Contestaţie la executare. Sentința nr. 973/2015. Judecătoria CORNETU

Comentarii

0

Sentința nr. 973/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 973/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CORNETU

SENTINTA CIVILA NR.973

Ședința publica din data de 16.03.2015

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE: M. E. D.

GREFIER: A. G.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator B. SA LA S. R. ȘI ASOCIAȚII și pe intimat B. T. G., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 09.03.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 16.03.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, contestatoarea B. SA în contradictoriu cu intimatul B. T. G. a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite pornita in dosarul de executare nr. 66/2014 al B. M. A. E. la solicitarea intimatului, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 66/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., respectiv: adresa de înființare a popririi din data de 29.07.2014, pentru suma de 3345,61 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 29.07.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 29.07.2014, orice alt de executare efectuat în dosarul menționat, anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 17.07.2014 (dosar nr._ ) prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite sau, în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și, pe cale de consecință, să dispună anularea în parte a proceselor-verbale din data 06.07.2012 și din data 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. A. prin încheierea din data de 29.07.2014, respectiv reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii petenta a aratat ca a încheiat în data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O.. Ulterior, contractul a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 10.04.2013. Prin contract părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B.. In temeiul contractului, B. a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului acesteia, respectiv P. M., astfel fiind constituit dosarul de executare nr. 839/2012 .

Din informațiile aflate la dispoziția sa, B. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cererii B. ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O.. In acest dosar de executare, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului. Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să transmită Băncii o adresa cuprinsă prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).

Prin această adresă, B. T. G. a precizat că refuzul de plată al acestor sume va fi interpretat ca fiind o renunțare tacită la procedura executării silite, ducând la închiderea acesteia.

Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, respectiv procesul verbal din data de 06.07.2012 și procesul verbal din data de 27.03.2014 încheiate în cadrul dosarului de executare, ce au fost astfel comunicate B.. Impotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită a formulat o contestație la executare, înregistrată sub nr._ ,aflat pe rolul Judecătoriei B. .

B. T. G. nu a considerat de cuviință să aștepte soluția instanței învestite cu soluționarea contestației la executare împotriva refuzului său de a continua executarea și a inițiat prezenta executare silită, în ciuda hotărârilor instanței de judecată prin care au fost admise contestații la executare în dosare având o cauză juridică identică.

Astfel, împotriva B. a fost înființată o poprire, asupra conturilor deschise la Banca Națională a României, prin adresa menționată în petit.

Ca urmare a acestor acte de executare, Banca urmează a fi executată silit pentru suma de 3345,61 lei, sumă care a fost și distribuită creditorilor.

A precizat ca un motiv de nelegalitate a executării silite constă in faptul ca procesele verbale de stabilire a cheltuielilor reprezintă titlu executoriu față de creditor doar în situația în care acesta renunță la executarea silită .

Avand in vedere ca pretinsele titluri executorii ( procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare) au fost emise în cadrul dosarului de executare silită nr. 839/2012, inceput sub incidența dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, valabilitatea si efectele acestor titluri trebuie analizate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la momentul emiterii acestora, având în vedere și dispozitiile art.24 din C.pr.civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 371/7 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

De asemenea, conform acelorași prevederi legale debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Singura situație în care creditorul ( B. în speța de față) este ținut să achite cheltuielile de executare este cea în care acesta renunță la executarea silită începută împotriva debitorului acestuia.

Potrivit alin.(1)al aceluiași articol 371/7, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.

Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor. Rezultă că, cu excepția cazului în care creditorul renunță în mod expres la executare, acesta nu poate fi obligat să suporte în întregime cheltuielile și onorariul de executare silită, ci pot fi solicitate doar cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui anumit act de executare silită sau activități, în măsura în care acestea sunt clar identificate și justificate (spre ex. cheltuieli cu interogări la Direcția de Impozite și Taxe Locale (DITL), cheltuieli cu notarea somației în Cartea Funciară).

A.. (4) al aceluiași articol menționat mai sus reglementează faptul că procesul-verbal prin care sunt consemnate aceste sume reprezintă titlu executoriu.

Din coroborarea dispozițiilor menționate anterior rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, și doar în mod excepțional reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului, doar atunci când acesta din urmă a renunțat la executarea silită.

Simpla prezentare a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și solicitarea făcută de executorul judecătoresc creditorului de a plăti sumele respective nu este suficientă în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, executorul judecătoresc este obligat să facă dovada faptului renunțării la executare pentru a putea solicita creditorului plata cheltuielilor.

Lipsa dovezii echivaleaza cu neîndeplinirea condiției cerute de art. 371/7 alin. (2) din Codul de Procedura Civilă de la 1865 pentru ca procesul verbal să reprezinte titlu executoriu creditorului impotriva creditorului și, pe cale de consecință, inițierea unei executări silite împotriva creditorului doar pe baza procesului-verbal nu este posibilă.

B. nu a renunțat la executarea silită si a aratat ca renunțarea la executare trebuie să fie expresă.

Astfel după cum a reținut Curtea de Apel București, „renunțarea la continuarea executării și realizarea restului de creanță trebuie să fie pură și simplă, o manifestare unilaterală de voință neechivocă și fermă, exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice, concretizate în încetarea executării silite, conform art.371/5C. proc. civ.

In același sens s-a exprimat și doctrina, menționând că „renunțarea creditorului la executare poate fi făcută în scris sau verbal, însă, în acest din urmă caz, executorul judecătoresc este obligat să încheie un proces-verbal.[...] încheierea trebuie motivată în fapt și în drept, cu menționarea cauzei de încetare a executării, ea urmând a fi comunicată de îndată creditorului și debitorului".

Potrivit art. 663 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la cererea de executare silită a creditorului (în speță, B. T. G.) se vor atașa titlul executoriu [...], precum și, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 665 alin. (5) punctele (2) și (3) instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă, fie înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu, fie înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege.

In considerarea celor de mai sus, indiferent de calificarea dată obligației executorului judecătoresc de a prezenta un înscris care să dovedească renunțarea la executare silită, condiție de fond sau condiție de formă, lipsa lui obligă executorul judecătoresc care a primit cererea de executare (în speță, B. M. G. I.) să refuze motivat deschiderea procedurii de executare potrivit art. 664 alin. (1), și, mai departe, instanța de judecată să respingă cererea de încuviințare a executării silite potrivit art. 665 alin. (5) punctul (2) sau (3).

Faptul că B. nu a renunțat la executarea silită este confirmat și de formularea unei contestații la executare împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită împotriva debitorului Băncii. După cum am menționat în descrierea situației de fapt, împotriva adresei prin care B. T. G. a informat că apreciază că se află în prezența unei "renunțări tacite" a Bancii la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia.

La momentul redactării prezentei Contestatii au fost formulate nu mai puțin de 204 contestații la executare împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită împotriva debitorilor Băncii în 204 dosare de executare silită.

Toate aceste contestații împotriva refuzului manifestat de executor se află pe rolul a diferite instanțe de executare, până la data redactării prezentei unele fiind deja admise, obligând B. T. G. la continuarea executării. In ciuda existenței dosarelor menționate pe rolul instanțelor competente, B. T. G. a considerat de cuviință să pornească executarea silită împotriva Băncii, fără a aștepta ca instanțele să se pronunțe în aceste dosare.

Astfel, în baza unei interpretări proprii privind o "renunțare tacită" a Băncii la executare și în ciuda contestațiilor formulate de către aceasta împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua acte de executare, B. T. G. a reușit să obțină încuviințarea executării silite și să execute deja silit Banca în cadrul mai multor dosare de executare.

Creanțele menționate în procesele-verbale de executare nu sunt certe, lichide sau exigibile, iar în ceea ce privește pretinsa creanță invocată de B. T. G. s-a aratat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632 și 662 din Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 371/7 alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul cand creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

In plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr.188/_ privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.

In consecinta, Banca nu poate fi obligată sa suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acesteia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru indeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecatoresc, B. îndeplinindu-și întocmai această obligație.

Mai mult, Banca a plătit în avans onorariu și cheltuieli de executare către B. T. G. (aspect confirmat și de executor prin adresa depusa la dosar) și a plătit în mod direct toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unui anumit act sau activități de executare silită (spre ex. taxă judiciară de timbru pentru încuviințarea executării silite, taxe achitate către instituțiile publice), dar a si redactat cererile către instituții publice și documentele necesare executării potrivit solicitării B. T. G. (spre ex. cerere de interogare a DITL).

Conform prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina Băncii intrucat în cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitori, până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.

Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale urma a fi recuperat de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..

Potrivit art. 4.2 din contract, cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele. Aceste prevederi contractuale concordă întocmai cu prevederile legale cuprinse la art. 371/7 din Codul de procedură civilă de la 1865, conform cărora cheltuielile sunt în sarcina debitorului.

Astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la contract. Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din Contract, să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.

Având în vedere motivele expuse mai sus, urmează a se constata că B. nu datorează sumele consemnate în Procesele-verbale, pretinsa creanță a B. T. G. nefiind lichidă și exigibilă.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării ar fi trebuit să verifice existența unei renunțări la executare manifestată de către B., precum și certitudinea și lichiditatea creanței. A aratat ca instanta fiind învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării împotriva creditorului din dosarul de executare silită, instanța de executare trebuie să verifice dacă respectivul creditor a renunțat la executare. Având în vedere că Banca nu a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia, și că B. T. G. nu face dovada contrarie, instanța de judecată învestită cu încuviințarea executării silite ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condițiile legale și să respingă cererea de încuviințare a executării.

