Fond funciar. Sentința nr. 4593/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4593/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 15942/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4593
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C. având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamant dna. av. B. D. V., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dna. av. B. D. V. pentru reclamant, având cuvântul, arată că a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză imobiliară, urmând ca instanța să aprecieze asupra acestora. Ceea ce contestă este, practic, concluzia la care ajunge expertul, care consideră că numai suprafața de 214 mp. este aferent locuinței C1 și dependințelor (magazie C2 și garaj C3) și este în folosința reclamantului. Precizează că acesta este o eroare, având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv contractul de închiriere în care se menționează că reclamantului i s-au atribuit în folosință 254 mp., și adresa emisă de Primăria municipiului C. nr._/2014, istoricul de rol fiscal în care se menționează că în proprietatea reclamantului se află și terenul de sub construcție, deci în total 305,19 mp., iar cu privire la suprafața de teren care ar constitui acces la drumul public, menționează dl. expert două variante: 106 mp. și 91,81 mp. Precizează că suprafața de teren care constituie acces la drumul public este diferența între 320 mp, suprafața întregului teren și 305,19 mp., pentru care reclamantul deține acte de atribuire în folosință.
Instanța apreciază că obiecțiunile formulate în scris și susținute de către reprezentantul reclamantului sunt apărări de fond, instanța putând aprecia asupra problemei întinderii terenului necesar utilizării normale a locuinței, motiv pentru care va respinge obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză imobiliară și, nemaifiind cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei,.
Dna. av. B. D. V. pentru reclamant, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea Primarului municipiului C. la întocmirea referatului de verificare a situației juridice și obligarea Instituției P. județului C. să emită ordinul de atribuire în proprietate a acestei suprafețe, având în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, contractul de închiriere prin care s-a atribuit reclamantului suprafața de 254 mp, suprafața de teren de sub construcție care s-a atribuit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1996, respectiv 51,19 mp., cu precizarea că se referă la suprafața utilă. Dacă s-ar fi referit la suprafața construită, ar fi fost 66,28 mp. și nu ar mai fi existat nicio diferență. Solicită să se aibă în vedere întâmpinarea formulată de Instituția P. Județului C..
Cu cheltuieli de judecată, urmând a fi obligată la plata acestora numai P. M. C., față de poziția procesuală a Instituției P. județului C..
Instanța declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. C. și Instituția prefectului jud. C., solicitând instanței obligarea Primarului mun. C. la întocmirea referatului de verificare a situației juridice a terenului în litigiu și înaintarea documentației necesare atribuirii în proprietate a suprafeței de teren aferent locuinței dobândite în mun. C., ., către Prefectul jud. C., obligarea Instituției prefectului jud. C. să emită ordinul de atribuire în proprietate a terenului menționat anterior, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, arată reclamantul că părinții săi, C. N. și C. A., au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situate în C., ., prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/05.11.1996, obținând totodată dreptul de folosință gratuită asupra unui teren de 51,19 mp situat sub locuință, respectiv un drept de folosință asupra a 254 mp pentru care plătește chirie, conform contractului de închiriere nr._/15.08.2002 încheiat cu RAEDPP.
A precizat reclamantul că tatăl său a decedat la data de 08.09.2007, iar mama sa la data de 19.04.2013, el fiind sigurul moștenitor, conform certificatelor de moștenitor nr. 25/18.03.2008 și 45/26.04.2013, întocmite la BNP C. A..
A mai arătat că părinții săi au solicitat Primăriei mun. C. atribuirea în proprietate a suprafeței de teren aferente construcției dobândite, însă răspunsul acestei instituții a fost nefavorabil.
În drept, a invocat art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Prefectul jud. C. a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamant, în sensul atribuirii în proprietate, la propunerea Primarului mun. C., a terenului aferent construcției deținute.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat reclamantei și pârâților și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu expertiză tehnică topografică, la solicitarea reclamantei.
La solicitarea instanței, Primăria C. a depus situația juridică și istoricul de rol privind imobilul situat în C., ..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/05.11.1996 (fila 8 din dosar), încheiat cu R.A.E.D.P.P. C., părinții reclamantului, Cman N. și C. A., au dobândit în proprietate construcția situată în C., ., cu suprafața utilă de 51,19 mp.
Prin același contract, s-a atribuit cumpărătorilor dreptul de folosință, pe durata existenței construcției, asupra unei suprafețe de teren de 51,19 mp.
Prin contractul de închiriere nr._/09.12.2004, RAEDPP a închiriat acestora suprafața de teren de 254 mp (filele 17-20).
Tatăl reclamantului, C. N., a decedat la data de 25.06.2007, conform certificatului de deces aflat la fila 22, iar mama reclamantului a decedat la data de 19.04.2013, conform certificatului de deces aflat la fila 23, reclamantul fiind unicul moștenitor al celor doi, conform certificatelor de moștenitor nr. 25/18.03.2008 și 45/26.04.2013, întocmite la BNP C. A. (filele 26-30).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul I. L., rezultă că terenul situat în C., ., are o suprafață totală de 320 mp, respectiv că toată această suprafață de teren este necesară exploatării normale a construcției ce se află pe teren.
