Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 10435/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 25.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte - G. M.
Grefier – S. I. M.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul M. I.-D. în contradictoriu cu pârâta S. S., având ca obiect exercitare autoritate părintească/ stabilire locuință minor/ pensie de întreținere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25.09.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.01.2015, sub număr dosar_, reclamantul M. I.-D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. S., ca instanța să dispună:
- exercitarea autorității părintești cu privire la minora M. M.-Elia, exclusiv de către reclamant;
- stabilirea locuinței minorei la reclamant;
- obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cotă de 25% din veniturile lunare nete.
În motivarea cererii, reclamantul arată:
- a fost căsătorit cu pârâta, din căsătorie rezultând minora M. M.-Elia;
- în anul 2010 a intervenit divorțul părților, iar prin hotărârea judecătorească pronunțată cu acea ocazie minora a fost încredințată spre educare și creștere mamei sale, respectiv pârâtei S. S.;
- după decesul mamei pârâtei, survenit în toamna anului 2014, minora a rămas complet nesupravegheată, mama pârâtă fiind total lipsită de preocupare pentru creșterea și educarea copilului, trimițând-o pe M.-Elia la cerșit pentru a obține bani;
- dată fiind starea în care a ajuns minora, tatăl acesteia a promovat cerere de ordonanță președințială, în baza căreia copila locuiește în prezent la M. I.-D..
În drept, au fost invocate prevederile art. 398, 400, 402, 403, 404 și 529 din Codul civil, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 15 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
În cauză au fost administrate, la cererea reclamantului, proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind ascultat martorul Mindroc N. (f. 35). Totodată, a fost realizată o anchetă psihosocială la domiciliul reclamantului, a fost ascultată minora de către instanță, potrivit art. 264 din Codul civil și a fost atașat dosarul nr._, în care a fost soluționată cererea de ordonanță președințială privind aceleași părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Căsătoria dintre M. I.-D. și S. S. a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/04.11.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010 (f. 9-11). Prin aceeași hotărâre, instanța a încredințat reclamantei din acea cauză (S. S.), spre creștere și educare pe minora rezultată din căsătorie, respectiv M. M.-Elia, născută la data de 20.10.2003, astfel cum reiese din certificatul de naștere depus la dosar (f. 34).
După divorțul părților, minora a rămas în grija mamei, însă la începutul anului 2015 a fost preluată în îngrijire de către tată, mutându-se la domiciliul acestuia, în București. Această mutare s-a produs din cauza comportamentului neadecvat al mamei pârâte, care suferă de afecțiuni psihice, după cum au arătat instanței reclamantul, minora și martorul ascultat în mod nemijlocit și sub prestare de jurământ.
Prin sentința civilă nr. 994/04.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, ca locuința minorei să fie, până la soluționarea definitivă a cauzei pendinte, la reclamantul M. I.-D..
În soluționarea cererii de față, instanța constată incidența următoarelor dispoziții din Codul civil:
• art. 483 - „(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. (2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. (3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.”
compara cu Art. 271 din cartea II, titlul III, capitolul IV, sectiunea III din Codul de Procedura Civila din 1865
Art. 271
(1) Părțile se vor înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor.
(2) Dacă părțile se înfățișează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanță în ședință.
(3) Dacă ele se înfățișează într-o altă zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu.
1.
Tranzacția este reglementată de art. 2.267 și urm. C. civ., precum și de art. 438 și urm. C. pr. civ.
2.
În principiu, ea este posibilă asupra existenței, modalităților, întinderii sau exercitării oricăror drepturi susceptibile de alegare, actuale sau eventuale. Altminteri, în lipsa drepturilor susceptibile de tranzacție se poate invoca eroarea asupra cauzei.
3.