Mai mult, conform art. 665 alin. (5) pct. 4 din Codul de procedură civilă, instanța ar fi trebuit să constate inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile și să respingă cererea de încuviințare a executării silite, întrucât aceste prevederi legale nu au fost respectate, considerând că se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite.

In subsidiar(pct. 3 al contestației), solicită instanței diminuarea sumelor stabilite prin procesele-verbale invocate iar, în subsidiar, în situația în care instanța ar considera că B. are totuși obligația de a suporta cheltuielile de executare și onorariul executorului deși nu a renunțat la executarea silită, solicită să se dispună reducerea cuantumului cheltuielilor cuprins în aceste procese - verbale, acesta fiind nejustificat.

A precizat ca B. T. G. nu respectă prevederile contractuale intrucat B. și B. T. G. au reglementat în cuprinsul contractului cuantumul exact al onorariului fix al executorului judecătoresc care urma să fie achitat în avans, precum și cuantumul variabil al acestuia care urma să fie recuperat de la debitor pe măsura realizării obligației de plată cuprinse în titlurile executorii.

In acest sens, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor si onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitor până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii.

Mai mult, sumele la care B. s-a obligat să le achite în avans au fost plătite către B. T. G., fapt confirmat chiar de acesta prin adresa emisă.

De asemenea, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.

Având în vedere aceste prevederi contractuale, instanta trebuie să constatate faptul că B. T. G. nu respectă cuantumul convenit de către părți prin semnarea contractului si, în consecință, se impune diminuarea acestuia în conformitate cu prevederile contractuale.

Onorariul executorului judecătoresc este nejustificat chiar și în ipoteza în care Banca ar putea fi obligată la suportarea cheltuielilor de executare și a onorariului executorului judecătoresc deși n-a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului cu încălcarea acordului părților materializat în contract, se arata că onorariul executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate.

Mai mult, așa cum s-a mai aratat, Banca a plătit în mod direct taxele și sumele ocazionate de executarea silită și a redactat și pus la dispoziția B. T. G. cererile și documentele transmise de către acesta către diverse instituții în scopul desfășurării executării silite.

Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc, abuz care, în opinia petentei, trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.

A precizat ca aceasta a fost și interpretarea instanțelor judecătorești, ce au stabilit că „cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art.l din Ordinul nr.2.550/2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate.

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestată.

In consecință, executorul judecătoresc trebuia să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării sumelor stabilite prin titlul executoriu. Or, în speță, astfel cum rezultă chiar din adresa emisă de către B. T. G., acesta nu a avut rol activ și nu a întreprins toate măsurile pe care le avea la îndemână.

In urma unor demersuri minime întreprinse în respectivele dosare de executare, B. T. G. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a debitorului, menționând că lipsa achitării integrale a cheltuielilor de executare și a onorariului echivalează cu o renunțare tacită la executarea silită din partea B., în ciuda cererii de stăruință transmise de către subscrisa.

Astfel, rezultă cu putere de evidență faptul că B. T. G. nu a întreprins toate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului și nu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum atât de ridicat.

Aceeași opinie a fost exprimată și în practica judiciară, respectiv că: „în același timp, instanța apreciază că în cauză nu există date că executorul judecătoresc a prestat o muncă de natură să impună stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silită printr-o singură dispoziție de înființare a popririi, fără a efectua și alte acte de executare silită. Din acest motiv, instanța apreciază că onorariul său trebuie redus spre minimul prevăzut de lege, având în vedere totodată și celelalte sume stabilite de executor cu titlul de cheltuieli de redactare".

Astfel, chiar și în ipoteza realizării obligației prevăzute prin titlul executoriu instanța judecătorească a considerat că se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc.

Cu atât mai mult este evidentă necesitatea reducerii onorariului B. T. G. având în vedere că acesta a fost neglijent în efectuarea tuturor demersurilor și nu a fost în măsură să recupereze de la debitorii Băncii sumele datorate.

In subsidiar, a aratat ca se impune diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. A. și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii B. M. A.. A aratat că prin încheierea din data de 29.07.2014, B. M. A. a stabilit cheltuieli de executare silită excesive față de obiectul și actele îndeplinite în cadrul dosarului de executare.

Astfel, onorariul executorului judecătoresc este stabilit la maximul permis de lege și nu este justificat având în vedere că singurele acte îndeplinite de executorul judecătoresc au constat în depunerea cererii de încuviințare a executării silite la instanța de executare și emiterea adresei de înființare a popririi, respectiv de notificare a înființării popririi.

Asa cum s-a menționat anterior, cuantumul onorariului executorului judecătoresc trebuie raportat la nivelul de muncă efectiv prestat de acesta și, așa cum în mod unanim s-a stabilit și prin jurisprudența mai sus citată, onorariul maximal este justificat doar în acele dosare de executare silită ce presupun numeroase demersuri și acte de executare și care au un nivel de complexitate ridicat. Or, în speță, având în vedere că debitorul este o bancă, B. M. A. a avut de întreprins cele mai reduse demersuri pentru recuperarea unei sume de bani într-o executare silită, respectiv obținerea încuviințării executării silite (demers obligatoriu pentru orice dosar de executare) și trimiterea unei adrese de poprire a contului deschis de bancă la Banca Națională a României (efort minim ce a vizat un cont bancar în care Banca are în permanență numerar disponibil).

Prin urmare, B. M. A. nu a fost nevoit să identifice bunuri care să poată face obiectul executării silite și nici alte surse de venit sau terți popriți de la care să încerce recuperarea sumei, situații care prin sine nu ar fi îndreptățit executorul la aplicarea unui onorariu maximal, ci ar fi putut pune în discuție un onorariu mai mare, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Mai mult, B. M. A. menționează sume prin încheiere, fără a indica sursa acestor cheltuieli, limitându-se la a cita art. 669 din Codul de procedură civilă, ce enumera cheltuielile ce intră în sfera cheltuielilor de executare și un articol din Legea 188/2000 ce în prezent este abrogat. Astfel, mențiunea „cheltuieli necesare desfășurării executării silite" nu este suficientă pentru a justifica încasarea acestei sume, în lipsa altor mijloace care să arate destinația și scopul în care aceste sume au fost cheltuite.

Art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că sumele datorate (cheltuielile de executare) vor fi stabilite pe baza dovezilor prezentate de partea interesată. În consecință, indicarea unei sume de bani, cu o descriere generală succintă, nu este de natură a justifica includerea acestei sume în cadrul cheltuielilor de executare silită.

A mai aratat că, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi, sumele urmează a fi consemnate și eliberate către B. T. G. și B. M..

In consecință, în temeiul art.722 din Codul de procedură civilă, se impune întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în tot, în cazul anulării executării silite înseși sau parțial, în cazul anulării în parte a proceselor verbale privind cheltuielile de executare.

In drept au fost invocate dispozițiile art., 452, 632, 662, 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 371/7 alin. (2), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, art. 39 din Legea 188/2000, art. l din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 și urm. Noul Cod Civil, precum și alte prevederi citate în cuprinsul contestației.

A solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate inscrisurile invocate si în temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010 judecarea cauzei și în lipsa.

In temeiul art. 716 a solicitat ca executorul judecătoresc să depună copii certificate de pe actele dosarului de executare, urmând ca Banca să achite cheltuielile ocazionate de această operațiune, în baza documentelor justificative transmise de către B. M. A..

S-a achitat taxa de timbru in cuantum de 289,19 lei.

La data de 13.10.2014 intimatul a depus intampinare prin care a solicitat instanței sa respingă ca neintemeiata contestația la executare, cu cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat, taxe poștale, fotocopiere documente si cheltuieli de transport.

A invocat excepția netimbrarii tuturor capetelor de cerere sau insuficienta lor timbrare, exceptia inadmisibilitatii cererii privind anularea executării silite,iar in subsidiar ca neintemeiata, a solicitat respingerea cererii subsidiare privind anularea in parte a titlului executoriu prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite, respingerea ca neintemeiata a cererii subsidiare privind anularea in parte a a încheierilor de stabilire cheltuieli de executare intocmite in dosarul nr.66/2014 al B. M. A. E. prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare si, pe cale de consecința, respingerea cererii privind intoarcerea executării silite.

In motivarea cererii a aratat ca executarea silita este reglementata de norme de ordine publică intrucat vizează servicii publice prestate de executorii judecătorești care asigura punerea in executare a titlurilor executororii recunoscute de lege si ca petenta a investit executorul judecătoresc cu cerere de executare silita motivata si semnata de reprezentații acesteia din cuprinsul căreia nu rezulta neștiința acestora fata de dispozițiile legale indicate in cerere. Dupa investirea cu cererea de executare silita, executorul judecătoresc a afectuat numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor debitorului.

De asemenea, executorul judecătoresc a comunicat periodic informații cu privire la demerurile efectuate precum si la starea de solvabilitate a debitorului.

Contestatoarea, in mod repetat, a solicitat executorului continuarea executării silite, fara a indica in concret bunurile ce urmează a fi executate silit si fara a mai achita cheltuielile de executare aferente.

Având in vedere cererile repetate de "stăruința in executare" si fata actele dosarului de executare nr.839/2012 a solicitat contestatoarei sa avanseze cheltuielile de executare silita stabilite prin titlurile executorii" procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare" având in vedere ca in lipsa acestora, executorul judecătoresc este împiedicat sa-si desfășoare activitatea, in speța sa continue executarea silita prin efectuarea de noi acte de executare asupra averii debitorului.

