Ordin de protecţie. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 7660/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr.
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F.
GREFIER E. G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I. L. domiciliată în sat C., ..106, jud. C. și pe pârât B. M. domiciliat în sat C., ..106, jud. C., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.03.2014 sub nr._, reclamanta I. L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unui ordin de restricție împotriva fostului său soț, B. M., ambele părți fiind domiciliate în com. C., .. 106, jud. C.. Astfel, solicită reclamanta ca pârâtul 1) să fie obligat să nu mai intre în cele două dormitoare pe care le folosește ea și copiii, precum și în bucătărie; 2) să fie obligat acesta să păstreze o distanță determinată față de aceasta; 3) să fie obligat să nu mai vorbească cu aceasta, precum și 4) la plata utilităților locuinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că în anul 2000 s-a căsătorit cu pârâtul, din relația acestora rezultând 5 copii, dintre care B. M. este majoră iar ceilalți patru copii –B. I., B. A. M., B. E. A. și B. C.-V. – sunt toți minori aflați în grija sa.
Mai arată reclamanta că, împreună cu pârâtul, a edificat o casă compusă din trei dormitoare, un hol, o încăpere pe care o folosesc ca și bucătărie, o sufragerie nefinisată, construcție unde, în prezent, locuiește atât ea cu copiii, cât și pârâtul.
În timp, pe fondul consumului excesiv de alcool, pârâtul a devenit violent, agresiv și gelos astfel încât, prin sentința civilă nr._/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, instanța stabilind totodată ca autoritatea părintească asupra copiilor să fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă. De asemenea, s-a stabilit domiciliul copiilor la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea copiilor.
Deși ulterior pronunțării divorțului reclamanta și cu copiii locuiesc în camere separate față de pârât, acesta, pe fondul consumului de alcool, devine tot mai agresiv fizic și verbal, intră fără acordul reclamantei în camera ei și a copiilor, îi jignește, îi adresează cuvinte vulgare și o amenință. De asemenea, acesta nu achită copiilor pensia de întreținere și nu contribuie la plata utilităților aferente imobilului în care conviețuiesc, deși beneficiază de acestea. Mai mult, consumă din alimentele sale și ale copiilor și susține că vrea să fie întreținut.
În continuare, arată reclamanta, că a fost nevoită să apeleze și la Poliția C. atunci când se iveau conflictele între aceștia.
În dovedirea pretențiilor, reclamata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu un martor, precum și cu interogatoriul pârâtului, probe ce au fost încuviințate de către instanță prin încheierea din 31.03.2014, ca fiind utile soluționării cauzei.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția față de cererea reclamantei.
În temeiul art. 27 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, pârâtului i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu, fiind desemnat avocatul Tamașan Ș. –M., a cărei delegație se regăsește la fila 34 din dosar.
La termenul de judecată din 31.03.2014, instanța a invocat excepția inadmisibilității capătului 4 al cererii, excepție care a fost admisă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele considerente:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, “(1)Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2)Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3)Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Din dispoziția legală citată rezultă că un ordin de protecție se poate emite doar dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) să se constate comiterea unui act de violență care, conform art. 4 din lege poate fi verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; b) actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violență în familie.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar. d)violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
Din declarația martorei audiate în cauză, numita M. G. I. (f. 39) rezultă că pârâtul este agresiv, consumă excesiv alcool și are accese de gelozie față de reclamantă.
Din cererea reclamantei și actele care au fost prezentate reiese că s-au formulat plângeri la poliție față de pârâtul din prezenta cauză iar acesta a fost sancționat contravențional pentru tulburarea liniștii publice (fila 43).
De asemenea, din probatoriul administrat rezultă că reclamanta este supusă în permanență unei stări de pericol, fiind supusă violențelor verbale și unei hărțuiri sexuale care o face să se teamă permanent pentru integritatea sa fizică.
Pentru aceste considerente, pentru a putea proteja pe reclamantă de orice pericol printr-un act de violență al pârâtului, instanța va admite capetele 2 și 3 ale cererii și va dispune, în virtutea dispozițiilor art. 23 alin.1 lit. d și f din legea citată, cu caracter provizoriu, respectiv 6 luni de la data pronunțării hotărârii, obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 5 m față de victimă și interzicerea oricărui contact verbal, inclusiv cel telefonic, cu pârâta.
În ceea ce privește capătul 1) al cererii, față de lipsa înscrisurilor care să evidențieze clar modul de împărțire al locuinței (releveul locuinței), acesta urmează să fie respins ca neîntemeiat, instanța neputând pronunța o hotărâre care să și poată fi pusă efectiv în executare, din moment ce camerele imobilului nu pot fi identificate. Pe de altă parte, reclamanta poate oricând obține această partajare de folosință, din momentul în care va intra în posesia acestor acte.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului 4 al cererii, aceasta a fost admisă întrucât textul alin. 2 al art. 23 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația de excepție în care victima este nevoită să părăsească locuința sa, datorită comportamentului agresorului, și să se stabilească temporar în altă locuință, astfel încât cheltuielile ocazionate de această mutare („chiria și/sau întreținerea) urmează să fie suportate, evident, de persoana care a provocat această schimbare a locuinței și care a făcut imposibilă rămânerea victimei în locuința sa obișnuită.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 400 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), potrivit dovezilor aflate la f. 8-10 din dosar.
Având în vedere faptul că a fost numit în cauză apărător din oficiu, instanța va fixa cuantumul avocatului din oficiu desemnat pentru pârât (dna. avocat Tamașan Ș. –M.) la suma de 200 lei, potrivit art.2 alin.1 pct.1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției (nr._/2008) și Uniunea Națională a Barourilor din România ( nr.1693/2008).
În ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariul acestui apărător din oficiu, se va face aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, potrivit cărora „Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”
Potrivit art. 32 din Legea nr. 217/2003, încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute dispuse prin prezentul ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Potrivit art.33 din Legea nr. 217/2003, la expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta I. L. domiciliată în sat C., ..106, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul B. M. domiciliat în sat C., ..106, jud. C..
Dispune obligarea pârâtului B. M. la păstrarea unei distanțe minime de 5 m față de persoana reclamantei I. L..
Interzice pârâtului B. M. orice contact, telefonic, electronic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta I. L..
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la limitarea dreptului de folosință.
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere referitor la plata utilităților.
Obligă pârâtul la plata sumei de 400 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu – Tamașan Ș. M. –, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului de Justiție.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 217/2003, dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecție de către sau sub supravegherea Poliției C. C..
Durata măsurilor dispuse este de 6 luni, începând cu data pronunțării.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Hotărârea se va comunica Poliției C. C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform alin. (2) al art. 396 C. proc. civ. astăzi, 15.04.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./16.04.2014
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
DATA:15.04.2014
C Ă T R E,
TRIBUNALUL C.
- Serviciul Contabilitate -
Vă facem cunoscut ca prin sentința civilă nr. /15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil indicat mai sus, s-a dispus avansarea sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., în favoarea avocatului din oficiu T. Ș. M. conform delegației pentru asistență judiciară gratuită nr.21/17.03.2014 reprezentând onorariu avocat.
Alăturăm prezentei copia conformă cu originalul a sentinței civile nr. .din data de 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. F. E. G.
| ← Încuviinţare nume minor. Sentința nr. 6636/2014. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria... → |
|---|
