Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5677/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 5677/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 11011/212/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.3047

SENTINȚA CIVILĂ NR.5677

Ședința publică din data de 22.05.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: A.-G. J.

GREFIER: D. Ș.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta G. T. DMCC, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat B. S., din C., .-26, Hotel Tineretului, cam.230, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, reprezentant convențional, avocat B. S., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, fila 10, lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.153 C.proc.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța reține competența Judecătoriei C., din punct de vedere material și teritorial, conform prevederilor art.997 coroborat cu art.94 C.proc.civ., în vederea soluționării prezentei cauze.

Instanța menționează faptul că s-a invocat prin întâmpinarea depusă pentru termenul de astăzi, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului și pune în discuție această excepție:

Apărătorul reclamantei pune concluzii de respingere a excepției formulate, având în vedere faptul că, împuternicirea avocațială se află depusă la dosarul cauzei.

Instanța respinge excepția invocată de către pârâtă, având în vedere faptul că împuternicirea avocațială există la dosarul cauzei și aceasta face dovada calității de reprezentant a avocatului angajat de către reclamantă.

Apărătorul reclamantei arată faptul că, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității, dar din punctul lui de vedere, ar fi apărare de fond.

Instanța reține faptul că este apărare de fond, sens în care, nu apreciază ca fiind invocată pe cale de excepție, ci apărare de fond și urmează să fie discutată ca atare.

Nemaifiind alte cereri și excepții de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor:

Apărătorul reclamantei, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța în temeiul disp.art.258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri:

Apărătorul reclamantei, având cuvântul, precizează faptul că în hotărârile depuse de către pârâtă există o primă mare diferență, în situația de față și alte spețe, în sensul că reclamanta nu este contravenientul din procesul verbal, ci doar proprietarii mărfii, asta în prim aspect. Chiar dacă se respinge plângerea contravențională, ceea ce rămâne în picioare este procesul verbal, iar pârâta este obligată de a da marfa înapoi, pentru că așa spune legea, conform art.37 din Legea 171/2010, care spune: „marfa se lasă la dispoziția proprietarului, dacă acesta nu este contravenient”. Un al doilea aspect, practica judiciară pe care pârâta a depus-o, a fost de a considera că dacă se ia o astfel de măsură, se va soluționa fondul. Arată faptul că aceste bunuri, sunt bunuri de gen, perisabile, făcând dovada, care se află la fila 52 dosar, o adresă de la . SRL, din care rezultă că, în prezent, marfa este depozitată la aceștia, chiar dacă este dată în custodia Ocolului Silvic din Murfatlar. Pe cale de consecință, solicită admiterea ordonanței președințiale, ca întemeiată și restituirea mărfii ca o măsură temporară.

Instanța în temeiul disp.art.394 C.proc.civ., constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul G. T. DMCC în contradictoriu cu pârâtul ITRSV BUCUREȘTI a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtului să lase la dispoziția proprietarului marfa confiscată prin procesul verbal de contravenție nr._/31.03.2014, cherestea rășinoase, până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect plângere contravențională.

În motivare, s-a arătat, în esență, că neeliberarea bunurilor mobile creează mari prejudicii reclamantului, paguba fiind iminentă, deoarece marfa era destinată transportului în Emiratele Arabe Unite. Prin procesul verbal de contravenție s-a dispus aplicarea amenzii către I.F. A. A. și confiscarea cantității de 52.127 m.c. cherestea, fiind predate în custodie numitului A. I., pădurar la Ocolul Silvic Murfatlar. Apreciază reclamantul că marfa se impune a fi lăsată la dispoziția proprietarului conform art.37 din Legea 171/2010, întrucât acesta nu are calitatea de contravenient. Cu privire la urgență s-a arătat că măsura sechestrării împiedică pe reclamant să își onoreze obligațiile contractuale în țara de origine. Pe de altă parte, cheresteaua este un bun perisabil și necesită condiții de depozitare optime, care nu sunt asigurate la momentul prezent. Fiind bunuri de gen, acestea pot fi înlocuite în situația în care plângerea contravențională este respinsă, astfel încât admiterea cererii pe cale de ordonanță președințială nu prejudiciază fondul cauzei.

În drept au fost invocate dispozițiile art.996 și urm. C.proc.civ.

În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă, având în vedere că materialul lemnos este depozitat în condiții optime, nu există pericolul de degradare sau de pieire. În plus prin ordonanță președințială nu se poate dispune restituirea materialului lemnos întrucât aceasta nu este o măsură provizorie.

În cursul judecații, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarea situație de fapt:

La data de 31.03.2014 intimata a încheiat procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nr._/31.03.2014, aplicându-se și măsura complementară a confiscării mărfii, întrucât nu s-a făcut dovada deținerii unui aviz de însoțire secundar pentru materialul lemnos.