Raportat la faptul ca orice fel de munca, inclusiv munca executorului judecătoresc, trebuie remunerata si in condițiile in care cuantumul onorariului si al cheltuielilor de executare este strict si imperativ stabilit de lege, rezulta cu claritate ca un creditor nu poate solicita si, cu atat mai puțin, nu poate impune executorului judecătoresc sa presteze o activitate fara a fi remunerat potrivit legii, iar nu bunului plac al creditorului.

Pe de alta parte, formularea unei cereri de stăruința in executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare bunuri si venituri, demersuri pe care creditorul, in speța contestatoarea B. SA nu doar ca nu le-a indicat in mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri dupa cum legea stabilește in sarcina sa.

Desi au trecut mai mult de doi ani de la momentul înregistrării dosarului de executare iar din cercetările efectuate pana la acest moment a rezultat ca nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatoarea solicita in continuare efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul pentru lipsa de bunuri ale debitoarei in virtutea unui castig viitor datorat acumulării de dobânzi si penalități in cazul in care debitorul va devenii solvabil peste vreo inca 2-3 ani sau de a cesiona creanțele rezultate din credite neperformante.

Este de notorietate interesul Băncilor de a simula o încercarea de recuperare a debitelor ca apoi in cazul neperformantelor acestora sa fie activate polițele de reasigurare si chiar înstrăinarea portofoliului de clienți. In acest sens se explica refuzul creditorului de a-si onora obligațiile de plata in condițiile in care acesta nu a avut niciodată intenția de a fi de buna credința si de a plați onorariul executorului judecătoresc; pentru serviciul solicitat, ci din contra a acționat premeditat in a investi organul de executare doar cu scopul de a-i folosi autoritatea in fata cazurilor in care debitorii acestuia nu reacționau la presiunile ce le exercitau asupra lor sau de a-si mari creanța prin aplicarea de penalități pe o perioada cat mai mare, formulând cereri de stăruința chiar daca debitorii sunt insolvabili. Menținerea unui dosar de excutare, pe rolul biroului, fara riscul intervenirii perimării timp de mai mulți ani, implica multe costuri generate de emiterea de noi acte de executare, de verificarea periodica a stadiului dosarului de executare si raportări făcute creditorului. Susținerea contestatoarei in sensul diminuării onorariului in raport de suma recuperata si fata de actiniile întreprinse nu este justificata, ci, dimpotrivă demonstrează reaua credința a acesteia, având in vedere că executorul nu si-a asumat riscul insolvabilității debitorului.

Atat timp cat contestatoarea nu a avut diligenta de a obține o garanție reala a creditului acordat, nu poate imputa executorului judecătoresc imposibilitatea recuperării debitului si nu-l poate obliga la nesfârșit sa emită acte de executare fara a suporta si cheltuileli pentru acestea.

Cheltuielile de executare sunt reprezentate exclusiv de taxe-postale, OCPI, taxe de timbru, ITM etc. Ce nu intra in patrimoniul executorului iar in afara de aceste taxe executorul are cheltuieli reprezentate de hartie, imprimare, cheltuieli pentru spatiul de lucru (chirie, întreținere etc.), salariul personalului angajat, cheltuieli ce sunt suportate exclusive din onorariul sau si nu din cheltuielile de executare avansate de contestatoare.

Or, raportat la dorința contestatoarei de a continua executarea silita la nesfârșit, netinand cont de imposibilitatea de continuare a executării silite cauzata de lipsa de bunuri ale debitorului si de refuzul de a achita executorului judecătoresc onorariul sau, rezulta in mod evident ca in opinia sa munca executorului nu trebuie remunerata decât in cazul in care se recuperează creanța. Este de reținut insa ca nu se află in situația unei cesiuni de creanța in care executorul si-a asumat riscul pierderii, ci in situația unei investiri in temeiul legii a executorului judecătoresc cu o cerere de executare silita identica cu investirea instanțelor de judecata cu soluționarea litigiilor pentru care se plătesc taxe de timbru anticipat soluționării acestora.

Ca si in legislația taxelor de timbru privitoare la cine le datorează, exista norme de ordine publica prevazute de Codul de procedura civila, de Legea nr. 188/2000, de Ordinul MJ nr. 2550/2006 in ceea ce privește in sarcina cui este plata cheltuielilor de executare silita, a cuantumului si modalității de piala a onorariului executorului judecătoresc.

Cu toate acestea contestatoarea considera ca se impune ca executorul judecătoresc, care si-a desfășurat activitatea in acest dosar timp de peste 2 ani de zile cu o plata parțiala a onorariului (un onorariu de 60 de lei), si il obliga sa continue efectuarea de acte de executare, suportând in „buzunarul" propriu cheltuielile, lipsidu-l pe acesta de dreptul de a-si incasa onorariul si cheltuielie de excutare stabilite in mod legal, în cuantumul legal.

Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silita si celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)".

Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.

De asemenea, creditorul ia cunoștința despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita inceputa in sensul ca i se aduce la cunoștința faptul ca organul de executare este immternicit, in urma cererii făcute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.l, precum si sa-si probeze pretențiile apărările. "

Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmăritori care au pornit in executarea silita, având de constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il vor îndeplinit de catre executorul judecătoresc (de ex cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței din titlu, .modalitatea de urmărire etc.) cu puțin înaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru împiedica sa opereze perimarea de drept.

Consideră ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sancționată de catre instanța de executare, evident in măsura in care aceasta este sesizata de orice parte interesata cu desființarea executării silite, urmare a constatării perimării de drept.

Daca creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare data cu puțin timp înaintea implinirii termenului de 6 luni, doar pentru a împiedica perimarea sa opereze de drept, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza căreia incepe executarea silita care, . de act de executare silita.

Practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruința si de a obliga executorul la continuarea executării silite are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care nu ar putea fi finalizata, generarand costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de catre contestatoare.

Desi a instiintat-o pe contestatoare de stadiul dosarului si de imposibilitatea continuării executat silite in cazul in care nu va intelege sa-si achite obligațiile, aceasta nu a acceptat riscul executarii silite începute in baza unui contract de împrumut fara garanție, fiind conștienta ca închiderea dosarului de executare reprezintă intervenirea prescripției de a solicita executarea silita.

In speța, nu poate fi vorba de un abuz al executorului judecătoresc sau de o rotunjire a veniturilor atâta vreme cat constatatoarea, creând o aparenta a diligenlor sale, refuza sa-si asume riscul insolvabilității totale sau parțiale a debitorului sau al imposibilității continuării executării, astfel cum nu l-a asumat conform aceluiași contract invocat in speța, obligând executorul sa tina la nesfârșit dosare pe rolul biroului sau.

Având in vedere cererile de actualizare a creanței formulate de contestatoare se constata ca ea este cea care isi "rotunjește" veniturile prin aplicarea de penalități zilnice debitului cat timp dosarul de executare se afla pe rolul biroului executorului judecătoresc, acesta fiind si motivul pentru care, constestatoarea depus o noua cerere de continuare a executării silite in loc sa solicite întocmirea unui proces verbal prin care sa se constate imposibilitatea a continuării executării silite din lipsa de bunuri urmările al debitorului, asumandu-si astfel riscul executării silite.

Cu privire la contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre B. Tiberi G. si B. si având in vedere caracterul special al procedurii executării silite si faptul ca normele de procedura sunt de stricta interpretare arata ca grefarea raportului executional dintre B. si BE T. G. pe un raport contractual anterior nu este de natura sa conducă la ineficacitatea dispozițiilor art.371/7 C.pr.civ, raportul contractual preexistent intre parti putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioara a eventualelor neintelegeri intre parti.

Or, fata de dispozițiile contractuale, respectiv art 4.2: "Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, atat cheltuielile, inclusiv cele avansate de Creditoare cat si onorariile, vor fi recuperate de la debitori pe măsura ce se recuperează debitele" art.5 „executorul se obliga sa execute in condițiile legii si a solvabilității debitorului.." . art 6 „in cazul neindeplinirii de către executorul judecătoresc a obligațiilor asumate conform prezentului contract si a anexelor la acesta. Creditoarea poate solicita rezilierea de plin drept a prezentului contract" si fata de disp. art.31 precum si fata de cererile de stăruința in executare formulate de creditoarea B., rezulta fara putința de tăgada ca B. urmărește transferul riscului insolvabilității debitorului urmărit in sarcina executorului.

Cu privire la exceptia insuficientei timbrari a aratat ca nu s-a achitat taxa de timbru prevazuta de art. 10 din OUG 80/2013.

A precizat ca procesul verbal emis in dosarul nr. 839/2012 nu mai poate fi contestat, in prezent fiind aplicabile disp. art. 712 din NCPC.

Mai mult acesta a fost contestat si in dosarul nr._ al Judecatoriei B..

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii a aratat ca in raport de prevederile art. 712 C.pr.civ., nu se poate face o noua contestatie la executare pentru motive care au existat la data formularii primei contestatii.

Pe fond a aratat că pornind de la principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus si vazand disp. art. 371 indice 7 alin. 4 C.p.c, care prevăd ca procesul-verbal constituie titlu executoriu, se poate concluziona ca actul in speța este titlu executoriu fie impotriva debitorului, fie, dupa caz, impotriva creditorului .

