Ordin de protecţie. Sentința nr. 4763/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4763/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 10998/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4763
SEDINTA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 29.04.2014
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public Procuror:P. D.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect ordin de protecție, actiune formulata de reclamantul D. D. R., în contradictoriu cu pârâta D. D. domicliată în C. ., ., ., jud.C..
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezintă avocat Carașca I. în substituirea dnei av. O. G. (din oficiu)- delegație de asistență judiciară gratuită nr.33/17.04.2014.
Procedura este legal indeplinita .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedintă, care invederează că a luat legătura telefonic cu reclamantul, căruia i-a comunicat măsurile dispuse, respectiv de a asigura prezența martorilor în vederea audierii, în cazul solicitării acestei probe, iar reclamantul a arătat că nu solicită încuviințarea probei testimoniale.
Instanța verifică procedura de citare, potrivit art. 219 alin. 1 C.pr.civ. și constată legal îndeplinită procedura cu ambele părți, cu reclamantul prin aplicarea art. 172 C.pr.civ.
Verificându-și competenta, instanta constată, conform art. 131 c.pr.civ. că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Având cuvântul pe probatorii, apărătorul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse. Arată că nu este de acord cu proba cu înregistrarea depusă la dosar de reclamant, întrucât nu s-a dovedit temeinicia acesteia, nu se știe cu certitudine dacă înregistrarea o privește pe pârâtă – în acest sens s-ar impune o expertiză de specialitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri și se opune probei cu înregistrarea pe suport magnetic. Arată că înregistrările nu sunt obținute legal, întrucât reprezintă aspecte în legătură cu viața privată a altei persoane și, potrivt legii, această înresgitrare reprezintă o interceptare fără autorizație.
INSTANȚA - Încuviintează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 C.proc.civ., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 255 C.proc.civ., respectiv proba este admisibilă și ajuta la soluționarea cauzei și respinge proba cu înregistrarea pe suport magnetic, față de disp.art.341 c.pr.civ. și a dispozițiilor legale privind informațiile din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia.
În temeiul art. 394 C.proc.civ., considerand lamurite toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile asupra cererii.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea cererii, arătând că din probele de la dosar nu rezultă existența unui caz de violență în familie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea cererii, ca nefondată, arătând că nu s-a făcut dovada existenței unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură.
În temeiul art. 394 C.proc.civ., considerand lamurite toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.04.2014, reclamantul D. D. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. D. emiterea unui ordin de protecție în integrării reclamantului în locuința familiei, obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamant, față de biroul unde acesta lucrează, situat în ., mun. C., interdicția pârâtei de ase deplasa în localitățile Neptun și Lazi, în metrou, practiker, auchan situate la ieșirea de sud a orașului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că soția sa practică de câtva zile o hărțuire psihică, încuie ușa la camera în care se află frigiderul, inclusiv în noaptea de revelion, iar soacra reclamantului a intrat în baie peste el fără să bată la ușă.
Mai arată reclamantul că pârâta s-a prefăcut că îl iubește, iar în prezent are un amant și ascunde de reclamant veniturile obținute.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței, fiind reprezentant de apărător din oficiu, conform art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2013.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere faptul că părțile au calitatea de soț și soție, instanța constată aplicabile în cauză prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Astfel, Legea nr. 217/2003 instituie la art. 23 posibilitatea pentru o persoană a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de un membru al familiei să solicite instanței, luarea unor măsuri urgente, cu caracter temporar, în scopul înlăturării stării de pericol. Procedura prin care se judecă această cerere este de asemenea specifică pricinilor urgente, putându-se soluționa chiar și fără citarea părților, justificată de urgența și necesitatea înlăturării stării de pericol în care s-ar afla reclamantul.
Prin urmare, legea solicită reclamantului ca pe de o parte să dovedească actele de violență exercitate asupra sa și, pe de altă parte, să dovedească și starea de pericol în care se află datorită acestor agresiuni.
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi și caracterul executoriu, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, precum și în cazul dovedirii stării de pericol.
În speță, reclamantul învederează că soția sa îl înșeală și că îi ascunde veniturile obținute.
Raportând situația de fapt rezultată din probele administrate la prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța constată neîntemeiată cererea reclamantului de emitere a unui ordin de protecție în sensul obligării pârâtei la păstrarea unei distanțe minime față de acesta, față de reședință și față de locul de muncă și interdicția pârâtei de a se deplasa în localitățile Neptun și Lazi, în metrou, practiker, auchan.
Astfel, reclamantul nu a dovedit în niciun fel existența unei stări de pericol actuale care să justifice emiterea unui ordin de protecție.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că între cele două părți există neînțelegeri și o stare conflictuală, însă pentru emiterea unui ordin de protecție, reclamantul trebuie să facă dovada faptului că viața, integritatea sa fizică sau psihică ori libertatea îi este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de soția sa, iar măsurile pe care le solicită instanței trebuie să aibă drept scop înlăturarea stării de pericol.
Or, în speță, reclamantul nu a făcut o astfel de dovadă, deși instanța a dat posibilitatea ambelor părți să administreze probe în susținerea argumentelor lor.
În concluzie, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada stării de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța constată că reclamantul nu se află într-o situație care să necesite emiterea unui ordin de protecție, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâta a beneficiat, în baza art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 de avocat din oficiu, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de 200 lei pentru avocatul din oficiu O. G..
În temeiul art. 453 alin. (1), fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul D. D. R., în contradictoriu cu pârâta D. D. domicliată în C. ., ., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu O. G., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 07.05.2014
Tehnred.gref. DR – 08.05.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3600/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
