Plângere contravenţională. Sentința nr. 7744/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7744/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7744/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7744
Ședința publică din 26.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de petent B. N., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. av. Faca D. M., în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C., având ca obiect, plângere contravențională DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015 și la data de 26.06.2015, când,
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2014, petentul B. N., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.11.2014, anularea dispoziției de ridicare și restituirea sumei de 600 lei cu titlu de prejudiciu material, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii.
În motivare, petentul a arătat că în cuprinsul procesului verbal contestat nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, numărul locurilor de parcare este extrem de mic, ridicarea autovehiculelor este o măsură tehnică administrativă în competența Poliției Rutiere; a mai arătat că fapta reținută este de parcare voluntară, iar articolul sancționator prevedere situația opririi sau staționării; s-a mai arătat că nu există nici un indicator care să indice cum trebuie a se parca în acel loc și nici care este sancțiunea pentru o eventuală parcare neregulamentară.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a depus în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.11.2014, factura nr._/05.11.2014.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.11.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei în temeiul art. 10 din HCLM 184/2013 pentru fapta prevăzută de art. 9 pct. 35 din HCLM 184/2013 reținându-se faptul că în data de 05.11.2014 ora 0935 a parcat voluntar auto cu numărul_ pe trotuarul de pe . Enel neasigurând cel puțin 1 m în partea opusă a părții carosabile pentru circulația pietonilor aceștia fiind nevoiți să circule pe carosabil expunându-se riscului de a fi accidentați.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește nearătarea „tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei”, aspect invocat de către petent, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal a fost descrisă fapta cu arătarea împrejurărilor constatării acesteia. Instanța constată că petentul nu a precizat în concret care sunt acele împrejurări pe care intimata nu le-a precizat
Pe de altă parte motivele de nulitate relativă prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 presupun dovedirea de către petent a producerii unei/unor vătămări, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, ori, în lipsa dovedirii producerii vătămării, neprecizarea „tuturor împrejurărilor” nu este de natură a duce, prin ele însele la anularea actului.
Instanța apreciază că situația de fapt a fost consemnată corect de agentul constatator, fiind probată prin fotografiile care au surprins săvârșirea faptei. Din fotografiile aflate la filele 36-36 rezultă cu claritate staționarea autovehiculului petentului pe trotuar fără a fi asigurată distanța de cel puțin 1 m pentru trecerea pietonilor, neavând relevanță că în cuprinsul procesului verbal a fost calificat actul material ca fiind parcare în loc de staționare.
Față de această stare de fapt instanța consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, aspectele învederate, respectiv, numărul locurilor de parcare extrem de mic și lipsa vreunui indicator privind modalitatea de parcare și sancțiunea în cazul nerespectării acesteia nu constituie cauze exoneratoare de răspundere contravențională.
În ceea ce privește dispoziția de ridicare a autoturismului, aceasta a fost emisă în baza Legii nr. 155/2010 și HCLM nr. 184/2013, astfel că este de competența polițistului local din cadrul Direcției Poliției Locală a Primăriei M. C.
În ceea ce privește Decizia RIL nr. 9/2015 a Înalte Curți de Casație și Justiție, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 9/2015 pronunțată în ședința din 25.05.2015, instanța a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) și art.135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) și alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b) și art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.(1) lit.d) și alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.”
Hotărârea este obligatorie potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, conform căruia „ (4)Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Se constată că decizia susmenționată nu a fost publicată în MO, iar data pronunțării acesteia (ședința din 25.05.2015) este ulterioară emiterii procesului verbal contestat, respectiv 05.11.2014, astfel că față de acest proces verbal, hotărârea nu are caracter obligatoriu.
În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunile juridice nu constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Instanța reține faptul că fapta nu prezintă un grad redus de pericol social, iar în situația în care pedeapsa ar fi înlocuită cu avertismentul, această măsură ar putea fi apreciată ca o încurajare de a mai săvârși și în viitor această faptă.
Față de toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 290 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 381/19.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent, B. N., CNP-_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. av. Faca D. M., în C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 290 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./30.06.2015
tehnored. D.S./02.07.2015
Emis 2 comunicări, la data de 02.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3610/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