Noul cod de procedura aduce lămuriri in acest sens intrucat prevede ca Încheierea de stabilire cheltuieli de executare constituie titlu executoriu atat pentru creditor, cat si pentru executor.

Niciuna dintre variante, pentru ca alta nu există, nu permite executorului judecătoresc sa se îndrepte impotriva debitorului urmărit in baza PV de cheltuieli. procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare constituie titlu executoriu.

Din acest text rezulta doua situații posibile: PV de cheltuieli este titlu executoriu al creditorului impotriva debitorului urmărit pentru recuperarea cheltuielilor de executare „făcute", probate „pe baza dovezilor prezentate de partea interesata "; si PV de cheltuieli este titlu executoriu al executorului judecătoresc impotriva creditorului daca acesta nu a achitat efectiv aceste cheltuieli.

Astfel, din economia dispozițiilor precitate rezulta cu destula claritate ca banca creditoare este obligată să avanseze cheltuielile de executare, cheltuieli ce vor fi puse în final in sarcina debitorului, creditoarea Banca putând recupera aceste sume de la debitor numai în măsura in care acestea au fost suportate efectiv.

Dupa cum se poate remarca cu ușurința, o a treia varianta (titlu al executorului judecătoresc impotriva debitorului urmărit) este exclusă, pentru simplul motiv ca executorul judecătoresc nu este creditor al debitorului urmărit.

Legea speciala citata mai sus statuează dreptul executorului la onorariu, ce este parte integranta a cheltuielor de executare, or este exclus ca un drept acordat prin lege sa nu poată fi fructificat, adică sa nu i se permită titularului acestuia sa-l exercite impotriva celui „ce este obligat sa avanseze cheltuielile necesare ". Acest drept generic, devine efectiv si se naște in patrimoniul executorului judecătoresc chiar in momentul in care este investit de către creditor cu cerere de executare silita. Concomitent, se naște obligația corelativa a creditorului de a plați aceste cheltuieli de executare si, desigur, in măsura in care le achita, ulterior le poate recupera de la debitorul urmărit In concluzie, se arata ca susținerea contestatoarei in sensul ca procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu si impotriva creditorulului doar cand acesta a renunțat la executare este fiind vădit neintemeiata.

Mai mult, nu a susținut ca B. a renunțat la executarea silita.

Rațiunea pentru care a comunicat creditorului ca neachitarea cheltuielilor poate fi asimilata unei renunțări tacite, neechivoce, la executare a avut scopul de a atrage atenția acestuia ca executarea nu poate continua fara plata cheltuielilor de executare, sancțiunea fiind evident perimarea executării raportat la ultimul act de executare indeplinit benevol de executor, menționând ca subzita temeiul inchiderii dosarului de executare prin impiedicarea desfășurării normale a executării silite.

Creditorul, desi a fost informat in scris prin proces verbal cu privire la situația debitorului urmărit, nu a inteles sa continue actul de executare silita, a refuzat sa avanseze cheltuieli de executare pentru verificarea in continuare a averii debitorului, nu a contestat titlurile executorii preferând sa conteste in instanța adresele emise in alte dosare de executare prin care i s-au solicitat cheltuielile de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.l, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările."

Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmăritori care au pornit in executarea silita, având deja constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il vor indeplinit de către executorul judecătoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței .din titlu, modalitatea de urmărire etc.) cu puțin inaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a impiedica sa opereze perimarea de drept. Considera ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmăritor, practica care trebuie sancționată de către instanța de executare, evident in măsura in care aceasta este sesizata de "orice parte interesata cu desființarea executării silite, urmare a constatării perimării de drept.

Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse in titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire.

Aceasta inseamna ca, odată declanșata urmărirea, creditorul urmăritor va trebui sa se implice in activitatea executionala - conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. -, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de "continuare " a executării silite.

Practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruința si de a obliga executorul la continuarea executării silite, are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care ar putea fi foarte bine finalizata, generarand costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de contestatoare.

Contestatoarea insista cu alegațiile sale, susținând ca nu poate fi obligata sa suporte cheltuielile de executare invocand disp.art. 39 alin 3 din legea 188/2000, omitand insa sa redea in totalitate dispozițiile art. precitat, respectiv „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului".

Arata ca titlul executoriu pus in executare silita la cererea petentei B. S.A., in dosarul in care a intocmit procesele verbale de cheltuieli de executare pentru care a solicitat cuviintarea executării silite, este un contract de credit, nu o hotărâre judecătoreasca.

Așadar din interpretarea per a contrario a ultimului text de lege citat, rezulta in mod clar ca punerea in executare si a fortiori continuarea acesteia in cazul unui titlu executoriu ce nu este hotărâre judecatoreasca poate fi condiționata de plata cheltuielilor de executare din care onorariul executorului face parte integranta.

Deși amintește si recunoaște obligația de a avansa cheltuielile de executare necesare desfaurarii executării silite, contestatoarea B. susține ca si-a indeplinit aceasta obligație.

Aceasta afirmație nu este adevărata, contestatoarea B. achitând o parte din cheltuielile de executare.

Sintagma „a avansa" conform dicționarului explicativ al limbii romane inseamna „ a preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani", in speța cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc in procesul verbal de cheltuieli de executare.

Cu privire la clauzele contractuale invocate de contestatoare, arata ca acestea contravin normelor de ordine publica ce reglementează activitatea de inters public desfășurata de executorii judecătorești si ca solicitarea pe care executorul judecătoresc a facut-o contestatoarei nu poate fi considerata contrara unei înțelegeri a pârtilor, cata vreme este cunoscut ca manifestarea de voința a pârtilor nu poate deroga de la normele de ordine publica.

Procedura executării silite este reglementata in integralitate de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, condițiile de derulare a acestei procedure nefiind lăsate la latitudinea participărilor la executarea silita decât in privința aspectelor ce tin de declanșarea procedurii executării silite-posibilitatea creditorului de a solicita executarea silita, de a renunța, de a suspenda.

Astfel, contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre creditor si executor, nu poate deroga de la normele de ordine publica prevăzute de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, nici in ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silita si nici in ceea ce privește cuantumul si plata onorariului executorului judecătoresc.

O interpretare contrara nu poate fi primita întrucât ar echivala cu a permite creditorului si executorului, prin voința lor manifestata prin contract sa modifice normele legale anterior indicate si sa confere caracter de titlu executoriu procesului verbal de cheltuieli de executare in alte condiții decât cele prevăzute de lege.

Acestea implica transferul riscului insolvabilității sau imposibilității de executare din alte motive neimputabile executorului, transferând obligația de mijloace asumata de executor .,.

Ori, obligația executorului judecătoresc de a face toate demersurile legale ce îi sunt în atril conform procedurii executării silite si dispozițiilor legii 188/2000, este interpretata si apreciat punct de vedere juridic ca o obligație de mijloace si nu una de rezultat.

Limitarea incasarii onorariului si a cheltuielilor de executare in raport de cuantumul debitului recuperat contravine dispozițiilor imperative precitate in sensul transferului riscului execu silite in sarcina executorului si, in plus, chiar si in cazul unui debitor solvabil, totalul cheltuielilor de executare nu pot fi puse in sarcina debitorlui (in sensul de a fi recuperate de la debitor) cat timp cat nu au fost efectiv suportate de creditorul B..

Cu privire la solicitarea de diminuare a sumelor stabilite prin titlurile executorii a arătat următoarele:

In cazul in care creditorul-contestator a avut reprezentarea aplicării in beneficiul sau a dispozitiilor art.2 din Ordinului Ministrului nr.2550/2006 din 14.11.2006, Publicat in MOF din 20.11.2006 este evident ca acesta s-a aflat ., ce nu poate fi transferat sarcina altuia întrucât textul are in vedere aplicarea unor dispoziții favorabile pentru plata onorariului doar in ceea ce privește persoanele cu venit sub salariu minim brut pe tara garantat in plata., Art. 2. - Pentru persoanele cu venituri sub salariul de baza minim brut pe tara garantat in plată, onorariile minimale si maximale se stabilesc la jumătate din onorariile minimale, respectiv maxim prevăzute in anexa.

Dovada veniturilor sub salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se face cu declarație pe propria răspundere a persoanei cu astfel de venituri, aceasta având obligația de a depune si un certificat de atestare fiscala eliberat de administrația financiara.

Onorariile pot fi achitate si in transe, care nu pot fi mai multe de patru, pana la sfârșitul executării silite.

In plus textul nu condiționează obligația de plata a onorariilor in funcție solvabilitatea debitorului, fi o obligație neechivoca in sarcina creditorului in a avansa cheltuielile de executare.

Arata si ca disp. art. 39 alin.3 din Legea nr.188/2000, teza finala a textului de lege citat de contestatoare reglementează o cu totul alta ipoteza, anume situația debitorului care executa benevol obligația de indata dupa primirea somației. In aceasta împrejurare, el va fi ținut suporte onorariul executorului judecătoresc si al avocatului creditorului, proporțional activitatea depusa.

Dupa cum se observa ipoteza legala prezentata pe de o parte privește debitorul de buna credinta nu creditorul, iar pe de alta parte este de remarcat ca nu se cenzurează cuantumul onorariului efectiv incasat de către executor, ci doar partea ce urmează a fi suportata de debitor din acest onorariu.

In niciun caz norma invocata nu afectează dreptul la onorariu al executorului judecătoresc ori dreptul acestuia de a incasa efectiv si in totalitate onorariul, daca a fost stabilit intre limitele minim - maxim prevăzute de lege.

