Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2346/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2346/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2346/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.2346
Ședința publică din data de 03.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditorul V. D. și pe debitorul D. R. G., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditor, avocat M. A., conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei și pentru debitor avocat R. G., conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art.153 C.proc.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține faptul că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, la data de 25.02.2015, din parte debitorului, întâmpinare, în dublu exemplar.
Instanța comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorului creditorului. Acordă cuvântul asupra competenței instanței de judecată:
Apărătorul creditorului apreciază că Judecătoria C. este competentă în soluționarea pricinii.
Apărătorul debitorului pune aceleași concluzii.
Instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză conform art. 1015 și art. 94 pct.1 lit.j Cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul creditorului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul debitorului solicită aceleași probatorii.
Instanța încuviințează în baza art.258 C.proc.civ., la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apărătorul creditorului având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Instanța să observe că între părți există un înscris și anume procesul verbal al Adunării Generale al Asociaților de la firma din Bulgaria, prin care aceștia au stabilit ca suma integrală a dividendelor, 40.000 de euro, să fie virată către domnul D. G.. Practic jumătatea de dividende, cei 20.000 de euro ce se cuveneau lui V. D., au fost virați către D. G., iar în procesul verbal s-a trecut mențiunea conform cu care urma ca suma să fie returnată, să-i revină ulterior destinatarului inițial, adică asociatului V. D.. Apreciază că în cuprinsul acestui proces verbal sunt toate elementele pentru a se identifica un contract de împrumut, cu excepția termenului de returnare a împrumutului. Această cerință a termenului a fost complinită prin notificarea transmisă în conformitate cu cerința codului de procedură civilă. A fost transmisă o scrisoare recomandată cu conținut declarat, iar în cuprinsul acestei somații comunicate conform dovezii de primire către pârât a fost stabilit un termen de returnare a împrumutului. Acest termen a fost depășit, astfel încât creditorul a fost îndreptățit să investească instanța cu soluționarea cererii formulate. Consideră că în prezent este în fața unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel încât cererea formulată urmează să fie admisă pentru suma de 20.000 de euro, bani împrumutați. Mai solicită ca instanța să observe că în cuprinsul procesului verbal se face vorbire de o sumă de bani de 41.000 de euro cu titlu de dividende. Mai mult de 1200 de euro au fost taxele plătite pentru dividende, efectiv în contul pârâtului D. G. fiind virați 40.000 de euro, conform extrasului de cont. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru. Onorariul de avocat va fi solicitat pe cale separată.
Apărătorul debitorului pune concluzii de respingere a cererii. Instanța urmează să aibă în vedere faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a procedurii speciale a ordonanței de plată. Astfel, sub un prim aspect, solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că în procesul verbal ce se pretinde a fi un contract de împrumut, astfel cum a învederat și apărătorul creditorului, nu a fost inserat termenul de restituire a sumei pretins împrumutate, și astfel creanța pretinsă, nu îndeplinește condiția exigibilității. Mai mult, în raport de dispozițiile art. 2162 alin.1 din Noul Cod Civil, apreciază că, câtă vreme din cuprinsul procesului verbal în discuție nu reiese faptul că părțile au stabilit data la care obligația de restituire a sumei pretins împrumutate ar fi devenit scadentă, mai înainte de a sesiza și de a solicita restituirea acestei sume, revenea creditorului obligația de a se adresa instanței de judecată cu o cerere privind stabilirea termenului de restituire și nicidecum o astfel de cerere nu poate fi primită în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată. Mai mult decât atât, solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că din cuprinsul procesului verbal nu rezultă că acest înscris a avut ca obiect remiterea de către reclamant a sumei de 20.000 de euro, cu titlu de împrumut. Din procesul verbal depus la dosarul cauzei rezultă faptul că părțile în calitate de asociați ai societății au hotărât distribuirea dividendelor din profitul rămas nerepartizat și transferarea acestora direct în contul debitorului din prezenta cauză, urmând ca ulterior să se vireze în contul creditorului jumătate din sumă. Din punctul său de vedere, procesul-verbal este doar un înscris constatator în cuprinsul căruia nu sunt inserate termene și aspecte care să conducă la ideea că acesta ar fi un contract de împrumut. Revine și arată că nu este un contrat de împrumut, iar temeiul juridic ce ar putea fundamenta o astfel de solicitare este cu totul altul, spre exemplu îmbogățire fără just temei. Apreciază că nu există un contract civil încheiat între părți, cerință stabilită de art. 1013 C.proc.civ. De asemenea, toate apărările expuse conferă cererii un caracter contencios fiind necesară administrarea probei cu interogatoriu și eventual și proba testimonială pentru a se dovedi aceste aspecte, probatoriu ce nu poate fi cu siguranță administrat în cadrul procedurii speciale. De asemenea, precizează faptul că reclamantul însuși nu apreciază că pretențiile sale ar putea fi dezlegate pe calea procedurii ordonanței de plată. Urmează ca instanța să aibă în vedere că anterior formulării acestei cereri, a mai fost formulată o cerere înregistrată deja pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2014 prin care a solicitat obligarea debitorului la plata aceleiași sume, acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. Față de toate aceste aspecte, câtă vreme creanța pretinsă nu este exigibilă, nu izvorăște dintr-un contract civil încheiat între părți, acest proces verbal neavând un astfel de caracter, nefiind inserate în cuprinsul său clauze care să ateste faptul că ar putea avea valoare juridică al unui contract de împrumut, apreciază că în mod evident în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale.
