Contestaţie la executare. Sentința nr. 382/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 382/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 40582/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.382
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. L. R. E.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulata de contestator V. I. (CNP_), cu domiciliul în Eforie Sud, ., județ C. în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Bvd.I. M., nr.401A, sector 6.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 20.01.2015, 21.01.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul V. I. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. 2561/2014 al B.E.J. N. M. A. și împotriva Încheierii din data de 20.11.2014 privind cheltuielile de executare, solicitând anularea acestora.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că prin legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, astfel că pentru viitor nu mai incriminează tariful de despăgubire. Legea nr. 144/2012 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile. Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Potrivit Codului penal la succesiunea în timp a legilor se aplică legea penală mai favorabilă, iar pedepsele complementare care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică. În același sens sunt și dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 2/2001.
Contestatorul a mai arătat că suma de 435,50 lei reprezentând cheltuieli de executare este exagerată, fiind cu mult mai mare față de suma de 125 lei ce face obiectul executării silite, precum și raportat la volumul mic de muncă necesar.
În dovedirea cererii contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 45 lei.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr. 2561/2014 al B.E.J. N. M. A..
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A., legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea din data de 13.01.2015 instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 250 lei, reținându-se că la data de 02.05.2011 vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, intimat a dispus obligarea contestatorului să achite un tarif de despăgubire în valoare de 28 Euro.
La data de 04.09.2014 intimata a solicitat începerea executării silite împotriva contestatorului în vederea recuperării creanței de 28 Euro, în acest sens întocmindu-se dosarul de executare silită nr. 2561/2014 al B.E.J. N. M. A..
Prin Încheierea nr._/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 instanța a încuviințat începerea executării silite împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011.
Prin încheierea din data de 20.11.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 435,50 lei. La aceeași dată executorul judecătoresc a întocmit somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 28 Euro reprezentând tarif de despăgubire și suma de 435,50 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare." Conform art. 712 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui."
Art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere. Potrivit art. 37 din același act normativ, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art. II din Legea nr. 144/2012 prevede că: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează." Dispozițiile legale stabilesc că numai tarifele de despăgubire contestate în instanță se anulează, rezultând că tarifele de despăgubire necontestate pot fi executate silit.
Astfel, pentru aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, contestatorul trebuia să facă dovada faptului că tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.10.2011 a fost contestat în instanță prin plângere contravențională până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Instanța constată că în cauză contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal în temeiul art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. II din Legea nr. 144/2012, intimata fiind îndreptățită să solicite contestatorului achitarea tarifului de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție . nr._/13.09.2011.
În ceea ce privește susținerea contestatorului potrivit căruia tariful de despăgubire a fost desființat de o lege mai favorabilă, fiind aplicabile prevederile Codului penal, instanța constată că pe de o parte, așa cum s-a reținut mai sus legiuitorul a stabilit că se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, iar pe de altă parte tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiune contravențională. Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. Tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. În cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, iar prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță C.N.A.D.N.R.. În aceste condiții instanța apreciază că în privința tarifului de despăgubire care nu reprezintă o sancțiune contravențională nu sunt aplicabile dispozițiile Codului penal și nici prevederile art. 12 din O.G. nr. 2/2001, apărarea contestatorului în acest sens fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește contestarea cuantumului cheltuielilor de executare, instanța reține că potrivit art. 669 alin.3 din Codul de procedură civilă:
"Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite."
Prin Încheierea din data de 20.11.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 435,50 lei compusă din suma de 20 lei reprezentând taxă de timbru, suma de 15,42 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 37,20 lei reprezentând cheltuieli poștale, suma de 62 lei reprezentând multiplicare, certificare acte pentru debitor/instanță, suma de 76,88 lei reprezentând cheltuieli transport/agent procedural/curier rapid, suma de 100 lei reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, suma de 124 lei reprezentând notificare/comunicarea actelor de procedură. Analizând cuprinsul dosarului de executare silită instanța constată că executorul judecătoresc a întocmit Încheierea din 09.09.2014 prin care a înregistrat cererea de executare silită formulată de intimată, a solicitat instanței încuviințarea executării silite, a întocmit încheierea din 20.11.2014 prin care a stabilit cheltuielile de executare și a comunicat debitorului înștiințarea și somația de plată. Executorul judecătoresc a efectuat comunicarea somației și a înștiințării către contestator prin poștă. Din înscrisurile existente în dosar nu rezultă că executorul judecătoresc a efectuat comunicări prin curier rapid, agent procedural, motiv pentru care instanța constată că executorul judecătoresc a stabilit în mod neîntemeiat suma de 76,88 lei reprezentând cheltuieli transport/agent procedural/curier rapid, instanța urmând să anuleze Încheierea în ceea ce privește această sumă. De asemenea în ceea ce privește suma de suma de 124 lei reprezentând notificare/comunicarea actelor de procedură, instanța constată că aceasta a fost stabilită în mod neîntemeiat din moment ce executorul judecătoresc a comunicat actele prin poștă. În ceea ce privește suma de 100 lei reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite conform art. 669 alin.3 punctul 7 Cod procedură civilă executorul judecătoresc nu a menționat în concret ce reprezintă această sumă, motiv pentru care instanța constată că această sumă a fost stabilită în mod nelegal.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare în sumă totală de 134,42 lei compusă din 20 lei reprezentând taxă de timbru, 15,42 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, 37,20 lei reprezentând cheltuieli poștale și 62 lei reprezentând multiplicare, certificare acte pentru debitor/instanță instanța constată că acestea au fost stabilite în mod legal, neimpunându-se anularea acestora.
Pentru toate aceste considerente instanța va admite în parte contestația la executare și instanța va anula în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 2561/2014 al B.E.J. N. M. A. și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 20.11.2014 în ceea ce privește suma totală de 300,88 lei reprezentând cheltuieli de executare silită compusă din suma 76,88 lei reprezentând cheltuieli transport/agent procedural/curier rapid, suma de 100 lei reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite și suma de 124 lei reprezentând notificare/comunicarea actelor de procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul V. I., cu domiciliul în Eforie Sud, ., județ C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A., cu sediul în București, Bvd.I. M., nr.401A, sector 6
Anulează în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 2561/2014 al B.E.J. N. M. A. și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 20.11.2014 în ceea ce privește suma de 300,88 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2015.
P., GREFIER,
Jud.R. E. L. T. E.
Red.Jud.L.R-E/11.05.2015/4 ex
Tehored.Gr.T.E./11.05.2015
emis 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 75/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 738/2015.... → |
|---|
