Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 23674/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
SEDINTA PUBLICA DIN 01.09.2015
Completul compus din:
P.: A. I. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, acțiune formulată de reclamantul M. I., CNP:_, cu domiciliul în C., .. 70, județul C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. G., CNP:_, domiciliat în municipiul C., ., ., . și cu reședința în C., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din cameră de consiliu din data de 01.10.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când,
I N S T A N T A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin formularul de cerere prevăzut de anexa Legii nr. 217/ 2003, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.09.2015, sub număr dosar_, reclamantul Mtei I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. C. G., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime (de 200 metrii) față de reclamant, față de soția acestuia – M. A. C., față de copii minori ai acestora – M. A. Nicolas și M. A. M., precum și față de părinții reclamantului M. V. și M. F., atât la domiciliul lor situat în C., ..70, jud.C., cât și la locul de muncă al reclamantului și domiciliul părinților săi din loc.C., ., ., .;
- interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic situate în C., la Doraly Mall, în Mamaia la hotel California și la Vila Sky
- interdicția pentru pârât de a contacta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima – reclamantul, soția acestuia, copii minori și părinții săi;
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul care este fratele său prezintă simptomatologia unei afecțiuni psihice care a căpătat forme din ce în ce mai agresive datorită lipsei tratamentului de specialitate, culminând în ultima perioadă cu episoade agresive fizic și verbal adresate reclamantului, soției sale și părinților săi, care le-a indus o stare de reală temere.
Se arată în continuare că pârâtul locuiește singur în casa bunicilor, iar cu mai multe ocazii acesta a avut crize manifestate prin episoade de violență fizică și verbală de mare intensitate, contest în care a solicitat sprijinul poliției și al salvării, fără nici un rezultat concret. Astfel, susține reclamantul, că fratele său a fost internat pe perioade scurte de timp (2-3 zile) l secții de psihiatrie la Palazu M. și într-un sanatoriu la pârâul R., lângă Predeal, dar a fugit de fiecare dată.
Precizează reclamantul că întreaga familie primește de câteva ori pe zi mesaje de amenințare, sunt urmăriți de pârât, a adus daune mașinilor lor, zgâriindu-le, spărgând gemurile și roțile, de asemenea aruncând cu pietre în fațada casei în care locuiește împreună cu soția și cei 2 copii, producând găuri în tencuiala casei.
În drept au fost invocate disp.art.23,24,25,26,27 din Legea 217/2003 rep. Art.194 și urm.NCPC.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat desemnat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/ 2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantului și pârâtului proba testimonială, fiind ascultată în calitate de martor numita . F., la solicitarea reclamantului, precum și proba cu interogatoriul părților solicitat din oficiu de reprezentantul Ministerului Public
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul M. C. G. este fratele reclamantului, potrivit susținerilor acestuia, reclamantul și pârâtul domiciliind la adrese diferite, reclamantul locuind în ..70, județul C., iar pârâtul M. C. G., domiciliat în municipiul C., ., ., ., județul C., cu reședința în C., ., județul C..
Procedura de față este una specială, reglementată de Legea 217/ 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care dispune, printre altele:
● Art. 3 - „(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”
● Art. 4 - „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
● Art. 5 - „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
Din aceste dispozitii rezulta ca violenta in familie poate fi manifestata fizic cat si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferinte „fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice”
● Art. 23 - „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
● Art. 24 - „(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. (2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.”
Prin prisma acestor dispoziții se constată, cu titlu preliminar, că părțile litigante sunt membrii de familie, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/ 2003, situație în raport de care sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.
Prin urmare, în dezlegarea pricinii se impune a se stabili dacă reclamantul, soția și copii lor minori, precum și părinții reclamantului au fost supuși la acte de violență - în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/ 2003 și dacă starea de fapt dovedită impune emiterea ordinului de protecție.
Din probele administrate în cauză, Judecătoria reține că pârâtul nu a manifestat în ultima perioadă de timp violență psihologică, verbală și fizică față de reclamant și față de familia acestuia, în accepțiunea Legea nr. 217/ 2003.
Astfel, declarația dată în fața instanței, în calitate de martor, de către numita . F., nu confirmă exercitarea în mod constant, atât în prezent cât și în trecut, de violențe verbale, psihologice ori fizice, de către pârâtul M. C. G., martora făcând referire la un episod petrecut la sfârșitul lunii mai 2015, precum și de un episod petrecut în anul 2014, când a fost chemată salvarea pentru că „i-a fost rău de la stomac” împotriva fratelui sau și a familiei acestuia.
Reține astfel instanța că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 217/2003 iar prejudiciul fizic și moral suferit de reclamant nu a fost dovedit. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că au fost formulate plângeri penale împotriva pârâtului – cu excepția celei depuse la P. de pe lângă Judecătoria C. – la aceeași dată cu prezenta cerere de chemare în judecată, pentru săvârșirea unor infracțiuni, IPJ C. cu adresa nr._/30.09.2015, comunicând instanței că împotriva pârâtului nu au fost formulate plângeri penale sau sesizări privind acte de violență sau amenințări, iar potrivit principiului exprimat prin adagiul latin testis unus, testis nullus – un martor nu este suficient pentru a dovedi susținerile reclamantului.