Împotriva procesului verbal de confiscare, reclamantul prezentei acțiuni a formulat plângere contravențională ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. a sub nr._/212/2014.

Față de situația de fapt reținută, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art.996 C.proc.civ. „ instanța va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Procedura simplificată a ordonanței președințiale este instituită pentru soluționarea rapidă a unor categorii de cauze care, dacă ar urma calea obișnuită a dreptului comun, ar avea urmări grave sau chiar iremediabile pentru reclamant.

Din analiza dispozițiilor normative enunțate, rezultă faptul că pentru a se putea dispune o măsură pe cale de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ două condiții, caracterul urgent al măsurii care trebuie luate și caracterul vremelnic al acestei măsuri. De asemenea, din caracterul vremelnic al măsurii care poate fi luată rezultă necesitatea îndeplinirii unei a treia condiții, aceea de a nu se prejudeca fondul cauzei.

În egală măsură, conform textului de lege citat, o jurisdicție poate să dispună instituirea unei măsuri prin procedura specială a ordonanței președințiale dacă această măsură este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea, în raport de principiul care stă la baza instituirii unei asemenea proceduri de urgență, principiu care se degajă din întreaga reglementare (ratio legis), dispozițiile citate sunt deopotrivă aplicabile pentru reprimarea unui manifestări abuzive prin care se aduce atingere unui interes public sau privat, dacă măsura este necesară pentru înlăturarea unui prejudiciu pe care l-ar încerca reclamatul.

În această ordine de idei, instanța apreciază că reclamantul are deschisă calea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.996, în condițiile în care există pe rol o contestație împotriva unui proces verbal de contravenție.

Cu toate acestea, apărările reclamantului în sensul că prin luarea măsurii confiscării se provoacă o paguba acestuia, fiind astfel îndeplinită condiția urgenței, sunt considerate de instanță ca neîntemeiate. Se apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca reclamantul este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeiniciei a unei sancțiuni prevăzută de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale.

Împrejurarea că în discuție sunt bunuri de gen contravine apărărilor invocate, în sensul că reclamantul își poate procura alte bunuri de acest gen pentru a-și derula în continuare relațiile comerciale, nemaifiind astfel justificată urgența invocată prin cerere.

Față de caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că nu se poate lua o măsura de restituire pe cale de ordonanță motivat de faptul că aceasta prin natura ei este o măsura definitivă, bunul fiind scos din custodie și lipsită astfel de efecte măsura complementară a confiscării, valabilă la momentul prezent. Or, confiscarea este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeiniciei a unei sancțiuni prevăzută de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale, iar pentru fapta săvârșită de către reclamantul, legiuitorul a înțeles să prevadă alături de sancțiunea principală și măsura complementară a confiscării mărfii.

În ceea ce privește neprejudecarea fondului instanța apreciază că prin analizarea criticilor reclamantului s-ar realiza tocmai o antamare a fondului, astfel că instanța ar depăși cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. Reclamantul aduce în discuție pe cale de ordonanță președințială aspecte ce țin exclusiv de fondul dreptului, respectiv calitatea de proprietar asupra bunului, legalitatea măsurii confiscării și a numirii unui custode prin încălcarea prevederilor art.37 din Legea 171/2010, aspecte asupra cărora instanța nu se poate pronunța în această procedură.

Pe de altă parte, instanța apreciază că pentru eventualele pagube produse mărfii ca urmare a confiscării, partea prejudiciată are deschisă calea unei acțiuni în daune, în măsura în care se dovedește că marfa a suferit deteriorări din cauza condițiilor de păstrare, ce au condus la scăderea valorii acesteia.

În același sens, instanța reține că materialul lemnos nu este o marfă perisabilă, prin perisabil însemnând degradarea rapidă care are ca efect pieirea. Chiar dacă această marfă este supusă acțiunii factorilor externi ca orice alt bun, confiscarea pe durata soluționării procesului având ca obiect plângere contravențională nu conduce în mod direct și sigur ca realizare la dispariția bunului.

Față de caracterul obligatoriu al măsurii complementare, instanța apreciază că singura instanța competentă să dispună înlăturarea aceste sancțiuni este instanța de fond după verificarea legalității și temeiniciei actul de constatare și sancționare.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamantul G. T. DMCC cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat B. S., din C., .-26, Hotel Tineretului, cam.230, jud.C. în contradictoriu cu pârâta I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A.-G. J. D. Ș.

Red.jud.A.G.J/23.05.2014

Tehnoredact.D.Ș.

4 ex./26.05.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5677/2014. Judecătoria CONSTANŢA