Plângere contravenţională. Sentința nr. 5956/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5956/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 35220/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5956
Ședința publică din data de 29.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. Ticea
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contraventionala DGAF_/7.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petent reprezentant legal consilier juridic O. Enghin, conform împuterniciri depuse la dosar (fila 39), lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S – a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
După identificarea martorilor propuși de petent (C. F. E., A. N., G. A.), în conformitate cu dispozițiile art. 318 C.pr.civ. și depunerea jurământului, potrivit art. 319 al.1 C.pr.civ., instanța le aduce la cunoștință acestora dispozițiile art. 319 al.9 C.pr. civ., iar în temeiul art. 321-323 C.pr.civ., procedează la ascultarea separată a martorilor, martorii A. N., G. A., fiind îndepărtați din sală în timpul audierii martorului C. F. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Potrivit 244 alin. 1 cod de procedură civilă, constatând că nu mai sunt cereri, excepții procesuale, apărări sau alte incidente care nu au fost soluționate în cursul procesului, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în baza art. 392 cod de procedură civilă deschide dezbaterile în fond.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, în consecință anularea procesului-verbal pentru că: avizul de însoțire a mărfii s-a dovedit că există, fiind depus la dosar, iar conform unei decizii mai vechi a Înaltei Curți, dovedirea ulterioară a existenței unui act poate acoperi o constatare cu privire la inexistența acestuia; arată că, deși agenții constatatori l-au întrebat pe martorul C. de alte acte, el le-a spus și că avizul există, iar agenții trebuia să se prezinte într-o zi lucrătoare pentru a li se prezenta documentele; arată că procesele-verbale pentru marfa neconformă care trebuie făcute în fiecare zi, sunt posibil de efectuat doar cumulat la o săptămână, la două săptămâni, când se cumulează o cantitate mai mare de marfă neconformă, și apoi sunt predate la contabilitate unde se întocmește nota contabilă. În opinia acestuia, agenții constatatori trebuia să suspende controlul și să se întoarcă într-o zi lucrătoare și când administratorul societății se întorcea, putând să demonstreze că avizul exista.
Reprezentantul petentului consideră că sancțiunile sunt netemeinice și nelegale și solicită cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, astfel că în temeiul art. 394 alin. 1 închide dezbaterile în fond, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 30.12.2013, petenta . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca prin hotărârea ce o va pronunța în principal să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.12.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Petenta a învederat instanței că două puncte de lucru în C., iar, în concret activitatea desfășurată presupune cumpărarea de produse din G. și revânzarea acestora fie en-gross, la standul din târgul situat pe varianta municipiului C., fie en-detail, la punctul de lucru din Poarta 6. Cu ocazia controlului, a arătat petenta că inspectorii nu au regăsit în gestiunea societății 200 de kg de roșii, 200 kg de portocale și 200 de kg clementine, angajatul societății indicând inspectorilor că aceste bunuri au fost transmise cu două zile înainte de control către punctul de lucru din Poarta 6. Angajatul a arătat că avizul de însoțire al mărfii se află la acel punct de lucru, fiind predat șoferului, care l-a rândul său la remis persoanei care a preluat marfa.
Cu privire la cele 92 de kg de roșii neconforme, inspectorilor le-a fost explicat că, fiind sâmbătă, sortarea mărfii urma să se facă la sfârșitul programului, precizând intimata că marfa deteriorată se afla în pubele., urmând să fie întocmite actele de descărcare și procesele de deteriorare.
Petenta a arătat că avizul de însoțire al mărfii se ține la sediul social al firmei, că marfa deteriorată se păstrează în pubela de gunoi a societății până la momentul în care este distrusă, procesele verbal fiind întocmite bilunar. Petenta a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru existența contravenției.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile din OG nr. 2/2001, Legea nr. 82/1991 și OUG nr. 28/1999.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și proba cu declarațiile martorilor C. F. E. și A. N..
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei (chitanța nr._ din_ f. 24).
La data de_, intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus întâmpinare (f.27), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii, deoarece petenta nu aduce elemente de natură a înlătura răspunderea contravenționala stabilită în sarcina sa, iar procesul verbal întrunește condițiile imperative din OG nr. 2/2001.
