promis să o ramburseze.
S-a susținut de către intimată că debitoarea – contestatoare nu a achitat suma facturată, motiv pentru care a demarat procedura executării silite împotriva acesteia în dosarul de executare silită nr. 197/2011 al B. P. C. G., ce a fost închis la data de 14.02.2013 din cauza lipsei de fonduri bănești și de bunuri sesizabile ale Contestatoarei.
Intimata a mai arătat că ulterior a formulat cerere de executare silită înregistrată la B. S. M. – E., formându-se dosarul de executare silită nr. 183/2013.
Intimata a susținut că nu pot fi primite criticile contestatoarei cu privire la titlul executoriu, întrucât acestea sunt tardive și trebuiau formulate într-o contestație la executare îndreptată împotriva executării silite declanșate în dosarul nr. 197/2011 al B. P. C. G..
S-a mai arătat că debitoarea – contestatoare a acceptat factura iar creanța a devenit exigibilă la momentul expirării termenului Contractului de arendă, așadar la data de 31.12.2010.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 urm. C.proc.civ..
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța a admis proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a atașat dosarul de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin somația din data de 11.12.2013 emisă în dosarul de executare nr. 183/2013 al B. S. M. - E., contestatoarea .. a fost notificată să achite suma de_,09 lei debit compus din suma de_ lei reprezentând contravaloare arendă conform contract de arendă nr. 12/26.04.2010, la care se adaugă TVA – ul aferent,_,02 lei penalități de 0,5%/zi pentru perioada 29.07.2011 – 11.12.2013 (867 zile), aplicată la suma de_ lei și suma de_,19 lei cheltuieli de executare.
Titlul executoriu în baza căruia s-a declanșat executarea silită este reprezentat de contractul de arendă nr. 12/26.04.2010 încheiat între părți, prin care intimata a transmis contestatoarei folosința unui teren în suprafață totală de 445,06 ha situat în extravilanul localității Ostrov, jud. C., în schimbul unei arende de 200 lei /ha/an la care se adaugă TVA.
Conform art. 9 din contract, plata arendei urma să fie efectuată în termen de maxim 45 zile calendaristice de la data recoltării.
În drept, potrivit art. 632 C.proc.civ.: „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”
De asemenea, conform art. art. 6 alin. 5 din Legea nr. 16/1994 (în vigoare la data încheierii contractului și aplicabilă conform art. 6 din Noul Cod civil): „(5)Contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite în contract.”
Prin urmare, pentru a putea considera că un contract de arendă constituie titlu executoriu, trebuie ca obligația de plată a arendei prevăzută în contract să fie exigibilă, conform clauzelor menționate în contract.
Analizând dacă în contractul de arendă nr. 12/26.04.2010 s-a prevăzut un termen pentru obligația de plată a arendei față de care se poate constata exigibilitatea acestei obligații, instanța reține că părțile nu au prevăzut un astfel de termen.
La art. 9 din contract s-a prevăzut că obligația de plată a arendei devenea scadentă la 45 zile calendaristice de la data recoltării, or data exigibilității nu este astfel determinată ci, cel mult determinabilă în funcție de o situație de fapt incertă, data recoltării.
Instanța reține că părțile nu au prevăzut nicio dată limită pentru data recoltării, pentru a se putea aprecia un termen cel mai îndepărtat al momentului din care trebuie calculate cele 45 zile.
În aceste condiții, pentru determinarea datei scadenței obligației de plată a arendei este nevoie de verificări de fapt ce exced procedurii executării silite și care susțin lipsa caracterului executoriu al contractului de arendă.
Susținerile intimatei potrivit cărora obligația de plată a arendei a devenit scadentă la data încetării contractului nu se bazează pe nicio dispoziție contractuală și nici pe cele ale Legii nr. 16/1994, momentul încetării contractului de arendă reprezentând un element distinct de data scadenței obligației de plată a arendei.
Instanța nu va reține nici apărările intimatei legate de faptul că debitoarea – contestatoare a recunoscut conform procesului-verbal de conciliere încheiat la data de 29.07.2011 că ar datora intimatei suma de_ lei plus TVA și s-ar fi stabilit un termen de plată la 6 luni de la acord, întrucât acest aspect trebuie valorificat de către reclamantă într-o cerere întemeiată pe răspunderea contractuală, în condițiile în care acest proces-verbal de conciliere nu este recunoscut de dispozițiile legale ca fiind un titlu executoriu.