Potrivit aceluiași articol, in cazul altor titluri executorii in afara hotărârilor judecatoresti, cum este si ipoteza contractului de credit, executarea silită poate fi condiționata de plata anticipată a onorariului executorului judecătoresc, soluție legislativa justificata de regimul juridic diferit hotărârilor judecătorești a căror executare reprezintă o etapa a procesului civil, ipoteza care nu poate fi reținuta in situația altor titluri executorii.

Mai mult, potrivit art 373/1 alin 9 C.pr.civ executorul judecătoresc are obligația de a pune in vedere partii să-si îndeplinească obligația de avansare a onorariului.

Potrivit aceluiași articol, in cazul altor titluri executorii in afara hotararilor judecătorești,cum este si ipoteza contractului de credit, executarea silita poate fi conditionata de plata anticipata a onorariului executorului judecătoresc, soluție legislativa justificata de regimul juridic diferit al hotararilor judecătorești a căror executare reprezintă o etapa a procesului civil, ipoteza care nu poate fi retinuta in situatia altor titluri executorii.

Mai mult, potrivit art 373/1 alin 9 c.pr.civ executorul judecătoresc are obligația de a pune in vedere pârtii sa-si indeplineasca obligația de avansare a cheltuielilor de executare.

Executorul judecătoresc nu poate fi considerat creditor al debitorului urmărit . executare instrumentat de el, in primul rand pentru ca este tinut de obligația legala de imparțialitate, iar in al doilea rand pentru ca executorul il obliga de debitorul urmărit la plata cheltuielilor de executare numai in masura in care acestea au fost făcute efectiv de creditor, cf. disp. art. 371/7 (2) C.p.c. teza a doua.

Practic, executorul il urmărește pe debitor pentru a recupera de la acesta, pentru creditor, cheltuielile de executare, dar numai in masura in care au fost achitate de creditor, in caz contrar ele ramanand in sarcina acestuia din urma, in speța tot contestatoarea.

In speța, se intelege ca B. solicita anularea parțiala a titlui executoriu insistând in apararea sa bazata pe clauzele contractuale, respectiv ca executorul sa-si recupereze restul cheltuielilor de executare de la debitor sau ca acestea sa fie diminuate, insa nu precizeaza daca anularea il privește pe creditor (B.), pe debitorul urmărit ori pe amândoi.

Pronunțând o hotarare prin care ar modifica titlul executoriu, instanta il va pune in imposibilitate juridica pe executorul-creditor sa-si realizeze dreptul legal de a incasa chetuielile de executare silita stabilite in limita legala, titlul astfel modificat fiind opozabil atat creditorului dar si debitorului.

Conform contractului mentionat de contestatoare, „onorariul executorului judecătoresc stabilit in conformitate cu prevederile legale sa va recupera de către acesta doar dupa realizarea integrala a creanței B..

Ori, daca instanta va modifica titlul executoriu in sensul diminuării onorariului, executorul judecătoresc va fi in imposibilitate de a solicita plata „onorariul executorului judecătoresc stabilit in conformitate cu prevederile legale” atat de la debitor intrucat executorul nu este creditorul debitorului si nici de la creditor.

Cu privire la contractul privind efectuarea activitatii de executare silita incheiat intre B. T. G. si B. si avand in vedere caracterul special al procedurii executării silite, normele de procedura sunt de stricta interpretare, astfel ca, grefarea raportului executional dintre B. si B. T. G. pe un raport contractual anterior nu este de natura sa conducă la ineficacitatea dispozițiilor art.371/7 c.pr.civ, raportul contractual preexistent intre pârtii putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioara a eventualelor neintelegeri intre parti.

„Onorariul executorului judecătoresc nu este justificat”

Asa cum a aratat mai sus, cuantumul cheltuielilor de executare si limitele onorariului executorului judecătoresc sunt stabilite de lege, nefiind lasate la aprecierea pârtilor ori a executorului judecătoresc.

De altfel, Codul de procedura civila aplicabil in speța nici nu prevede posibilitatea reducerii acestor cuantumuri, situatia fiind diametral opusa celei reglementate de actualul cod de procedura civila. Prin urmare, stabilirea unor cheltuieli de executare ce se incadreaza in plafonul legal nu poate fi consider si nici nu este abuziva.

Activitatea executorului judecătoresc este una libera, nesalarizata, care presupune suportarea unor cheltuieli printre care sunt si închirierea unui spațiu de lucru, plata salariilor persoanelor care isi desfasoara munca in cadrul Biroului executorului judecătoresc, taxe de solidaritate (șomaj, sanatate) impozite si altele, cheltuieli care sunt suportate din onorariul stabilit in mod legal prin titlul executoriu.

Având in vedere ca B. a insitat vreme de mai mulți ani cu cereri de staruinta pentru continuarea executării silite chiar daca din verificările, cercetările efectuate de executor a rezultat ca debitorul nu deține bunuri urmaribile, costurile cu continuarea unei asemenea executări silite sunt mari, depășind cateodata chiar si cheltuilelile stabilite din oficiu de executor iar onorariul stabilit dovedindu-se insuficient pentru menținerea in stare de lucru a dosarului de executare silita (fara riscul intervenirii perimării).

In ceea ce privește critica contestatorului potrivit careia executorul judecătoresc nu a depus toate diligentele necesare pentru recuperarea debitului, solicită a fi respinsă si aceasta susținere pentru urmatoarele considerente:

Obligația executorului judecătoresc în cazul executării silite este o obligație de diligenta si nu de rezultat. Aceasta particularitate rezulta si din prevederile art.373, indice 1, alin.4 C.proc.civ care prevede ca„ In tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat sa aiba rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligației prevăzute in titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor pârtilor si ale altor persoane interesate.

Așadar, obligația executorului judecătoresc nu consta în îndatorirea precizata de la început de a atinge un anumit rezultat determinat, ci consta în îndatorirea de a depune toata diligenta necesara pentru realizarea executării silite. Neatingerea rezultatului prevăzut nu face sa sa se presupună, ipso facto, lipsa de diligenta din partea executorului judecătoresc, adica lipsa de prudenta si diligenta din partea sa, deci neîndeplinirea obligației însesi.

In condițiile in care creditorul, nu intelege sa isi indeplineasca obligația de plata a cheltuielilor de executare ce i-au fost solicitate a le avansa, consideram ca acesta intelege sa creeze o aparenta a diligentelor pe care le exercita pentru valorificarea dreptului sau, împiedicând totodata desfasurarea normala a activitatii executorului judecătoresc .

Pe de alta parte, formularea unei cereri de staruinta in executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare bunuri si venituri, demersuri pe care creditorul, in speța contestatoarea B. SA nu doar ca nu le-a indicat in mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri dupa cum legea stabileste in sarcina sa.

Dosarul de executare silita este de peste doi ani pe rolul biroului executorului judecătoresc iar din cercetările efectuate pana la acest moment a rezultat ca nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatoarea solicitând in continuare efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul pentru lipsa de bunuri ale debitoarei in virtutea unui castig viitor datorat acumularii de dobânzi si penalitati in cazul in care debitorul va devenii solvabil peste vre-o inca 2-3 ani sau de a cesiona creanțele rezultate din credite neperformante.

Susținerea eontestatoarei in sensul diminuării onorariului in raport de suma recuperata si fata de acțiunile intreprinse nu este justificata, ci, dimpotrivă demonstrează reaua credința a acesteia, avand in vedere ca executorul nu si-a asumat riscul insolvabilitatii debitorului,ci dimpotrivă creditorul.

Atât timp cat nu contestatoarea nu a avut diligenta de a obține o garanție reala a creditului acordat, nu poate imputa executorului judecătoresc imposibilitatea recuperării debitului si nu-l poate obliga la nesfarsit sa emită acte de executare fara a suporta si cheltuileli pentru acestea.

Cheltuilelile de executare sunt reprezentate exclusiv de taxe-posta, OCPI, taxe de timbru, ITM etc. ce nu intra in patrimoniul executorului, ba mai mult, incasand de la contestatoare aceaste sume, executorul le-a facturat, plătind si impozit si tva la bugetul de stat, astfel, suma avansata neacoperind nici macar suma necesara achitarii acestor taxe.

In afara de aceste taxe executorul are cheltuieli reprezentate de hârtie, imprimare, cheltuieli pentru spațiul de lucru(chirie, intretinere etc), salariul personalului angajat, impozite, taxe la bugetul de stat, cheltuieli ce sunt suportate exclusiv din onorariul sau si nu din Cheltuielile de executare avansate de contestatoare.

Or, raportat la dorința eontestatoarei de a continua executarea silita la nesfarsit, netinand cont de imposibilitatea de continuare a executării silite cauzata de lipsa de bunuri ale debitorului si de refuzul de a achita executorului judecătoresc onorariul sau, rezulta in mod evident ca in opinia sa munca executorului nu trebuie remunerata decât in cazul in care se recupereaza creanța.

De retinut insa ca nu este in situatia unei cesiuni de creanța in care executorul si-a asumat riscul pierderii ci suntem in situatia unei investiri in temeiul legii a executorului judecătoresc cu o cerere de executare silita identica cu investirea instantelor de judecata cu soluționarea litigiilor pentru care se plătesc taxe de timbru anticipat soluționării acestora.

Ca si in legislația taxelor de timbru privitoare la cine le datoreaza, exista norme de ordine publica prevăzute de Codul de procedura civila, de Legea nr. 188/2000, de Ordinul MJ nr.2550/2006 in ceea ce privește in sarcina cui este plata cheltuielilor de executare silita, a cuantumului si modalitatii de plata a onorariului executorului judecătoresc.