A precizat intimata că reprezentanții societății au constatat că cele 92 de kg de roșii sunt deteriorate la momentul recepției mărfurilor, acela fiind momentul când trebuiau întocmite documentele primare de ieșire din gestiune în vederea asigurării concordanței stocului scriptic cu cel faptic, altfel evidența scriptică fiind denaturată.
Referitor la mărfurile transferate în gestiunea punctului de lucru din Poarta 6, intimata a considerat relevantă atitudinea gestionarului care a arătat că nu se întocmesc documente de ieșire la momentul în care sunt transferate mărfuri de la un păunct de lucru la altul; neîntocmirea acestor documente având drept consecință denaturarea stocului scriptic în cele două gestiuni.
În drept, intimata a invocat dispozițiile din OG.2/2001, din Legii nr 82/1991 și art. 205 cod de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
La data de_, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 55), reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea inițială. A mai arătat petenta că agenții nu au solicitat prezența organelor de conducere, care ar fi putut să ofere explicații pertinente. Depozitarea roșiilor neconforme nu ar fi putut fi făcută în interiorul magazinului datorită riscurilor existente pentru sănătate.
La termenul din_, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petentă și intimată, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. De asemenea, a fost încuviințată și proba testimonială cu declarațiile martorilor C. F. E. și N. A. (declarații f. 80, f. 81). A fost dispusă din oficiu, în temeiul art. 254 alin. 5 cod de procedură civilă și proba cu declarația martorului G. A. (f. 82), având în vedere că aceasta este persoana care a oferit explicații agenților constatatori cu ocazia controlului.
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ f. 15; nota de intrare recepție și constatare diferențe nr. 5845_1 din_ f. 8; factura nr. 024 din_ f. 9; aviz de însoțire nr. 001 din_ f. 10 (delegat este C. F.); certificat de înregistrare ONRC f. 12; certificat constatator f. 13-14; notă explicativă din_ f. 49
Analizând actele dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 15), prin care petenta . a fost sancționată cu amenda în cuantum de 4000 lei în temeiul art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că ., la punctul de lucru din C., târgul de legume fructe din C., DN2C, stand 13-14, în prezența gestionarului C. F. E., am constatat că nu s-au întocmit documentele de evidență primară privind următoarele ieșiri de mărfuri: 200 kg roșii transferate la un alt punct de lucru; 92 kg de roșii deteriorate, nescăzută din gestiune pe bază de document justificativ, 200kg de clementine și 200 de kg de portocale transferate la un alt punct de lucru.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: nota de intrare recepție și constatare diferențe nr. 5845_1 din_ f. 8 și factura nr. 024 din_ f. 9.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentei la data de_, iar plângerea a fost depusă la data de 23.12.2013 la poștă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța reține următoarele.
Față de apărarea petentei că beneficiază de prezumția de nevinovăție, instanța face următoarele mențiuni. Din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A. c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum c. Austriei, p. 28)
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Potrivit art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.
Din interpretarea textului de lege indicat, se deduce că pentru a fi în prezența contravenției în discuție este necesară o situație premisă: existența obligației petentei de a întocmi fie un document justificativ, fie un document contabil.
Așadar, elementul material al laturii obiective al contravenției reținute în seama petentei prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ îl constituie o inacțiune: neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a documentelor justificative/contabile.
Instanța va analiza dacă intimatul a făcut dovada existenței obligației stabilite în seama petentei. Pentru corecta soluționare a cauzei. sunt relevante răspunsurile la întrebările din nota explicativă (f. 44), unde prepusul C. F. E., a indicat că cele 92 de kg de roșii erau deteriorate la primire, iar pentru cele 200 de kg de roșii, 200 de kg de clementine și 200 de kg de portocale, nu s-au efectuat documente de transfer între gestiuni.
Declarația extrajudiciară a martorului C. F. E. (notă explicativă din_ f. 43-44) care, în fața agentului constatator, a scris și semnat declarația, asumându-și conținutul acesteia, constituie o probă privind vinovăția petentei. Orice persoană majoră, responsabilă fiind, atunci când i se oferă spre semnare un înscris – orice fel de înscris, cu atât mai mult cel întocmit de agentul constatator aflat în exercitarea unui control privind respectarea legislației în domeniul financiar/fiscal – citește ceea ce i se oferă spre semnare și semnează doar în cazul în care își însușește cele menționate în actul semnat.
