Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8364/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8364/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 16480/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8364
Ședința publică din data de 17.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială – stabilire domiciliu minor, cerere formulată de către reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul P. S. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat V. I., pârâtul personal și martorii Conăcel Ș. și M. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la legitimarea părților și a martorilor, datele acestora de identificare fiind consemnate în caietul grefierului.
Instanța procedează la îndepărtarea martorilor din sala de ședință.
Pârâtul solicită acordarea unui termen pentru a-și putea angaja un apărător.
Instanța învederează pârâtului faptul că a primit citația pe 26.06, astfel cum rezultă din dovada de comunicare. Procedura ordonanței președințiale se caracterizează prin urgență, termenele care se acordă sunt foarte scurte. Au trecut 20 de zile de la înmânarea citației până la data acestei ședințe de judecată. Chiar dacă a fost prezent la termenul anterior, nu și-a angajat apărător până la acest moment.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către pârât având în vedere timpul scurs de la data înmânării citației până la data ședinței de judecată, obiectul cererii, precum și materia – minori și familie – unde cu atât mai mult se impune judecarea de urgență a cauzei.
Pârâtul arată că martorii propuși de către reclamantă sunt rude de ale acesteia, fiind evident că vor fi subiectivi.
Instanța învederează pârâtului că aceste aspecte vor fi avute în vedere la deliberare.
Tatăl pârâtului susține că a luat legătura cu un domn avocat, însă acesta este în concediu de odihnă și nu se poate prezenta.
Instanța aduce la cunoștința acestuia că nu este parte în proces, astfel că nu poate lua cuvântul.
Potrivit dispozițiilor art. 352 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța procedează la luarea interogatoriului pârâtului, întrebările propuse de către reclamantă și răspunsurile acestuia fiind atașate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că divorțul a plecat de la incidentul de la locul de muncă, până la acel moment neexistând un conflict între cei doi.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că relația cu pârâtul s-a deteriorat de foarte mult timp, motivele fiind certuri, bătăi, gelozie, se tăia pe mâini. În prima zi de P. a bătut fata până a învinețit-o, nu a ascultat-o să vadă dacă a greșit sau nu. La serviciu (la brutărie) tot reclamanta l-a angajat, a vorbit cu șefa.
Cu privire la relația dintre cei doi, arată că era foarte gelos și spunea că are relații cu colegii de la muncă, deși lucrau amândoi în aceeași tură, consuma băuturi alcoolice în timpul programului. Două săptămâni s-a rugat de pârât pentru a-i da certificatul fetei pentru a o putea înscrie la școală.
Cu privire la băiat, arată că a fost de acord să îl lase la pârât pentru o săptămână, însă nu l-a mai adus înapoi. L-a ascuns în casă și nu i-a mai permis reclamantei să îl vadă.
Pârâtul arată că nu este adevărat ce susține reclamanta, din contră, a încercat să ia legătura cu reclamanta, i-a cerut iertare pentru ce s-a întâmplat între aceștia, însă ea nu a fost de acord.
În conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 319 și art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului M. G., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
În timpul audierii martorului, pârâtul susține că situația prezentată nu este conformă adevărului.
Instanța aduce la cunoștința pârâtului faptul că îi poate adresa întrebări martorului după ce acesta declară tot ce știe.
Instanța atrage atenția martorului și a pârâtului să nu mai dialogheze în contradictoriu, în caz contrar urmând a fi amendați. Martorul se află sub jurământ, dacă apreciază că acesta declară mincinos poate formula plângere penală.
Având cuvântul, pârâtul arată că declarația martorului nu corespunde adevărului, nu a putut vedea fata întrucât a fost amenințat de martor că va fi bătut dacă mai vine la locuința reclamantei. Pârâtul a încercat să sune la domiciliul reclamantei pentru a vorbi cu fata sa, însă atât martorul, cât și celălalt cumnat al reclamantei refuză să i-o dea la telefon.
Martorul arată că pârâtul nu i-a permis să vadă băiatul ultima dată când a fost la locuința acestuia, iar pârâtul arată că atunci ar fi încercat să îl ia, însă apoi nu s-a mai interesat nimeni de copil.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că s-a tăiat pe mâini acum nouă ani, însă acum nu mai face astfel de gesturi.
În conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 319 și art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului Conăcel Ș., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Tatăl reclamantului solicită ca reclamanta să precizeze dacă a făcut leagăne fetei, precum și dacă fata s-a dat cu bicicleta.
Instanța atrage atenția tatălui reclamantului că nu este parte în prezenta cauză și nu poate pune întrebări reclamantei.
Instanța învederează părților că este necesar să ajungă la o înțelegere cu privire la copii, că trebuie să lase deoparte ceea ce s-a întâmplat între cei doi, aceste aspecte fiind mai puțin importante față de ceea ce simt copiii.
Instanța interpelează părțile dacă nu pot ajunge la o înțelegere, astfel încât să nu aibă de suferit cei doi minori care stau separat.
Pârâtul arată că reclamanta refuză să stea de vorbă cu el, nu are numărul acesteia de telefon, îi spune să nu mai ceară fata, că nu are ce căuta să o vadă.