Este de notorietate Interesul Băncilor de a simula o incercarea de recuperare a debitelor ca apoi in cazul neperformantelor acestora sa fie activate polițele de reasigurare si chiar instrainarea portofoliului de clienți. In acest sens se explica refuzul creditorului de a-si onora obligațiile de plata in condițiile in care acesta nu a avut niciodata intentia de a fi de buna credința si de a plați onorariul executorak judecătoresc pentru serviciul solicitat, ci din contra a actionat premeditat in a investi organul de executare doar cu scopul de a-i folosi autoritatea in fata cazurilor in care debitorii acestuia nu reacționau la presiunile ce le exercitau asupra lor.

Anularea a încheierii de încuviințare a executării silite

Legea procesuală civilă recunoaște cheltuielilor de executare un caracter cert, lichid și exigibil.

Instanta, in speța judecatoria Cornetu in mod legal si temeinic a incuviintat executarea silita a titlurilor executorii procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silita.

Critica contestatoarei nu poate fi primita, in procedura de încuviințare a executării silite a executării silite, instanta procedând la analiza legalitatii si temeiniciei cererii de executare silita, efectuând verificări privind competenta de soluționare, existenta titlului executoriu, legalitatea acestui titlu (daca reprezintă titlu executoriu) calitatea pârtilor de creditor si debitor, caracterul cert, lichid si exigibil al creanței.

Având in vedere caracterul necontecios al procedurii de incuviintare a executării silite, instanta nu este in masura sa administreze probe suplimentare.

Creanțele mentionate titlurile executorii-Procese verbale de cheltuieli de executare- sunt certe, lichide si exigibile.

Potrivit art. 371/7 alin. 4 Cod procedură civilă - procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu. Acest lucru presupune că legea recunoaște din oficiu caracterul executoriu, fară a mai fi necesar învestirea cu formulă executorie.

Conform art. 379 alin. 1 nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Din aceste două articole rezultă că legea procesuală civilă recunoaște cheltuielilor de executare un caracter cert, lichid și exigibil, fără a se face distincție în vreun text între cheltuielile de executare de avansate de creditor și cele care urmează a fi achitate la încetarea executării silite.

Din aceste considerente rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu cu privire la totalul cheltuielilor.

-Creanța este certa fiind rezultata din Titlurile executorii “procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare”

-Creanța este lichida cuantumul ei fiind determinat prin Titlurile executorii “procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare”, chelttuieli stabilite in conformitate cu dispozițiile legale si in limitele impuse de aceasta.

-Exigibilitatea creanței reprezintă scadenta acesteia, exigibilitate rezultata tot din prevederile legale, respectiv “Art. 371/7 (1) teza intai C.p.c. „partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare,... ”;Art. 371/7 (1) teza a doua C.p.c. „pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansea: de creditor”-, art 373/1 alin. 9)”în situația prevăzută la art. 371/7 alin. (1), executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părții să își îndeplinească de îndată obligația de avansare a cheltuielilor de executare.”

Sintagma „a avansa” conform dicționarului explicativ al limbii romane inseamna „ A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani”, in speța cheltuielile de executare stabilite de către executorur judecătoresc in procesul verbal de cheltuieli de executare se datoreaza de la momentul investirii executorului judecătoresc cu cererea de executare.

Acest drept generic, devine efectiv si se naște in patrimoniul executorului judecătoresc chiar in momentul in care este investit de către creditor cu cerere de executare silita. Concomitent, se naște obligația corelativa a creditorului de a plați aceste cheltuieli de executare si, desigur, in masura in care le achita, ulterior le poate recupera de la debitorul urmărit

Anularea tuturor actelor de executare întreprinse in dosarul de executare nr. 66/ 2014 aflat pe rolul B. M. A. E.-excepția inadmisibilitatii contestatiei la executare

De remarcat ca întreaga motivare vizează cu totul alte aspecte, dar care nu atrag si nici nu pot atrage nulitatea actelor de executare efectuate de B. M. A. E. ca sancțiune.

In fine, dupa cum se stie, „nulitatea este o sancțiune de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelorjuridice edictate pentru incheierea sa valabila”, or contestatoarea nu a indicat nici norma juridica ce considera ca a fost incalcata la momentul intocmirii actelor de executare silita sau a titlului executoriu executoriu, nici in ce anume a constat pretinsa incalcare si nici daca iluzoria incalcare atrage aplicarea sancțiunii invocate.

Contestatoarea nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a executării silite sau a vreunui act de executare, ci invocă aparari de fond împotriva titlului executoriu Procesul Verbal de stabilire cheltuieli de executare, intocmit in dosarul 839/2012.

Actele de executare a căror anulare se solicita au fost intocmite in mod legal, in baza unui titlu executoriu intocmit in conformitate cu dispozițiile legale, titlu executoriu ce nu a fost desfiintat, modificat pana la data prezentei.

Prin urmare, fata de cele invederate, reiterează solicitarea de respingere a contestatiei la executare ca neintemeiata, avand in vedere argumentele prezentate.

In drept art.205 c.pr.civ, 453 N.c.pr.civ,, 662 N.c.pr.civ, art. 712 N.c.pr.civ si urm., art. 371/7 (1) teza C.p.c, art 399 C.p.c si urmatoarele.

Contestatoarea a formulat și răspuns la întâmpinare, arătând următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3702/2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis contestația formulată de către contestatoare împotriva refuzului intimatului de a continua executarea silită în dosarul nr. 839/2012, dispunând obligarea acestuia să continue executarea silită în acest dosar.

Procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare emis în cadrul acestui din urmă dosar de executare silită nu are natura unui titlu executoriu împotriva reclamantei-creditoare.

Or, astfel cum a reținut și Judecătoria Cornetu în sentința nr. 5438 pronunțată în data de 16.09.2014 în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare formulată împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită în lipsa avansării în totalitate a cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale, „din primul alineat [ al art. 371 rezultă că într-adevăr creditorul trebuie să avanseze cheltuielile necesare executării Procesele verbale nu reprezintă titlu executoriu.

Astfel cum a arătat în cadrul contestației care face obiectul prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 371/7alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, singurele excepții fiind cazul în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

Trebuie distins însă între cheltuielile necesare executării silite și onorariul executorului judecătoresc. Aceasta deoarece chiar legea face distincția atunci când spune că executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.

În speță se observă că executorul nu a solicitat simple cheltuieli necesare continuării executării, ci chiar plata anticipată a onorariului, ceea ce contravine textelor citate".

Edificatoare în acest sens sunt și modificările aduse Noului Cod de procedură civilă prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, prin care art. 669 alin. (5) din Noul Cod de Procedură Civilă a fost modificat după cum urmează: „în cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție."

Din punctul său de vedere, aceste modificări nu fac altceva decât să confirme prevederi legale deja existente, conform cărora obligația de a suporta cheltuielile legate de executarea silită revine în întregime debitorului urmărit, doar în situații excepționale, strict prevăzute de lege, creditorul putând fi obligat la plata acestora. Mai mult, aceste noi prevederi legale confirmă și interpretarea conform căreia interdicția prevăzută la art. 39 alin. (3) din Legea 188/2000 privește toate titlurile executorii, și nu doar hotărârile judecătorești.

Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 371/7 alin. (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 procesul verbal constituie titlu executoriu „pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol", rezultă fără putință de tăgadă că nu poate fi începută executarea silită împotriva creditorului pentru toate sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare în temeiul proceselor verbale.

Subliniază că susținerile intimatului în sensul că debitorul va fi obligat la suportarea cheltuielilor de executare numai în măsura în care au fost achitate de creditor (para. 3, pag. 10 din întâmpinare) sunt vădit eronate și în contradicție totală cu art. 371/7 alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865 citat mai sus.

Astfel, obligația debitorului de a suporta aceste cheltuieli este fundamentată pe culpa acestuia, ce nu a achitat sumele datorate către creditor, iar în niciun caz pe avansarea în totalitate sau nu a acestor cheltuieli de către creditor.

De asemenea, interpretarea intimatului în sensul că potrivit art. 39 alin. 3 din Legea 188/2000 se referă exclusiv la interdicția executorului de a condiționa executarea silită de plata anticipată a onorariului în cazul executării hotărârilor judecătorești apare ca fiind excesivă.

În acest mod s-a exprimat și Judecătoria Cornetu în sentința civilă nr. 5438 pronunțată în data de 16.09.2014 în dosarul nr._, la care a făcut referire anterior, reținând că „deși în speță titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit, nu trebuie trasă concluzia că art. 39 alin. 3 din Legea 188/2000 nu este aplicabil, câtă vreme se vorbește acolo doar despre ipoteza hotărârilor judecătorești. În realitate, textul vorbește despre hotărârile judecătorești deoarece acestea reprezintă principalul titlu executoriu, constituind regula în materie.

Or, este de principiu și în procedura civilă că legea se referă ca regulă la situațiile obișnuite (comune), dar ea are a fi aplicată și în celelalte ipoteze când rațiunea sa impune aceasta (lex statuit de eo guod plerumgue fit); iar a distinge pe de o parte între hotărârile judecătorești și de pe alta parte între toate celelalte titluri executorii, care pot fi puse în executare unele dintre ele la cererea unor persoane fizice, fără mijloace materiale deosebite (precum un contract de locațiunea înregistrat la fisc) este excesiv".