Tranzacția este un contract oneros și comutativ, încheiat la inițiativa părților, cu sau fără o mediere ori conciliere prealabilă, la inițiativa instanței, sub forma unei oferte făcute părților, sau, uneori, chiar printr-o ofertă impusă de lege; cauza tranzacției este, cum s-a mai precizat, o situație litigioasă și scopul ei este tocmai rezolvarea acesteia; concesiile reciproce reprezintă chintesența tranzacției, în lipsa acestora contractul, deși valabil, poate semnifica cu totul altceva; concesiile reciproce sunt făcute pentru a se renunța la o verificare jurisdicțională a pretențiilor, pentru a se renunța la acțiunea în justiție, exercitată poate ab irato, ceea ce atribuie tranzacției un element aleatoriu, părțile neștiind, ci doar intuind rezultatul unei asemenea verificări; legea solicită doar o reciprocitate formală a concesiilor, dar, totuși, ele să nu fie derizorii, irelevante, acoperind poate un litigiu simulat.... citeste mai departe (1-10)
D. I.;M. V.;D. S., Noul Cod de Procedura Civila din 15-feb-2013, Universul Juridic
• art. 484 - „Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu.”
compara cu Art. 272 din cartea II, titlul III, capitolul IV, sectiunea III din Codul de Procedura Civila din 1865
Art. 272
Învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii.
1.
„Pentru a putea fi dovedită tranzacția – precizează art. 2.272 C. civ. – ea trebuie să fie încheiată în scris”.
Se poate lesne deduce chiar și numai din această laconică propoziție normativă că tranzacția este un contract consensual, nu unul solemn.
Existența unui înscris este doar un mijloc de probă, nu o condiție de validitate, dacă legea, pentru a proteja anumite persoane, nu a prevăzut ea însăși un formalism specific, în anumite situații.
2.
Învoiala părților, făcută în „scris” – precizează art. 439 C. pr. civ. și art. 2.272 C. civ.– va alcătui dispozitivul hotărârii.
3.
Conținutul tranzacției este preluat întocmai în dispozitivul hotărârii, numită „hotărâre de expedient”.
Observații
Instanța este datoare să verifice dacă tranzacția nu urmărește un scop ilicit, dacă nu este potrivnică legii, intereselor părților ori dacă nu este rezultatul unui viciu de consimțământ, iar în cazul în care se constată o atare situație, cererea va fi respinsă și se va trece mai departe la judecarea pricinii.... citeste mai departe (1-3)
D. I.;M. V.;D. S., Noul Cod de Procedura Civila din 15-feb-2013, Universul Juridic
• art. 504 - „Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.”
compara cu Art. 273 din cartea II, titlul III, capitolul IV, sectiunea III din Codul de Procedura Civila din 1865
Art. 273
Hotărârea care consfințește învoiala părților se dă fără drept de apel.
1.
Pentru ca tranzacția să-și producă în plenitudine efectele, ea trebuie să fie „transcrisă” în dispozitivul hotărârii judecătorești.
2.
Efectele nu se produc însă de la data emiterii hotărârii, care doar „consfințește” învoiala părților, ci de la data încheierii convenției.
3.
Din interpretarea prevederilor art. 439 C. pr. civ. rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala părților reprezintă o transpunere a înțelegerii lor, ceea ce, bineînțeles, nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și finalizată pe convingerile instanței.
4.
Tocmai în considerarea unor asemenea circumstanțe, natura juridică a unei astfel de hotărâri a fost și este controversată.
5.
Actul instanței este pur și simplu o convenție autentificată de judecător și ea nu poate fi atacată decât prin acțiunea în nulitate.... citeste mai departe (1-8)
D. I.;M. V.;D. S., Noul Cod de Procedura Civila din 15-feb-2013, Universul Juridic
• art. 397 - „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.”
• art. 398 - „(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.”