Reclamanta arată că i-a permis reclamantului să vadă copiii (acesta confirmă), însă după ce a luat băiatul nu i-a mai permis să îl vadă. Arată că nu a fost de acord ca minorii să stea separați, ci s-a gândit la amândoi.
Cu privire la incidentul în urma căruia fata și-a rupt mâna, reclamanta arată că acest lucru s-a întâmplat când se aflau în parc, întrucât i-a dat libertate minorei să se joace și să se plimbe cu bicicleta, să simtă că este copil. Pârâtul, când fata se juca în curte și țipa, o pedepsea și o ținea în casă.
Reclamanta depune adeverință prin care atestă că este angajată și face dovada veniturilor realizate.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că reclamanta știe de ce a fost dat afară de la muncă.
La interpelarea instanței, acesta arată că nu i s-a mai permis să vadă fata de când au despărțit copiii, a fost amenințat de martorul M. G..
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea cererii și stabilirea domiciliului minorului la mama sa,
Până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț. Din probele administrate în prezenta cauză reiese că pârâtul nu dispune de condițiile locative necesare pentru creșterea și întreținerea minorului și această măsură nu este în interesul superior al minorului ținând cont și de legătura afectivă dintre frați. Pârâtul a recunoscut că a avut o atitudine violentă față de copil, stabilirea domiciliului minorului împreună cu sora acestuia fiind în interesul superior al copilului.
Pârâtul arată că dorește ca minorul să rămână cu el, consideră că poate avea grijă de acesta și solicită un termen pentru a-și angaja apărător.
Instanța învederează pârâtului faptul că i-a fost respinsă această solicitare, iar în cauză urmează a se pronunța soluția.
Instanța declară terminate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2015 sub nr._ /2012, reclamanta P. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. S. N., stabilirea locuinței minorului P. D. A. la domiciliul mamei, până la soluționarea definitivă a hotărârii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/212/2015 aflat pe rolul Judecătoriei C..
În motivarea cererii a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 08.12.2007, din căsătorie rezultând doi minori, P. A. G., născută la data de 16.12.2007 și P. D. Andre, născut la data de 01.12.2011. Din luna aprilie a acestui an, între soți nu mai există relații specifice celor de familie, din cauza neînțelegerilor ce au intervenit între cei doi, minorii fiind cei care au de suferit.
A precizat reclamanta că deși a încercat să ia legătura cu pârâtul pentru a ajunge la o înțelegere, nu a reușit acest lucru. În acest moment minora A. G. locuiește cu ea, iar minorul D. A. cu pârâtul, care refuză în mod categoric să îi permită a avea legături personale cu acesta, și, totodată, refuză și fraților să aibă astfel de legături.
Reclamanta a mai susținut că locuiește cu minora în O., împreună cu mama și surorile sale, unde are condițiile necesare creșterii copiilor, în timp ce pârâtul are o locuință necorespunzătoare din acest punct de vedere. Totodată, pârâtul consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, în așa fel încât adoptă o atitudine extrem de agresivă atât față de ea, cât și față de copii, acesta fiind unul dintre motivele care a dus la destrămarea căsătoriei. Acesta nu este interesat nici să le ofere minorilor un exemplu de urmat sau să le asigure o bună educație, având alte interese decât cele legate de familie.
A menționat reclamanta că între minori există o legătură strânsă, au crescut împreună, astfel încât ar fi în interesul lor să aibă aceeași locuință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 496 cod civil și art. 919 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 6 alin. 4 teza întâi din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – fila 6.
Reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: copie carte de identitate (fila 12), certificat de naștere P. A. G. (fila 13), certificat de naștere P. D. A. (fila 14), certificat de căsătorie (fila 15).
La solicitarea instanței au fost efectuate anchete sociale la domiciliile ambilor părinți, rapoartele fiind atașate la dosarul cauzei (filele 20-21, respectiv 25-26).
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba testimonială și interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din căsătoria reclamantei P. L. cu pârâtul P. S. N. încheiată la data de 8 decembrie 2007 au rezultat minorii P. A. G., născută la data de 16.12.2007 și P. D. A., născut la data de 01.10.2011.
Relațiile dintre cei doi soți s-au deteriorat, pe rolul Judecătoriei C. fiind înregistrat dosarul nr._/212/2015 având ca obiect divorțul celor doi, iar în prezent aceștia locuind separat, fiecare dintre ei ținând pe unul dintre copii, reclamanta pe minora A. G., iar pârâtul pe minorul D. A..
În drept, procedura ordonanței președințiale este reglementată în Titlul VI din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă. Art. 998 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, desprinzându-se din această dispoziție legală condițiile necesare pentru a fi admisibilă cererea de emitere a ordonanței, respectiv a) aparența dreptului, b) caracterului provizoriu al măsurilor, c) existența unor cazuri grabnice și d) neprejudecarea fondului.
Totodată, întrucât cererea formulată vizează relații de familie, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 920 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte întreaga legislație care consacră drepturile copilului, cuprinsă în Codul civil, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și în Convenția Națiunilor Unite din 1989 privind drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, precum și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența aferentă acestuia.
