Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1057/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1057/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1057/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1057/2015
Ședința publică din 05.02.2015
PREȘEDINTE: L. Fatu
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . pe debitor T. P. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 29.01.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2014, sub numărul_, creditoarea . solicitat în contradictoriu cu debitoarea . emiterea unei ordonanțe de plată prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 8503,96 lei cu titlul debit principal, reprezentând contravaloarea următoarelor facturi fiscale neachitate, la plata sumei de 1678,64 lei, cu titlul penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 17.10.2014 precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere, până la data achitării integrale a debitului, inclusiv ziua plății. Totodată, a solicitat contravaloarea cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza Contractului de furnizare gaze naturale nr.5107/9.11.2012 încheiat cu pârâta, a furnizat acesteia gaze naturale la locul de consum situat în C., ., județ C..
Reclamanta a învederat instanței că, deși pârâta a fost somată de mai multe ori, i-a fost comunicat apoi preavizul privind închiderea gazelor pentru neplată, după care a fost convocat la conciliere directă prin intermediul executorului judecătoresc – însă aceasta nu a dat curs invitației de a stinge litigiul pe cale amiabilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Titlului IX – Procedura ordonanței de plată din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (f. 7 și urm.).
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 2).
Debitoarea nu a formulat întâmpinare, deși, potrivit art. 1018 alin. 3 C. proc. civ. aceasta era obligatorie în cauză și, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a invoca excepții și pentru a arăta dovezile și mijloacele sale de apărare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de creditoare, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1013 C. proc. civ., „(1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Așadar, pentru a fi îndeplinite cerințele de admisibilitate ale cererii de emitere a ordonanței de plată, în primul rând creditorul trebuie să dovedească existența unei creanțe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, izvorul obligației putând fi un contract sau alt înscris însușit de către debitor prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În speță, creditoarea a făcut dovada raporturilor contractuale dintre acesta și creditor, în acest sens fiind atașat Contractul de furnizare gaze naturale nr.5107/9.11.2012 încheiat cu pârâta (f. 8).
Ținând cont de fundamentul contractual al pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța va avea în vedere și dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Art. 1270 alin.1 C. civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante – rațiunea textului legal precitat fiind tocmai asigurarea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice. Potrivit art. 1.272 din același Cod „ (1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.”
Cât privește sarcina dovedirii raporturilor contractuale, instanța mai reține că aceasta incumbă reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C. proc. civ., care statuează că cel care face o propunere în fața instanței trebuie el însuși să o dovedească.
Debitorul nu a contestat îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă și nici facturile care au fost emise pentru furnizarea în regim reglementat a gazelor naturale.
Cum creditoarea a furnizat gaze naturale, în regim reglementat, efectuând deci o prestație, debitorul era obligat să efectueze plata corespunzătoare acestei prestații.
În ceea ce privește celelalte condiții, referitoare la creanță, și acestea sunt îndeplinite în speță.
Astfel, creanța este certă în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 2 C. proc. civ., întrucât existența acesteia nu este discutabilă din punct de vedere juridic. Instanța constată că suma de 8503,96 lei constituie un debit cert, rezultat din facturile fiscale aflate la filele 16-20 din dosar care, la rândul lor, au fost emise în temeiul unui contract. Din acest punct de vedere, instanța reține și împrejurarea că debitorul nu s-a prezentat la temenele de judecată stabilite în cauză pentru a contesta existența debitului imputat acesteia de către creditoare și nici nu a formulat întâmpinare, motiv pentru care instanța consideră aceasta drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu disp. art. 1018 alin. 3 C. proc. civ.
Potrivit disp. art. 662 alin. 3 C. proc. civ., creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Analizând condiția în discuție din perspectiva facturilor fiscale emise în contul debitoarei, instanța constată că acestea evidențiază toate aceste detalii impuse prin actul normativ menționat astfel că, față de criteriile indicate, instanța apreciază îndeplinită și condiția lichidității creanței.
Creanța este exigibilă, potrivit art. 662 alin. 4 C. proc. civ., dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. În cauza de față, instanța constată a fi îndeplinită condiția exigibilității creanței, data scadenței obligației de plată prevăzută în facturile fiscale fiind depășită.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța va reține următoarele considerente:
Potrivit art. 3 alin. 4 din Contractul de furnizare gaze naturale nr.5107/9.11.2012 încheiat cu pârâta, neachitarea de către utilizator/consumator a facturii emise de furnizor în termen de 30 zile de la data scadenței sau a sumelor rezultate din regularizare la termenele prevăzute atrage majorări de întârziere de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere că debitorul nu a achitat la scadență debitul principal datorat creditoarei pentru gazele naturale furnizate în perioada 11.02._14, instanța apreciază că este întemeiată cererea creditoarei de obligare a acestuia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1678, 64 lei, calculate pentru perioada arătată, astfel cum acestea au fost evidențiate în cuprinsul facturilor fiscale emise pentru această perioadă (f. 15), în cuprinsul anexelor acestora și în cuprinsul tabelelor de calcul al penalităților, depuse în probațiune de creditoare .
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, și acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 C. proc. civ. taxele judiciare de timbru și cheltuielile de notificare angajate pentru efectuarea procedurii prealabile sesizării instanței de judecată sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. Potrivit chitanței aflate la f. 2 din dosar, creditoarea a achitat taxă de timbru de 200 lei. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și cererea creditoarei, instanța va obliga debitorul la plata sumei de 200 lei către aceasta, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Potrivit art. 1023 alin. (2) C. proc. civ., prezenta hotărâre se poate ataca de către debitoare pe calea cererii în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către creditoarea ._, cu sediul in CONSTANTA, .. 16, în contradictoriu cu debitoarea . CUI- RO_, cu sediul in CONSTANTA, ..
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei suma totală de_,6 lei din care suma de 8503,96 lei reprezintă contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 11.02._13 iar suma de 1678,64 lei reprezintă penalitățile de întârziere aferente acestor facturi, calculate până la data de 17.10.2014.
Obligă debitoarea la plata, în continuare, a majorărilor de întârziere de 0,03%/zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului restant.
Obligă debitoarea la plata sumei de 200 lei către creditoare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Fixează termen pentru efectuarea plății 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi 05.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C. proc. civ.
Președinte Grefier
L. F. M. I.
Red. L.F./20.02.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 1768/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7097/2015. Judecătoria... → |
|---|
