Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1127/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1127/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1127/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 1127
Ședința publică de la 05.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant T. A., reclamant T. A. și pe pârât B. R. G., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 04.02.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 05.02.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 01 2015 sub nr. indicat în antet, reclamantul T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. R. G. să se dispună pe calea unei ordonanțe președințiale stabilirea locuinței minorilor T. Enes, născut la data de 10 03 2009 și T. Ege Masal născut la data de 10 01 2011 la domiciliul reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul arată că părțile au divorțat la sfârșitul anului 2013, în acest sens fiind pronunțată sentința civilă nr._/28 11 2013 a Judecătoriei C.. Prin această hotărâre s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, stabilirea domiciliilor minorilor rezultați din căsătorie la mamă și exercitarea în comun a autorității părintești.
Arată reclamantul a aflat că mama minorilor a plecat din țară, ceea ce l-a determinat să se reîntoarcă el însuți în țară cu scopul de a se adresa Poliției și DGASPC pentru a le solicita sprijinul în vederea aducerii minorilor la domiciliul său. Consideră că nu este în interesul copiilor să locuiască alături de o persoană care i-a lăsat pe minori la vârste de 6 respectiv 3 ani în grija unor persoane necunoscute și a plecat din țară.
Pârâtul prin reprezentant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Pârâtul susține în esență că acele criterii avute în vedere de instanța ce a pronunțat divorțul și a stabilit domiciliul minorilor la mamă au rămas neschimbate, iar faptul că pârâtul a fost nevoit să plece din țară o perioadă scurtă pentru a fi alături de tatăl său ce domiciliază în Statele Unite ale Americii și este grav bolnav.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unui ordin judecătoresc cu caracter provizoriu în sensul stabilirii domiciliului minorilor la tatăl reclamant.
În susținerea afirmațiilor părțile au depus înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 996 cod procedură civilă.
Analizând actele si probele de la dosar, având în vedere, temeiurile de drept invocate precum și susținerile părților și probele administrate instanța retine că cererea reclamantului este neîntemeiată potrivit argumentelor ce vor fi expuse în continuare.
Dispoziții legale aplicabile speței:
Potrivit art. art. 996 din NCPC:”(1)Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2)Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3)La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4)Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5)Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Conform art. 496 cod civil:” (1)Copilul minor locuiește la părinții săi.
(2)Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
(3)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
(4)Locuința copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5)Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Așa cum rezultă din susțineri precum și din probele administrate părțile au divorțat, iar din căsătorie au rezultat minorii T. Enes și T. Ege Masal.
Prin sentința prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei instanța a apreciat că este interesul minorilor ca domiciliul părinților să fie stabilit la mamă, argumentând pe larg această soluție.
Potrivit art. 403 cod civil:” În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
Reclamantul a solicitat instanței de tutelă(dosar nr._ ) stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul său, iar în cadrul prezentului dosar să se dispună stabilirea domiciliului provizoriu până la soluționarea cererii în fond.
Nefiind în prezența ipotezei prevăzute de art. 919 cod procedură civilă, instanța este ținută să analizeze îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 996 cod procedură civilă.
Ordonanța președințială ca mijloc procesual reprezintă o modalitate de acțiune energică și eficace pusă la dispoziția celui care este pe cale să sufere un prejudiciu și care nu ar mai putea obține o reparație adecvată în viitor.
Astfel, procedura specială presupune o analiză formală a unei aparențe de vădită temeinicie a dreptului sau interesului ce se pretinde a fi apărat, aparență ce justifică pronunțarea unei soluții cu caracter vremelnic(și chiar împiedicarea exercitării drepturilor adversarului) până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți. Această teorie a primit o expresă statuare în noua reglementare:” „stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept”. Reiese clar din noua reglementare că stabilirea aparenței de drept devine situația premisă pe fondul căreia se analizează celelalte condiții.
Astfel, numai din perspectiva aparenței de drept, reclamantul susține că situația actuală a minorilor impune modificarea măsurilor dispuse inițial de instanța ce a pronunțat divorțul, iar această modificare trebuie să aibă loc și provizoriu până la pronunțarea instanței în dosarul de fond.
Or, având în vedere motivele invocate de reclamant instanța nu reține că ar putea exista o aparență de temeinicie a drepturilor invocate; faptul că pârâtul, la care a fost stabilit domiciliul minorilor a plecat din țară temporar, nejustificând în mod necesar un ordin judecătoresc dat în condițiile ordonanței președințiale, întrucât o astfel de situație nu se poate echivala neapărat cu abandonarea copiilor ori a lăsării lor într-un mediu social neadecvat, vătămător. Cu privire la condițiile de trai, se poate reține că minorii locuiesc în același imobil la care instanța de divorț a dispus efectuarea anchetei psiho - sociale, iar cu aceea ocazie condițiile de trai au fost analizate și declarate corespunzătoare.
Trecând peste analiza aparenței dreptului, dacă aprecierile de mai sus nu ar putea fi primite, în cercetarea condițiilor de admisibilitate instanța trebuie să verifice urgența și vremelnicia, precum și o a treia condiție reglementată în mod expres prin noul cod de procedură civilă – neprejudecarea fondului.
Prin urmare, nu se cercetează fondul raporturilor juridice dintre părți, hotărârea are caracter vremelnic, provizoriu și trebuie să fie dată când este necesară pentru „păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Condiția urgenței nu presupune o simplă apreciere sau constatare în sensul că ceea ce susține reclamantul este urgent, ci această urgență se va reține numai cumulativ cu scopul prevăzut chiar de art. 996, măsura să fie necesară „pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Aceasta înseamnă că, dacă un ordin judecătoresc cu caracter vremelnic s-ar impune datorită urgenței unei situații, în cauza de față, având în vedere că măsura se solicită relativ la cei doi minori, urgența trebuie să presupună în mod necesar constatarea faptului că viața ori integritatea fizică ori psihică a minorilor este pusă în pericol. Mai mult, ar trebui să rezulte că aceste valori sunt atât de afectate încât față de minori ar trebi luate măsuri speciale de protecție, ceea ce în esență ar fi presupus intervenția organelor statului cu atribuții în materia protecției copilului. Însă, deși se susține că s-a solicitat sprijinul organelor statului nu rezultă că o astfel de investigație s-ar fi efectuat.
De asemenea, nu rezultă din nici o altă împrejurare faptul că minorii sunt tratați necorespunzător ori că mediul în care trăiesc s-a transformat într-o așa măsură încât să le pună în pericol dezvoltarea, astfel încât să fie necesară o măsură de natura ordonanței președințiale.
Prin urmare, întrucât nu se înfățișează o împrejurare de genul celor descrise mai sus se impune ca eventuala modificare a măsurilor de protecție cu privire la copii minorii să fie dispusă de instanța sesizată cu fondul cererii de stabilire a domiciliului minorilor la tată cu administrarea unui probatoriu în condițiile dreptului comun.
Ca și consecință cererea pentru emiterea ordonanței președințiale se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamant T. A., având CNP_, cu domiciliul în constanța, .. 104, jud. C. și cu domiciliul ales în C., .. 15, ., . în contradictoriu cu pârât B. R. G., CNP_, cu domiciliul în C., .. 103, .. A, ., ca nefondată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare ce se va putea depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată azi 05 02 2015 prin punerea soluției la dispoziție prin intermediul grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. JudAIB/………….
Tehnored S./09.02.2015
4ex.2com/……………
| ← Autorizarea accesului la informatiile autoritatiilor publice.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2852/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