Apărătorul creditorului solicită un scurt cuvânt în replică, pentru că s-a insistat foarte mult aspra inexistenței acestui contract de împrumut, și ține că menționeze faptul că tocmai de aceea există traducerea integrală și legalizată a textului procesului verbal în care se specifică că R. G. D. va pune la dispoziție jumătate din sumă lui D. V.. Adaugă că acest înscris, foarte clar, este semnat în varianta originală de ambele părți.
În apărare, apărătorul debitorului menționează că nu poate să precizeze temeiul juridic pe care ar trebui să-și fundamenteze cererea creditorul. Acel contract nu reprezintă un contract de împrumut, dar nici nu poate să sugereze fundamentul juridic corect. Pe de o parte pentru că nu există inserat termenul de restituire a obligației și pe de altă parte, contractul nu poate fi apreciat ca și un contract de împrumut.
Socotindu-se lămurită, instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 C.proc.civ, constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.01.2015 sub numărul de dosar_, creditorul V. D. a chemat în judecată pe debitorul D. R. G. solicitând instanței să emită o ordonanță de plată pentru suma de 20.000 euro, reprezentând debit restant, la care să se adauge cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile au calitatea de asociați în cadrul unei societăți comerciale cu sediul în Bulgaria, Lion Shipping and Chartering, fiecare dintre ele având o cotă de participare egală, de 50% la capitalul social, precum și drepturi corespunzătoare asupra beneficiilor realizate.
A mai precizat creditorul că în anul 2013 au fost distribuite dividende către cei doi asociați, prin procesul-verbal nr. 5/25.03.2013 stabilindu-se că dividendele sunt în sumă totală de 82.350 leva, echivalentul a 42.105 euro, urmând a fi virate în integralitate debitorului, acesta confruntându-se la momentul respectiv cu dificultăți de ordin financiar. În cadrul aceluiași act juridic s-a specificat că debitorului îi incumbă obligația de a pune la dispoziția creditorului jumătate din suma primită. Practic, părțile au încheiat un contract de împrumut, fără termen de rambursare fixat, iar debitorul nu și-a îndeplinit obligația de restituire a sumei de 20.000 euro, a mai învederat creditorul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1014 și următoarele C.proc.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de emitere a ordonanței de plată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.02.2015, debitorul D. R. G. a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată și obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, debitorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanței de plată, pretinsa creanță nefiind exigibilă întrucât termenul de plată nu a fost stabilit. Mai mult decât atât, părțile nu au încheiat un contract de împrumut astfel încât să existe în sarcina debitorului obligația de restituire a sumei de 20.000 euro. Totodată, s-a învederat că izvorul creanței afirmate nu este un contract civil încheiat între părți, iar apărările formulate au caracter contencios, fiind necesară administrarea unui probatoriu complex incompatibil procedurii ordonanței de plată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art. 453, art. 1013 C.proc.civ.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând materialul probator administrat, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, la data de 25.03.2013, societatea comercială Lion Shipping and Chartering, ai cărei asociați sunt creditorul V. D. și debitorul D. R. G., a încheiat procesul-verbal nr. 5 (f. 9) prin care s-a hotărât să fie distribuite dividende din profitul rămas nerepartizat din anul 2011, în sumă totală de_,73 leva. S-a convenit ca această sumă,_,26 echivalent în euro, să fie transferată într-un cont în euro deschis pe numele pârâtului, care va pune la dispoziție ½ din aceasta lui D. V. (proporțional cu cota de participare la capitalul social).