Creanțele menționate în Procesele-verbale nu sunt certe, lichide sau exigibile:

Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului.

Precum a menționat anterior, creditorul nu este ținut să suporte în întregime cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, dacă acesta nu a renunțat la executare, ci doar să avanseze cheltuieli necesare pentru îndeplinirea unui act de executare, obligație pe care și-a îndeplinit-o în întregime.

Mai mult, astfel cum a arătat și prin contestație, Banca a plătit în avans onorariu și cheltuieli de executare către B. T. G. și toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unor activități de executare silită.

Conform prevederilor contractuale, suportarea tuturor cheltuielilor de executare nu este în sarcina Creditorului:

Astfel cum a arătat prin contestație, părțile au convenit prin Contract modalitatea achitării onorariului executorului judecătoresc, cu deplina respectare a dispozițiilor legale privind cuantumul acestui onorariu, cât și faptul că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract.

Valabilitatea Contractului încheiat de către părți

Subliniază faptul că susținerile intimatului cu privire la faptul că normele de ordine publică sunt încălcate de clauzele contractuale agreate de părți sunt nefondate și nemotivate.

Astfel cum a menționat în cadrul contestației la executare, părțile au convenit asupra modalității achitării onorariului judecătoresc, fără a încălca dispozițiile legale privind avansarea cheltuielilor necesare pentru fiecare act de executare, cuantumului onorariului minim și maxim sau ordinii de distribuire a sumelor.

Mai mult, în cadrul contestațiilor la executare formulate împotriva refuzului B. T. G. exprimat în dosare de executare, instanțele au statuat asupra valabilității Contractului și asupra aplicabilității acestuia în ceea ce privește modalitatea de plată și cuantumul cheltuielilor de executare. Astfel, Judecătoria Sectorul 6 a reținut că „ în ceea ce privește condiționarea continuării executării silite de plata cheltuielilor de executare, instanța apreciază că o asemenea solicitare din partea executorului judecătoresc contravine dispozițiilor art. 4.2 din contractul părților, având în vedere forța obligatorie a acestuia pentru părțile contractante conform art. 1270 NCC. Contrar susținerii intimatului o asemenea prevedere contractuală nu poate conduce la o cauză ilicită a contractului, cât timp nu este nici contrară legii, nici bunelor moravuri sau ordinii publice, iar executorul judecătoresc a putut să aprecieze în deplină cunoștință de cauză la momentul încheierii contractului, având în vedere pregătirea sa intelectuală, în ce modalitate își va încasa onorariul."

În acest sens s-a exprimat și Judecătoria Sectorul 4, stabilind că „potrivit contractului, creditoarea nu avea obligația achitării în avans a onorariului executorului judecătoresc, ci doar a unei sume de 60 de lei, restul urmând a se încasa de executor în măsura recuperării creanței, refuzul executorului de a continua executarea silită este nejustificat.

Se reține că această prevedere contractuală nu are o cauză ilicită, nu este nici contrară legii, nici bunelor moravuri sau ordinii publice, iar executorul judecătoresc putând să aprecieze la momentul încheierii contractului cu privire la modalitatea de încasare a onorariului, el având, de altfel, studii juridice."

Aceeași opinie a fost exprimată și de Judecătoria Călărași, respectiv că „în considerarea dispozițiilor legale menționate anterior, (art. 371/7 din Codul de procedură civilă) instanța constată că părțile au încheiat contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 516A/4732 din data de 15.05.2012 prin care au stabilit cuantumul cheltuielilor ce vor fi avansate de contestatoare."

Încuviințarea executării silite cu nerespectarea dispozițiilor legale:

Dispozițiile art. 632 și 662 din Noul Cod de procedură civilă prevăd că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu și doar în cazul în care creanța este certă, lichidă și exigibilă.

În consecință, precum a arătat în cadrul contestației la executare, cât și al secțiunilor 1 și 2 de mai sus, având în vedere că aceste condiții nu erau respectate în speță, încheierea de încuviințarea a executării silite a fost pronunțată, în opinia sa, cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Deși intimatul menționează că procedura de încuviințare are caracter necontencios și că nu pot fi administrate probe, verificările pe care acesta le enumeră cuprind și condițiile la care a făcut referire anterior, ce nu sunt îndeplinite, respectiv existența titlului executoriu și legalitatea acestuia.

În ipoteza în care instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite nu ar fi ținută să facă aceste verificări cu privire la titlul executoriu, astfel cum susține intimatul, cu atât mai mult rezultă că prezenta contestație la executare este singurul mijloc la îndemâna creditoarei pentru a contesta procesele verbale prin care s-au stabilit cheltuielile de executare.

Anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de B. M. A. E.:

Având în vedere aspectele menționate anterior, respectiv că executarea silită a fost încuviințată în dosarul de executare nr. 66/2014, aflat pe rolul B. M. A. E. fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute în mod imperativ de lege pentru derularea acestei proceduri, rezultă în mod indeniabil că toate actele de executare sunt lovite de nulitate.

În acest sens, citează prevederile art. 719 alin. (1) din Noul Cod de Procedură civilă în conformitate cu care, în cazul admiterii contestației la executare, instanța va dispune îndreptarea ori anularea actului de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși sau va anula ori lămuri titlul executoriu, în speță impunându-se anularea executării înseși.

Art. 712 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă prevede în mod expres faptul că, atunci când este începută executarea silită în baza unui titlu executoriu ce nu reprezintă hotărâre judecătorească sau arbitrală, pot fi invocate și astfel de motive cu privire la acest titlu executoriu.

În consecință, având în vedere faptul că B. G., în calitate de creditor, a pornit executarea silită împotriva Băncii în baza titlului executoriu reprezentat de un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, consideră că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 712 alin. (2), iar termenul pentru a contesta validitatea titlului executoriu curge, conform art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă, de la data la care B., în calitate de debitoare supusă executării silite, ia la cunoștință de actele de executare silită.

Diminuarea sumelor stabilite prin Procesele-verbale:

Menționează că B. T. G. în mod eronat consideră că sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare sunt justificate pentru simplul motiv că se află sub limita maximă prevăzute de lege.

Potrivit art. 55 alin. (3) din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești „La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit".

Având în vedere faptul că executorul a întreprins demersuri minime în vederea recuperării sumelor datorate subscrisei, onorariul stabilit apare ca fiind nejustificat, astfel cum am arătat și în cererea introductivă, impunându-se astfel reducerea acestuia.

Cu privire la susținerile intimatului cu privire la natura obligației executorului judecătoresc, suntem de acord că aceasta este o obligație de mijloace, iar nu de rezultat. Cu toate acestea, B. T. G. nu a depus „toată diligenta necesară pentru realizarea executării silite" (para. 6 pag. 11 din întâmpinare), astfel că sumele datorate nu au putut fi recuperate, aspect reținut și de către instanțele judecătorești.

Judecătoria Sector 6 București a reținut în dosare având ca obiect contestația la executare formulată împotriva refuzului B. G. de a continua executarea silită că „instanța apreciază că nu este îndeplinită în speță niciuna din ipotezele prev. de art. 317 ind.5 Cod procedură civilă, cât timp, așa cum s-a reținut mai sus, este evident că în speță creditorul nu a renunțat la executare existând manifestare de voință expresă în sensul continuării executării și nici nu s-a constatat prin proces verbal de către executor lipsa de bunuri urmăribile sau imposibilitatea de valorificare a acestora.

În speță nu a fost depusă la dosar dovada unor suficiente diligențe pentru a identifica bunurile debitoarei, ci doar o adresă de răspuns de la AFP Sector 6, motiv pentru care instanța apreciază, în raport de actele existente la dosarul de executare, că nu este dovedită insolvabilitatea debitoarei. în acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Sectorul 4 București cu privire la contestațiile formulate împotriva refuzului B. T. G., reținând că „se constată că executorul judecătoresc nu a depus suficiente diligențe pentru a identifica bunurile debitorului, a emis doar o adresă către DGITL - Primăria Municipiului T. (f 47) și nu a mai efectuat nicio altă verificare (ITM, CAS, ANAF .”

De asemenea, nu pot fi reținute criticile intimatului cu privire la conduita subscrisei în cadrul executării silite.

Astfel, în primul rând arată că nu există nicio obligație de a indica în mod expres bunurile ce urmează a fi executate silit în sarcina creditorului. De altfel, lăsând la o parte faptul că ar fi foarte dificil, chiar imposibil, pentru un creditor să poată face astfel de demersuri, nu vede care ar fi rolul executorului judecătoresc dacă ar fi în sarcina creditorului astfel de demersuri.

Mai mult, ideea că nu dorește în fapt realizarea creanței, ci speră „un viitor câștig datorat acumulării de dobânzi și penalități", pentru a „activa polițele de reasigurare sau chiar înstrăinarea portofoliului de clienți" este absurdă.

Astfel, nu înțelege ce interes ar putea avea un creditor de a nu obține sumele datorate în vederea acumulării dobânzii legale, acumulare ce este independentă de inițierea procedurii executării silite.

Cu atât mai mult ar fi de neînțeles alegerea unui creditor de a înstrăina portofoliul de clienți, în condițiile în care acest transfer se face în general pentru o sumă cuprinsă între 1% și 20% din valoarea creanțelor, în funcție de solvabilitatea debitorilor, vechimea creanțelor și a demersurilor efectuate până în acel moment în activitatea de executare silită.