Terenul, ce apare în evidențele Primăriei C. ca având o suprafață de 306,19 mp, este parte din domeniul privat al mun. C., conform HCLM 420/2001, împrejurare atestată prin adresa nr._/08.01.2014 (fila 85).
Totodată, se reține că reclamantul a făcut dovada formulării cererii de atribuire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției a cărei proprietate o deține, de către tatăl său decedat, care a fost respinsă, conform adresei nr. 612/15.01.1999 (fila 21).
Din conținutul normelor incidente în speță rezultă că primarul are atribuții în legătură cu întocmirea documentației necesare pentru finalizarea procedurii de atribuire a terenului, în ceea ce privește stabilirea situației juridice a terenului, acesta trebuind să efectueze verificările prealabile necesare și să emită propunerea de atribuire în proprietate a terenului și să înainteze propunerea P. jud. C., pentru a se emite ordinul de atribuire în proprietate.
Instanța mai reține că, potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, chiriașii, titulari de contract ai apartamentelor care nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, aveau dreptul de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente.
Din chiar conținutul acestui text legal rezultă cu certitudine că terenurile aferente construcțiilor cu destinație de locuință nu au constituit obiect de reglementare al acestei legi, indiferent dacă prin „teren aferent” înțelegem doar terenul de sub construcție sau și terenul ce depășește suprafața construită.
Clarificarea situației juridice a terenurilor respective necesită examinarea disp. art.21 și art.26 din Legea nr.112/1995, aceste reglementări făcând distincție între terenurile aferente locuințelor care au fost restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și terenurile aferente apartamentelor care au fost înstrăinate chiriașilor.
Astfel, art.21 din legea menționată prevede că „O dată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost acestea determinate la data trecerii în proprietatea statului (…).”, iar potrivit art. 26 alin.3, „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Ambiguitatea acestor texte a făcut ca, în privința reglementării situației juridice a terenurilor aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași, prin formularea inițială a art.33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG nr.20/1996, să se dispună că, în atare caz, prin cumpărarea apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcții, în condițiile art.35 (actualmente-după republicare-art.36) alin.2 din Legea nr.18/1991.
Acest articol din Normele Metodologice a fost modificat prin HG nr.11/1997, în vigoare și în prezent, în sensul că, „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege”(art.37).
Prin urmare, terenurile care nu depășesc suprafața aferentă construcțiilor, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu achiziționarea construcției cu destinația de locuință, situația acestui drept urmând a fi rezolvată ulterior pe cale administrativă, respectiv prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr.18/1991.
În acest fel, se creează o situație juridică firească a celor două imobile (construcție de locuit și teren aferent) care, și anterior preluării lor de către stat, au avut, de regulă, același proprietar.
Așadar, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea reclamanților nu s-a transmis acestora și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, aceștia are vocație legală la dobândirea dreptului de proprietate și asupra acestui teren, care nu a fost restituit în natură foștilor proprietari, în condițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995.
„Terenul aferent” la care face referire prevederile legale menționate reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție-suprafața construită și diferența de teren necesară utilizării normale a locuinței, astfel că nu are nici o relevanță faptul că prin contract li s-a atribuit reclamanților cu titlu de folosință doar suprafața de teren de sub construcția cumpărată.
În consecință, având în vedere concluziile raportului de expertiză care stabilește faptul că terenul aferent construcției, necesar pentru exploatarea normală a acesteia, este de 320 mp, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să i se atribuie în proprietate respectivul teren.
Față de dispozițiile menționate anterior, instanța va obliga pârâtul P. mun. C. să emită propunere de atribuire în proprietatea reclamantului a terenului în suprafață de 320 mp, situat în C., ., jud. C., și să o înainteze pârâtului Prefectul jud. C..
Pentru aceleași argumente, instanța apreciază ca fiind întemeiat și al doilea capăt de cerere, motiv pentru care va obliga pârâtul Prefectul jud. C. să emită în favoarea reclamantului ordinul de atribuire în proprietate a terenului în suprafață de 320 mp, situat în C., ., jud. C..
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, se reține că pârâtul Prefectul jud. C. a recunoscut pretențiile reclamantului și a solicitat admiterea cererii acestuia, iar această parte nu se află în culpă procesuală.
Reținând culpa procesuală a pârâtului P. mun. C., instanța va admite cererea reclamantului privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că va obliga pârâtul P. mun. C. să achite reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1800 lei (800 lei – onorariu expert, 1000 lei – onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. C., cu domiciliul ales la C.. de Avocat B. D. V. din C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C., cu sediul în C., ., județul C. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C. având ca obiect fond funciar.
Obligă pârâtul P. mun. C. să emită propunere de atribuire în proprietatea reclamanților a terenului în suprafață de 320 mp, situat în C., ., jud. C., și să o înainteze pârâtului Prefectul jud. C..
Obligă pârâtul Prefectul jud. C. să emită în favoarea reclamanților ordinul de atribuire în proprietate a terenului în suprafață de 320 mp, situat în C., ., jud. C..
Admite cererea reclamanților privind obligarea pârâtului P. mun. C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei (800 lei – onorariu expert, 1000 lei – onorariu avocat).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 5/28.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 726/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