Plecând de la aceste date ce trebuie să caracterizeze raporturile juridice care trebuie să se bucure de siguranță, instanța constată că sunt neîntemeiate susținerile martorului care a afirmat că declarația ar fi fost scrisă după cum au dorit agenții. Dacă așa ar fi stat lucrurile în realitate, martorul ar fi refuzat să semneze cele înscrise în nota explicativă.
Este evident că semnarea declarației date în fața inspectorilor nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana semnatară are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, în fața instanței, a împrejurărilor reținute în declarația dată cu ocazia controlului. Simpla susținere a martorului că a fost intimidat nu este de natură să înlăture declarația dată de acesta în fața inspectorilor.
În aceste condiții, în lipsa invocării și probării unor motive temeinice, instanța constată că declarația dată de gestionar în fața organului constatator, formulată mult mai aproape în timp față de momentul formulării acuzației contravenționale, nu poate fi înlăturată, reprezentând un act unilateral, irevocabil, care se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității.
Analiza situației celor 92 de kg de roșii neconforme/degradate.
Contrar susținerilor petentei, scoaterea din gestiune nu trebuie înțeleasă ca o simplă activitate materială (în speță mutarea roșiilor degradate în afara punctului de lucru), ci ca o operațiune contabilă, cu implicații ulterioare în corecta inventariere a stocurilor de mărfuri deținute de către societate, dar, mai ales, în obținerea unor beneficii de natură fiscală din partea statului.
Astfel, potrivit 148 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 a contabilității, nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. Conform Normelor metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, caz în care nu se fac ajustări ale taxei deductibile dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: 1.degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie și produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii; 2.se face dovada că bunurile au fost distruse.
Cauza obiectivă de care face vorbire legiuitorul nu poate fi dovedită în lipsa întocmirii unui proces verbal de constatare a faptului că mărfurilor au fost primite degradate (document justificativ). Altfel, nu poate exista certitudinea că respectivele bunuri nu au fost, de exemplu, vândute fără a fi respectate dispozițiile legale (întocmire factură fiscală), cu posibilitatea obținerii unor facilități fiscale prin plăsmuirea ulterioară a procesului verbal de distrugere/casare. Legiuitorul este cel care impune, în art. 6alin. 1 din Legea nr. 82/1991, ca orice operațiune economico-financiară efectuată să se consemneze în momentul efectuării ei (în speță momentul constatării existenței bunurilor neconforme la primirea bunurilor) într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Întocmirea documentului justificativ, nu trebuie confundată cu sortarea și distrugerea propriu zisă a bunurilor degradate. Din analiza gramaticală a textului art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, instanța reține că legiuitorul a înțeles să facă diferența între documentele justificative și documentele contabile (constituie contravenție nerespectarea reglementărilor cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate). Instanța reține că la momentul efectuării controlului, prepusul petentei- având calitatea de gestionar, deci persoană care intră în contact direct cu marfa aflată în depozitul societății- a indicat faptul că cele 92 de kg de roșii au sosit în stare neconformă la sediul punctul de lucru. În aceeași direcție converge și declarația dată în fața instanței de judecată (f. 80). Ca atare, starea necorespunzătoare a bunurilor perisabile, cât și cantitatea erau cunoscute la momentul primirii acestora în data de_ .
Este necesar să existe un document pe baza căruia să fie întocmit ulterior actul contabil. Documentul justificativ, presupune existența unui proces verbal de constatare a stării de degradare (în acest sens fiind și declarațiile celor trei martori audiați), care în speță nu a fost întocmit de petentă. În această ipoteză, nu poate fi primită apărarea petentei, care invocă faptul că nu cunoștea cantitatea de bunuri degradate, nefiind efectuată operațiunea materială de sortare, acesteia putându-i fi opus principiul de drept potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria-i incorectitudine pentru a obține protecția unui drept.
Analiza situației transferului între gestiunile celor două puncte de lucru.
Pentru motivele mai sus arătate (referitoare la declarația lui C. F. E., dată în fața agentului constatator), instanța nu poate decât să concluzioneze că avizul de însoțire nr. 001 din_ (f. 10), depus la dosarul cauzei în copie, constituie un înscris întocmit pro causa, astfel că nu va ține cont de acesta.