Caracterul de titlu executoriu al unui înscris trebuie să rezulte intrinsec din acest act, nefiind permis a se aprecia că un înscris, care nu conține toate dispozițiile de fond sau de formă pentru a fi considerat un titlu executoriu, să fie completat sub acest aspect cu în înscris sub semnătură privată, diferit ca formă de contractul inițial, sau cu alte elemente de fapt. Cu alte cuvinte, pentru ca recunoașterea debitoarei să fi putut complini lipsurile contractului de arendă sub aspectul executorialității acestuia, aceasta trebuia să îmbrace forma unui act adițional la contractul de arendă, care să fie supus acelorași condiții de formă și de fond prevăzute de Legea nr. 16/1994, printre care și înregistrarea la Consiliul Local.
Același principiu este aplicabil și în cazul înscrisurilor notariale, în cazul în care lipsește unul din elementele care le conferă caracterul de titlu executoriu, părțile neputând printr-un înscris încheiat sub o altă formă să complinească aceste lipsuri.
Prin urmare, contractul de arendă nr. 12/26.04.2010 nu poate fi considerat titlu executoriu decât în raport de dispozițiile pe care le conține acesta, în lipsa unei completări formale a acestuia, însă, așa cum s-a reținut mai sus, contractul nu determină în mod cert data exigibilității obligației de plată a arendei.
Mai mult decât atât, sub aspectul lipsei caracterului cert al creanței, instanța reține că într-o procedură distinctă de cea care face obiectul prezentului dosar, cererea intimatei de deschidere a procedurii de insolvență a contestatoarei a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ prin sentința civilă nr. 80/2013, reținându-se că suma de_,88 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 1/18.07.2011 emisă în baza contractului de arendă nr. 12/26.04.2010 nu reprezintă o creanță certă. Chiar dacă între respectiva acțiune și procedura executării silite demarate în prezentul dosar de executare există diferențe sub aspect procedural, obiectul și cauza acțiunii suspuse analizei în dosarul nr._ și cea din prezentul dosar sunt identice, în ambele cazuri intimata încercând valorificarea împotriva contestatoarei a creanței de_ lei plus TVA în baza contractului de arendă nr. 12/26.04.2010.
Chiar dacă modalitățile alese sunt diferite sub aspect procedural, instanța reține că există triplă identitate între obiect, părți și cauză, iar astfel sentința civilă nr. 80/2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ se impune cu putere de lucru judecat sub aspectul incertitudinii creanței invocate de creditoare în baza contractului de arendă nr. 12/26.04.2010.
Instanța mai reține că apărările intimatei cu privire la tardivitatea formulării criticilor cu privire la titlul executoriu sunt neîntemeiate, întrucât în dosarul de executare silită nr. 183/2013 al B. S. M. - E. s-a început o nouă executare, iar contestatoarea puterea formula apărări sub forma contestației la executarea propriu-zisă în termen de 15 zile de la primirea somației.
Singurul impediment l-ar fi putut constitui eventualitatea formulării unor apărări identice într-o contestație la executare îndreptată împotriva executării silite declanșate în precedentul dosar de executare, or nu este cazul în speță, chiar intimata recunoscând că debitoarea nu a formulat contestație la executare în precedentul dosar de executare.
Față de aceste considerente, instanța reține că executarea silită s-a declanșat în dosarul nr. 183/2013 al B. S. M. – E. în baza unui înscris care nu constituie titlu executoriu, astfel că va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 183/2013 al B. S. M. - E..
Având în vedere că instanța a admis contestația la executare, va dispune în baza art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 de lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
De asemenea, în baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ. va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 326 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transport avocat pe ruta București - C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea .. cu sediul in Călărași, . 34, jud Călărași în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. S.R.L. cu sediul in București, . 13, ., sector 3.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 183/2013 al B. S. M. - E..
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 de lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 326 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N. /07.05.2014
Tehnored.gref. A.Săcuiu2com/08.05.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Hotărâre din... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7611/2014. Judecătoria... → |
|---|
