Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 20121/212/2013
Dosar nr. 20._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3.182
Ședința publică din data de 21.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. C. G. S.R.L., cu sediul în C., I. R., nr. 3, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. R. S.R.L., cu sediul în TECHIRGHIOL, M. E., nr. 2-4, ., .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2013, sub numărul 20._, reclamanta S.C. C. G. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. R. S.R.L. la plata sumei de 631,81 de lei, cu titlu de contravaloare publicații livrate acesteia în temeiul contractului, precum și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr. 1632, în temeiul căruia i-a livrat pârâtei o . publicații, în vederea revânzării, aceasta din urmă având obligația de a achita prețul publicațiilor livrate, conform facturilor fiscale emise de reclamantă. A mai menționat că pârâta, deși notificată în vederea îndeplinirii obligației de plată exigibile a prețului publicațiilor ce i-au fost furnizate în temeiul contractului, prin intermediul notificării nr. 909/08.03.2012 și prin intermediul somației nr. 1723/13.06.2013, nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, la data formulării cererii de chemare în judecată figurând în evidențele sale contabile cu un debit restant în cuantum de 631,81 de lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1164, art. 1270, art. 1272, art. 1516 și art. 1530 din Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată, în fotocopii conforme cu originalul: contractul de difuzare nr. 1632/05.05.2011, certificatul de înregistrare al pârâtei, notificarea nr. 909/08.03.2012, somația nr. 1723/13.06.2013 și dovezile de comunicare ale acestora către pârâtă, fișa de cont a pârâtei, precum și facturile fiscale emise în executarea contractului în perioada iunie-iulie 2011 pe numele pârâtei.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 49,22 de lei, stabilită conform art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin cererea modificatoare depusă la data de 04.11.2014, anterior comunicării cererii de chemare în judecată către pârâtă, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 531,81 de lei, față de 631,81 de lei, cât a solicitat inițial, și obligarea acesteia la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, plătită prin raportare la obiectul cererii introductive de instanță, motivat de aceea că, în urma verificării evidențelor contabile, a constatat că pârâta a mai efectuat o plată de 100 de lei în data de 29.07.2013.
Pârâta, deși legal citată, cu un exemplar al cererii de chemare în judecată, al cererii modificatoare și al înscrisurilor depuse de reclamantă în probațiune, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de reclamantă. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, care nu a putut fi însă administrată ca urmare a nedepunerii de către pârâtă la dosar, la termenul statornicit în acest scop, a interogatoriului completat, depus de reclamantă, ce i-a fost comunicat în prealabil, deși a fost citată cu mențiunea de a depune interogatoriul completat la dosar, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă în caz de neconformare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta S.C. C. G. S.R.L., în calitate de furnizor, și pârâta S.C. D. R. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de distribuție nr. 1632/05.05.2011, în temeiul căruia, conform art. 1 și art. 2, reclamanta s-a obligat să îi livreze pârâtei publicații, începând cu data de 05.05.2011, până la data de 31.12.2011, aceasta asumându-și obligația corelativă de a achita prețul acestor publicații, înscris în facturile fiscale emise de reclamantă, în avans sau în termen de 3 zile de la primirea publicațiilor, în conformitate cu prevederile art. 8 și art. 9 din contract. În executarea obligațiilor asumate în temeiul contractului, reclamanta a emis facturile fiscale seria_, nr._/30.06.2011, conținând obligația de plată a sumei de 700,51 de lei, seria_, nr._/06.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 198,18 lei, și seria_, nr._/18.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 6,09 lei, aceste obligații de plată constituind debitul principal de 531,81 de lei, solicitat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată. Aceste facturi fiscale i-au fost comunicate pârâtei la data de 26.06.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a somației nr. 1723/13.06.2013 și a notei de inventar anexate acesteia.
Cu titlu preliminar, având în vedere că obligațiile de plată a sumelor de bani solicitate în cadrul prezentei cereri au luat naștere în executarea contractului încheiat de reclamantă și pârâtă la data de 05.05.2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (Noul) Cod civil, acest contract este guvernat, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, executarea și încetarea sa de legea în vigoare la momentul încheierii sale, în speță, Codul comercial și, în completare, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ, Codul civil din 1864, motivat de aceea că atât reclamanta, cât și pârâta, la momentul încheierii contractului, aveau calitatea de comerciant.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale anexate la dosar, respectiv, seria_, nr._/30.06.2011, conținând obligația de plată a sumei de 700,51 de lei, seria_, nr._/06.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 198,18 lei, și seria_, nr._/18.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 6,09 lei, au fost acceptate de pârâtă în mod tacit, potrivit prevederilor contractuale, prin neconstestarea sumelor înscrise în acestea în condițiile art. 8.3 din contract, respectiv în termen de 1 zi de la data primirii acestora prin poștă - 26.06.2013.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului mărfurilor care i-au fost furnizate în temeiul contractului în cuantum de 531,81 de lei.
Având în vedere prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal fãcute au putere de lege între pãrțile contractante și cele ale art. 1073 din același act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv: existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aceea de a achita integral și la scadență prețul mărfurilor furnizate de reclamantă, conform facturilor emise în temeiul contractului de distribuție nr. 1632/05.05.2011, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 531,81 de lei, reprezentând prețul mărfurilor furnizate de reclamantă conform facturilor fiscale anexate la dosar, respectiv, seria_, nr._/30.06.2011, conținând obligația de plată a sumei de 700,51 de lei, seria_, nr._/06.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 198,18 lei, și seria_, nr._/18.07.2011, conținând obligația de plată a sumei de 6,09 lei, emise în executarea obligațiilor asumate prin anterior menționatul contract de distribuție.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1082 Cod civil, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtei îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii bunurilor livrate nu a fost culpabilă. În același sens, instanța apreciază că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, aceasta în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că neîndeplinirea propriilor obligații nu este culpabilă.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța are în vedere și prevederile art. 1082-1085 Cod civil, potrivit cărora repararea prejudiciului care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de către creditor, cât și beneficiul nerealizat de către acesta. Totodată, instanța mai reține că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea bunurilor livrate pârâtei și neachitate de aceasta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârâtă a propriei obligații, respectiv a celei de plată a contravalorii bunurilor livrate de reclamantă.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata sumei de 531,81 de lei, cu titlu de preț al mărfurilor care i-au fost furnizate de reclamantă în temeiul contractului.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a cererii, astfel cum a fost modificată, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, cererea reclamantei este dovedită cu ordinul de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aflat la fila 1 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 44,22 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă valorii pretențiilor admise, astfel cum acestea au fost menționate în cererea modificatoare din data de 04.11.2013, diferența de taxă de timbru, de 5 lei, până la cea efectiv plătită – 49,22 de lei, nefiind datorată de pârâtă, care nu este în culpă procesuală cu privire la aceasta.
În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă în parte, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta a sumei de sumei de 531,81 de lei, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, și a sumei de 44,22 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare valorii pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., astfel cum a fost modificată, cu sediul în C., I. R., nr. 3, având C. – RO_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în TECHIRGHIOL, M. E., nr. 2-4, ., . –_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 531,81 de lei, cu titlu de contravaloare mărfuri livrate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 44,22 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.03.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 30.04.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 02.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1633/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 7750/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