Din extrasul de cont curent nr. 23/02.04.2013 (f. 11-12), instanța reține că societatea comercială Lion Shipping and Chartering a transferat debitorului suma de 40.000 euro care, până în prezent, a rămas în exclusivitate la dispoziția sa, aspect recunoscut de către ambele părți litigante.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din analiza textului de lege evocat se desprind condițiile speciale de admisibilitate ale acțiunii pe calea ordonanței de plată, care trebuie întrunite cumulativ. Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. A treia condiție de admisibilitate se referă la izvorul obligației, acesta trebuind să fie un contract civil.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 alin. (2) C.proc.civ. Astfel, o creanță are caracter cert atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când actul de creanță conține elemente care permit stabilirea lui, iar condiția exigibilității este îndeplinită atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Examinând înscrisurile atașate la dosar, instanța apreciază cu nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale procedurii simplificate a ordonanței de plată prevăzute de art. 1013 alin. (1) C.proc.civ.
În acest sens, natura juridică a izvorului creanței afirmate este incertă, din procesul-verbal nr. 5/25.03.2013 rezultând doar obligația de a pune la dispoziția creditorului jumătate din dividendele repartizate asociaților societății Lion Shipping and Chartering. Instanța nu poate reține încheierea unui contract de împrumut de consumație materializat, ca instrumentum, în procesul-verbal menționat, în lipsa unor dovezi care să ateste că părțile au convenit ca 50% din dividende să fie remise debitorului cu titlu de împrumut. Întrucât debitorul contestă însăși natura juridică a contractului, instanța apreciază că se impune administrarea unui probatoriu complex incompatibil cu procedura simplificată a ordonanței de plată, considerând necesară administrarea probei cu interogatoriul luat părților și, eventual, a probei testimoniale în condițiile art. 309 alin. (4) pct. 6 C.proc.civ. pentru lămurirea clauzelor actului juridic.
Mai mult decât atât, chiar dacă actul juridic ar putea fi calificat drept contract de împrumut, creanța pretinsă nu are caracter exigibil. Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate. Potrivit art. 2162 alin. (1) C.civ., dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță, ținându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației și a bunurilor împrumutate, de situația părților și de orice altă împrejurare relevantă. În raport de această prevedere, în măsura în care actul juridic ar fi calificat drept contract de împrumut, câtă vreme părțile nu au convenit, de comun acord, asupra datei scadenței obligației de restituire a sumei de bani, iar instanța de judecată nu a stabilit un termen de restituire, caracterul exigibil al creanței ar fi afectat, nefiind incidentă așadar procedura reglementată de dispozițiile Titlului IX C.proc.civ. În ceea ce privește susținerea creditorului privind stabilirea termenului de rambursare de 15 zile în cuprinsul somației de plată, transmisă în concordanță cu art. 1014 C.proc.civ., instanța reține că termenul de restituire a împrumutului trebuie fixat prin voința comună a părților contractante ori, în lipsă, prin dispoziția instanței de judecată, somația de plată fiind un act juridic unilateral ce nu poate suplini consimțământul împrumutatului.
Față de considerentele arătate în precedent, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată, apreciind de prisos analizarea celorlalte apărări formulate de debitor în sprijinul poziției sale procesuale, instanța urmează să respingă cererea creditorului V. D. de emitere a ordonanței de plată, ca inadmisibilă.
În referire la cererea debitorului D. R. G. de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată față de faptul că, deși creditorul a căzut în pretenții, aflându-se în culpă procesuală, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă efectuarea unor cheltuieli de judecată în pricina de față de către debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul V. D., având CNP_, cu domiciliul în C., ., ..C, ., jud.C. în contradictoriu cu debitorul D. R. G., având CNP_, cu domiciliul în C., ..2, ..A, ., jud.C., ca inadmisibilă.
Respinge cererea debitorului de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D
Thred.D.Ș./ D.D.
4 ex./22.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2299/2015. Judecătoria... → |
|---|