Față de situația de fapt reținută și de prevederile legale evocate mai sus, Judecătoria apreciază că există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească asupra minorei M. M.-Elia să fie exercitată în mod exclusiv de către tatăl acesteia, respectiv reclamantul M. I.-D.. O asemenea dispoziție se impune, în aprecierea instanței, tocmai din cauza atitudinii dezinteresate a pârâtei față de copil, urmând a se da eficiență principiului interesului superior al copilului, consacrat de art. 263 din Codul civil.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 398 alin. 1 din Codul civil, Judecătoria va dispune ca reclamantul să exercite, în mod exclusiv, autoritatea părintească asupra minorei. Desigur că pârâtei îi sunt recunoscute, în continuare, drepturile statuate de art. 398 alin. 2 din același cod.
Totodată, ținând seama de același principiu al interesului superior al copilului și văzând dispozițiile art. 400 din Codul civil, instanța urmează a stabili locuința minorei la reclamant, acolo unde de altfel locuiește în prezent, în condiții propice.
Referitor la stabilirea, în sarcina pârâtei și în favoarea minorei, a obligației de plată a pensiei de întreținere, Judecătoria reține incidența următoarelor prevederi din Codul civil:
• art. 499 - „ (1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. (2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. (3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani. (4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”
• art. 524 - „Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.”
• art. 527 - „(1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.”
• art. 528 - „Starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.”
• art. 529 - „(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. (3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”
• art. 530 - „(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. (2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. (3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.”
• art. 531 - „ (1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei. (2) Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.”
• art. 532 - „(1) Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. (2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.”
• art. 533 - „(1) Pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. (2) Chiar dacă creditorul întreținerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreținerea este datorată în întregime pentru acea perioadă. (3) De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.”
• art. 534 - „Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.”
În baza cererii reclamantului, căreia îi va fi încredințat minora spre creștere și educare în exercitarea autorității părintești, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 529 alin.2 coroborat cu art. 530 alin. 3 din Codul civil, instanța o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului, în favoarea minorei o pensie de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net, efectiv realizat, începând cu data promovării cererii de chemare în judecată - 23.01.2015 - și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către M. M.-Elia.
Instanța apreciază că dispoziția dată în sensul raportării la venitul efectiv realizat (net), este de natură să producă cele mai eficiente efecte practice, întrucât suma urmează a fi individualizată la momentul punerii în executare, fapt ce scutește partea de necesitatea efectuării de noi demersuri în justiție ori de câte ori se schimbă cuantumul veniturilor realizate.
În ceea ce privește cuantumul obligației stabilite de instanță (25%), respectiv cota maximă prevăzută de lege, se are în vedere lipsa vreunei dovezi din care să reiasă că pârâtei i-ar reveni obligația de întreținere și față de alte persoane, astfel că acest cuantum nu trebuie diminuat.
Totodată, văzând dispozițiile art. 533 din Codul civil și reținând că între părți nu există un acord cu privire la termenele de plată a pensiei de întreținere, instanța va stabili ca plata să se facă de către pârâtă, pentru ratele ce vor deveni scadente în viitor, până cel mai târziu în ultima zi a lunii corespunzătoare plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I.-D., CNP_,domiciliat în municipiul București, . F. nr. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâta S. S., domiciliată în municipiul C., ., ., ., fără forme legale în municipiul C., ., ., ..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei M. M.-Elia, CNP_, născută la data de 20.10.2003 în municipiul C., să fie exercitată în mod exclusiv de către tatăl reclamant.
Stabilește locuința minorei M. M.-Elia la reclamant.
Obligă pârâta să plătească să plătească reclamantului, în favoarea minorei o pensie de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net, efectiv realizat, începând cu data de 23.01.2015, până la data de 20.10.2021. Plata pensiei de întreținere se va face de către pârâtă, pentru ratele ce vor deveni scadente în viitor, până cel mai târziu în ultima zi a lunii corespunzătoare plății.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. S. I. M.
Red. jud. G.M./25.09.2015;
Tehnored. gref. S.I.M./28.09.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Tutelă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