De altfel, în fața instanței de judecată reclamantul a recunoscut că nu au sesizat organele de poliție întrucât au dorit să nu fie făcute publice neînțelegerile familiale, deși prin acțiunea introductivă de instanță la pagina 2 se menționează că „cu mai multe ocazii, acesta avut crize, manifestate prin episoade de violență fizică și verbală de mare intensitate, context în care am solicitat sprijinul poliției și al salvării…”.
Scopul instituirii procedurii reglementate de Lega nr.217/2003 este acela al protejarii membrului de familie asupra caruia se exercita acte de violenta in una din formele prevazute de art.4 din acelasi act normativ, astfel ca se impune luarea de urgenta a masurilor necesare si emiterea ordinului de protectie, atata timp cat, asa cum s-a aratat si anterior, exista suficiente indicii in sensul ca integritatea fizica sau psihica a reclamanei a fost pusa in pericol, in mod intentionat, de sotul sau .
Institutia ordinului de protecție, reglementata prin Legea nr. 25/2012, are o natura restrictiva de drepturi, negasindu-si aplicabilitatea decat în conditiile dovedirii necesitatii masurii solicitate.
Reclamantul trebuie sa dovedeasca nu doar existenta unor acte de violenta, dar si pericolul creat de aceste acte. Nu se poate considera ca singurele aspecte pe care urmeaza a le verifica instanta sunt existenta faptei de violenta si caracterul vremelnic al masurii, intrucat o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitata a masurii de protectie, desi ca procedura speciala constituie o ingerinta importanta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale celui impotriva caruia se emite ordinul.
Instanta apreciază ca reclamantul nu a făcut dovada existenței unei violențe exercitate asupra sa astfel încat aceste violente să fie de natura sa constituie un pericol real pentru integritatea fizica a reclamantului și familiei sale în prezent sau pe viitor .
De asemenea reclamantul nu a facut dovada existentei și persistentei in timp a unor violente verbale exercitate de catre pârât și care sunt de natura a-i crea acestuia și familiei sale o stare de anxietate si chiar teamă, din lecturarea mesajelor tip sms trimise de pe telefonul pârâtului rezultând că între părți există o stare de conflict între părți strict de natură financiară, recunposcută de altfel de ambele părți prin răspunsul la inetrogatoriul administrat din oficiu.
Art.26 din Constitutie garanteaza si ocroteste dreptul fiecarui cetatean la viata privata si de familie. Articolul 8 al Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede in paragraful 1 ca “Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.” Conform paragrafului 2 al aceluiasi articol “ Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, ., este necesara.
Tot art. 8 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului enumera limitativ scopurile care pot da un caracter legitim incalcarii drepturilor conferite de primul par., implicit si dreptul la respectarea vietii de familie: “securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.”
In conformitate cu jurisprudenta constanta a CEDO, notiunea de necesitate implica faptul ca o ingerinta corespunde unei nevoi sociale imperioase si este proportionala cu scopul legitim urmarit. Pertinenta motivelor este o chestiune relativa, apreciata in concreto, in fiecare cauza, in functie de circumstantele acesteia.
In acest sens, instanta considera ca nu exista motive pertinente pentru a justifica o ingerință in viața familiala a unei persoane atunci cand actele acesteia au pus in primejdie integritatea fizica si/sau psihica a membrilor familiei, care în egală măsură se bucura de protectie din partea statului.
Cum, în cauza pendinte, nu există nici starea de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, reclamantul nefiind în prezența unei situații care necesită instituirea măsurilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. d și f, văzând și prevederile art. 27 și urm. din lege, instanța urmează să respingă cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată, ca fiind neîntemeiată. În privința măsurii prevăzută la lit. f al art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța reține că în speță nu este vorba despre acte de violență verbală sau psihologică exercitate asupra reclamantului și familiei sale de natură să impună interzicerea contactului telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Instanța va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, să se plătească din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat V. N., iar reclamantul - căzut în pretenții - va fi obligat la plata către stat a sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
O copie a prezentei încheieri se va comunica Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. I., CNP:_, cu domiciliul în C., .. 70, județul C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. G., CNP:_, domiciliat în municipiul C., ., ., ., județul C. și cu reședința în C., ., județul C., ca neîntemeiată
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu V. N., în cuantum de 260 lei, din fondurile Ministerului de Justiție.
Obligă reclamantul să plătească către stat cheltuieli judiciare în cuantum de 260 lei.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată, astăzi, 02.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. G. L. C.
Red. Jud. A.I.G./05.10.2015
Tehnored. Gr. L.C./05.10.2015/4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 02/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria... → |
|---|