Sub un prim aspect, art. 920 Cod procedură civilă instituie o prezumție a caracterului urgent și vremelnic al măsurilor dispuse, în timpul procesului de divorț, cu privire la măsurile privind, printre altele, și stabilirea domiciliului copiilor minori, astfel încât aceste condiții de admisibilitate nu trebuie dovedite de către reclamantă.
În ceea ce privește existența unui caz grabnic, instanța reține, în primul rând principiul general înscris în art. 263 alin. 1 Cod civil (principiu preluat, de altfel, din Convenția Națiunilor Unite și care se regăsește și în art. 2 din Legea nr. 272/2004), potrivit căruia orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea principiului interesului superior al copilului. Totodată, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.
Motivarea reclamantei în susținerea cererii vizează două direcții, pe de o parte comportamentul inadecvat al pârâtului și faptul că aceste nu dispune de condițiile necesare creșterii unui copil, iar pe de altă parte necesitatea fraților de a locui împreună.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține că minorul P. D. A. locuiește la tatăl său în satul D., ., . C.. Din raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul acestuia rezultă că locuința aparține bunicilor, este compusă din patru camere, mobilate modest, dar având utilități (apă și curent electric). În locuința menționată locuiesc alături de minor și tatăl său bunicii paterni, precum și unchiul minorului, care este elev în clasa XII. Instanța va înlătura declarația martorului M. G. (fratele reclamantei) ca fiind vădit subiectivă, concluziile raportului de anchetă contrazicând cele susținute de acesta, în sensul că pârâtul nu deține condiții bune de locuit. Mai mult, susținerile acestuia nu se coroborează nici cu declarația celuilalt martor, care a precizat că pârâtul deține o locuință îngrijită.
Cu privire la exercitarea de acte de violență asupra minorilor, instanța constată că prin chiar răspunsul la interogatoriu pârâtul a recunoscut faptul că a lovit-o o dată cu palma sau cu o curea de cârpă la fund. Totodată, din declarațiile martorilor, coroborate cu susținerile reclamantei reiese faptul că astfel de episoade violente au mai avut loc, martorii declarând că minora A. G. le-a povestit astfel de întâmplări. Cu toate acestea, din probele administrate nu rezultă că minorul s-ar afla într-o stare de pericol care să justifice schimbarea domiciliului său, câtă vreme nu s-a dovedit existența unor comportamente deviante ale pârâtului și, nu în ultimul rând, nu s-a dovedit vreun act de violență îndreptat împotriva minorului, ci doar a surorii sale mai mari. De altfel, martorul Conăcel Ș. a declarat că pârâtul se comportă cu minorii ca un părinte, aspecte constatate personal de către acesta.
În consecință, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul manifestă un comportament de natură a afecta buna dezvoltare a minorului.
Cu privire la necesitatea ca frații să crească împreună, instanța reține că art. 17 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 prevede următoarele copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
La acest moment, instanța constată că între părți există o situație conflictuală accentuată, aceștia refuză să comunice, niciunul dintre părinți nu pare dispus a-i permite celuilalt să petreacă timp cu minorul pe care îl ține.
Această situație se răsfrânge, inevitabil, asupra celor doi minori, care la acest moment locuiesc separat și nu mai au legături personale.
Dată fiind vârsta acestora, 8, respectiv 4 ani, instanța consideră că sunt suficient de mari pentru a conștientiza și a simți lipsa celuilalt frate, cu care, până nu de mult, a conviețuit.
Perpetuarea acestei situații este de natură a afecta grav și iremediabil relațiile dintre frați și, totodată, aduce atingere dreptului la viața de familie a acestora. Prin urmare, se impune intervenția energică a instanței în asigurarea acestor drepturi ale minorilor, având ca reper esențial interesul superior al copilului.
Față de aceste argumente, instanța concluzionează că la acest moment se impune ca minorul să locuiască alături de mama și sora sa, în vederea respectării drepturilor menționate anterior și a realizării interesului său superior.
Instanța atrage atenția părților că această măsură nu trebuie interpretată în sensul că tatăl minorilor trebuie să fie împiedicat a-i vizita și a dezvolta relații normale de familie cu aceștia, drepturile la care instanța s-a referit anterior vizând deopotrivă și relația părinte-copil.
Față de argumentele expuse anterior, instanța va admite cererea formulată de către reclamantă, urmând a stabili domiciliul minorului P. D. A., provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț nr._/212/2015 aflat pe rolul Judecătoriei C., la mama sa, P. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta P. L., CNP_, domiciliată în orașul O., satul Poiana, ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul P. S. N., CNP_, domiciliat în . D., ., județul C..
Stabilește provizoriu domiciliul minorului P. D. A., CNP_ la mama sa, reclamanta P. L., până la soluționarea dosarului nr._/212/2015 aflat pe rolul Judecătoriei C..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./21.07.2015
Tehnored M.D/4 ex/22.07.2015
Emis 2 ..2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 126/2015.... → |
|---|