Chiar considerând că respectivul înscris exista, așa cum a fost prezentat instanței, la momentul efectuării controlului, instanța arată că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la întocmirea avizului de însoțire a mărfii. În conformitate cu dispozițiile din Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile, avizul de însoțire a mărfii se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale societății. În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități, dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură". Circulă, după caz: - la furnizor: - la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire; - la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii; - la compartimentul financiar-contabil; - la cumpărător: - la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor; - la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia; - la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitic. Astfel, se reține că dacă ar fi fost întocmit un exemplar al acestui document ar fi trebuit să existe la punctul de lucru de unde au plecat bunurile. De asemenea, înscrisul ar fi trebuit să aibă aplicată mențiunea "Fără factură".
De asemenea, va fi înlăturată apărarea petentei, referitoare la faptul că nu a săvârșit contravenția cu vinovăție. Instanța arată că în dreptul contravențional, latura subiectivă lipsește atunci când nu există nici măcar culpă din partea persoanei în cauză. Respectarea întocmai a condițiilor impuse de legislația specială în domeniul legislației muncii implică o diligență sporită din partea angajatorilor. Textul art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, stabilește în sarcina transportatorilor o obligație de rezultat (întocmirea documentelor contabile/justificative). În continuare, instanța reține că există culpă, între altele, în cazul nerespectării unor obligații de rezultat atunci când legea impune astfel de obligații. Pe cale de consecință, atunci când o persoană nu își respectă cu scrupulozitate obligațiile de rezultat impuse prin lege, culpa acesteia nu este exclusă, ceea ce conduce la tragerea ei la răspundere.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentei . întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei- limita maximă specială prevăzută de lege (art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991).
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii instanța reține următoarele. Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni la limita maximă prevăzută de lege.
Fapta săvârșită de petentă nu justifică o reacție represivă atât de dură, aplicarea amenzii în cuantumul maxim special prevăzut de lege apare exagerată, ar avea efecte nedorite de legiuitor, prin victimizarea petentei.
S-a stabilit din probele dosarului că petenta nu este cunoscută cu cazier fiscal, are o atitudine corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, fapta concret comisă, deși nu apare ca lipsită de importanță, nu poate constitui temei pentru aplicarea amenzii de 4000 lei.
Instanța constată că petenta nu a pregătit comiterea faptei, a acționat în mod culpabil (neglijență), iar nu intenționat (neurmărindu-se un scop ilicit). Inacțiunea tipică s-a realizat doar prin două acte.
Atitudinea petentei în societate a fost până la momentul săvârșirii acestei contravenții una corectă. Aplicarea, la prima abatere de la normele legale, unei sancțiuni atât de grave, apare ca disproporționată față de voința legiuitorului. Prevenția specială se va realiza în speță prin reducerea amenzii la suma de 500 lei. Astfel, comportamentul petentei se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte.
Instanța subliniază că această micșorare a sancțiunii principale se justifică doar pentru prima abatere, în condițiile în care intimata nu a învederat că petenta ar avea cazier contravențional cu referire la regulile nesocotite la_ . Atenționând petenta că un asemenea cazier există și este administrat de intimată în procesele contravenționale, instanța recomandă acesteia respectarea tuturor regulilor ce guvernează activitatea desfășurată.
Având în vedere cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ. prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată. Or, intimata nu a căzut în pretenții în condițiile în care procesul verbal de constatare contravenției este legal întocmit, fapta reținută în seama petentei există. Beneficiul acordat petentei, prin admiterea în parte a plângerii nu trebuie să se răsfrângă asupra intimatei, aplicarea unei sancțiuni principale neputând fi imputabilă acesteia, deoarece aprecierea gravității faptei este un element de fapt asupra căreia inspectorul este liber să decidă (în limitele legii).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din_, formulată de petenta ., cu sediul în C., . 6, standul nr. 1, jud. C., având J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR. 2 C.), cu sediul în București, ., sector 5.
Modifică procesul-verbal contestat.
Reduce amenda aplicată pentru contravenția reținută în seama petentei de la 4000 lei la 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. Ticea M. D.
Red.jud. V.T./04.06.2014/4ex
Tehnored. M.D./04.06.2014
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6711/2014. Judecătoria... → |
|---|