De asemenea, e greu de înțeles cum subscrisa ar putea „simula o încercare de recuperare a debitelor" în condițiile în care aceasta a formulat cererea de executare silită, a formulat cereri de stăruință în executarea silită și a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de Codul de procedură civilă care cad în sarcina creditorului.

De altfel, B. T. G., prin afirmațiile cuprinse în paragrafele menționate din întâmpinare, pare să se erijeze într-un apărător al debitorilor care sunt supuși executării silite de către creditorii cărora nu le-au fost achitate sumele datorate.

Or, astfel de afirmații vin din partea unui executor judecătoresc, învestit cu prerogative de autoritate publică, ale cărui obligații profesionale constau tocmai în punerea în executare a titlurilor executorii, în limitele impuse de lege.

Faptul că executorul judecătoresc nu a întreprins toate demersurile necesare, nu a identificat bunuri și nu a recuperat sumele datorate nu îi pot fi imputabile subscrisei. Astfel, această „simulare" de demersuri în vederea recuperării sumelor datorate nu poate fi imputată decât executorului judecătoresc, ce nu își respectă obligațiile legale și contractuale.

La final, față de refuzul exprimat de către B. T. G., B. a formulat un număr de 205 contestații la executare, înregistrate la diferite instanțe de executare. B. T. G. nu a considerat necesar să aștepte soluția care urma să fie pronunțată de aceste instanțe, începând deja executarea silită împotriva B. în mai multe dosare de executare, chiar dacă, la acest moment, multe instanțe au pronunțat deja sentințe prin care au admis contestația sa, constatând că B. T. G. nu poate condiționa continuarea executării silite de achitarea în întregime a sumelor stabilite prin procesele verbale. Precizează că până la momentul formulării prezentului răspuns la întâmpinare, B. T. G. a fost obligat la continuarea executării silite într-un număr de 67 de dosare, și sumele stabilite prin procesele verbale au fost diminuate într-un număr de 6 dosare.

Depune cu titlu de practică judiciară certificate de grefă și extrase din portalul instanțelor judecătorești privind soluția pronunțată în astfel de dosare, precum și sentințele comunicate.

În consecință, pentru toate motivele expuse în cadrul contestației la executare, solicită admiterea cererii și obligarea intimatului-creditor B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei contestații.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 si urm. C.pr.civ. nou si art. 399 si urm. C.pr.civ. vechi precum si art. 119 cod civil .

S-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copie inscrisurile invocate, respectiv dosarele de executare silită nr. 839/2012 și nr.66/2014.

Analizand cauza, instanta retine urmatoarele:

La data de 15.05.2012 petenta a incheiat cu B. T. G. si M. O. contractul privind activitatea de executare silita nr. 51.6A/4732 modificat prin actul aditional nr. 1/10.04.2013.

Prin acest contract s-a stabilit ca recuperarea cheltuielilor de executare si a onorariului executorului se face pe masura ce se recupereaza debitele iar diferenta de onorariu a executorului, dupa realizarea integrala a creantei ( art. 4.2 din contract).

Pentru executarea silita a debitorului O. C. s-a format dosarul de executare nr. 839/2012 preluat de B. T. G..

Executorul judecatoresc a emis în cadrul acestui din urmă dosar procesul-verbal de cheltuieli de executare din 06.07.2012 pentru suma de 1988,77 lei, onorariu executor si pentru suma de 100 lei, cheltuieli de executare si procesul-verbal de cheltuieli de executare suplimentar din 27.03.2014 pentru suma de 462,90 lei, onorariu executor si pentru suma de 24 lei, cheltuieli de executare, ambele întocmite în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 3 C.proc.civ. 1865.

Întrucât contestatoarea(creditoare în acest din urmă dosar de executare silită) nu a achitat decât în parte aceste cheltuieli(în limita avansului de onorariu de 60 de lei și 100 lei avans cheltuieli de executare), intimatul B. T. G. a solicitat executarea silita la B. M. M. L. unde s-a format dosarul de executare nr.66/2014, în temeiul celor două procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare menționate anterior, în temeiul art. 371 ind. 7 C.proc.civ. 1865 pentru recuperarea sumei de 2515,67 lei, fiind emisă în cadrul acestui din urmă dosar de executare încheierea din 03.07.2014 în temeiul art. 663, 632 și 638 C.proc.civ. prin care s-a dispus deschiderea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei din prezenta cauză.

Totodată, se reține că executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Cornetu prin incheierea pronuntata la data de 17.07.2014 in dosarul nr._ -fila 278 a dosarului.

B. M. A. E. a emis la data de 29.07.2014 incheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 829,94 lei, adrea infiintare poprire pentru suma de 3345,61 lei(pentru debitul pretins de intimat+cheltuielile de executare silită din acest nou dosar de executare silită declanșat însă împotriva contestatoarei din prezenta cauză) lei si adresa de instiintare a petentei privind masura popririi având aceeași dată, toate aceste inscrisuri fiind comunicate petentei in data de 29.07.2014.

Prin încheierea emisă în același dosar de executare-fila 279 dosar- s-a dispus eliberarea sumelor ce au făcut obiectul popririi, constând în debit și cheltuielile de executare silită, respectiv pentru suma totală de 3345,61 lei, în temeiul art. 797 alin. 1 și 863 C.proc.civ.

Prin prezenta cerere, contestatoarea a solicitat următoarele: anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.66/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., respectiv: adresa de înființare a popririi din data de 29.07.2014, pentru suma de 3345,61 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 29.07.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 29.07.2014, orice alt de executare efectuat în dosarul menționat, anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 17.07.2014 (dosar nr._ ) prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite sau, în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și, pe cale de consecință, să dispună anularea în parte a proceselor-verbale din data 06.07.2012 și din data 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. A. prin încheierea din data de 29.07.2014, respectiv reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.

Pe de altă parte, instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. sub nr._ petenta a formulat contestatie la executare in dosarul nr.839/2012 al B. T. G. impotriva refuzului executorului judecatoresc de a continua executarea silita, cerere nesolutionată irevocabil până la data pronunțării prezentei, fiind admisă însă în primă instanță prin admiterea în parte a cererii contestatoarei în sensul obligării intimatului să continue executarea silită în acest din urmă dosar de executare.

Prin aceasta cerere, petenta a contestat lipsa de staruintă in executare a intimatului, acesta condiționând continuarea procedurii de executare silită în cadrul acestui dosar de executare de obligația contestatoarei din prezenta cauză, creditoare în acel dosar, de a achita contravaloarea cheltuielilor de executare menționate în cele două procese-verbale menționate anterior și care au generat ulterior și încuviințarea executării silite împotriva contestatoarei la solicitarea expresă a intimatului.

Avand in vedere ca procesele-verbale de cheltuieli de executare din 06.07.2012 si cel suplimentar din 27.03.2014 sunt emise sub imperiul legii vechi, potrivit art. 371 indice 7 alin. 4 C.pr.civ. de la 1865, instanța constată că într-adevăr, potrivit acestor dispoziții, constituie titluri executorii pentru sumele stabilite, dar potrivit art. 371 indice 7 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmărit afara de cazul in care creditorul a renuntat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

In speta, nu se poate reține ca reclamanta-contestatoare nu a intreprins demersuri pentru continuarea executarii iar din cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B. prin care contestat legalitatea refuzului executorului judecatoresc de a continua executarea silita rezulta ca aceasta a solicitat executorului in mod expres continuarea executarii silite. Mai mult, chiar intimatul prin intampinare a aratat ca petenta depunea semestrial cereri de stăruința in executare.

Din actele depuse de către intimat(inclusiv din dosarul de executare silită nr.839/2012 atașat în fotocopie la solicitarea instanței) nu rezultă nici ca acesta a intreprins suficiente demersuri pentru a identifica bunurile debitoarei si nici ca debitoarea ar fi fost insolvabilă, nefiind întocmit un act care întemeiat pe răspunsurile tuturor autorităților competente solicitate a comunica relații cu privire la bunurile și veniturile debitorului(dimpotrivă rezultând că debitorul contestatoarei obține venituri din salariu), să conducă în mod cert că deși executorul a întreprins toate aceste demersuri, totuși este vădită situația de insolvabilitate în care se află debitorul contestatoarei.

Mai mult, instanta retine că in raport de prevederile art. 1270 din Noul Cod civil, contractul privind activitatea de executare silita nr. 51.6A/4732 modificat prin actul aditional nr.1/10.04.2013 incheiat de parti reprezinta legea partilor, acesta avand forta obligatorie, iar sancționarea contestatoarei prin încuviințarea ulterior a executării silite în temeiul acestor procese-verbale, contravine atât dispozițiilor art. 371 ind. 7 C.proc.civ. 1865 și implicit disp. art. 662-665 alin. 5 pct. 2 și 4 N.C.proc.civ., acestea din urmă fiind aplicabile în privința legalității modului de deschidere a executării silite, a încuviințării executării silite și a finalizării acesteia prin poprirea înființată asupra conturilor deținute de către contestatoare, procesele-verbale care au condus la încuviințarea executării silite neavând calitatea de titlu executoriu, la acest moment procesual, în contradictoriu cu reclamanta-contestatoare, ci exclusiv în raport cu debitorul său în dosarul nr. 839/2012, nefiind probată întrunirea uneia dintre cele două ipoteze în care legiuitorul a permis executarea silită și împotriva creditorului pentru cheltuielile de executare, respectiv faptul că acesta ar fi renunțat la executare sau existența unei prevederi legale exprese care să consacre o astfel de posibilitate a executorului judecătoresc, eventual în cazul unei insolvabilității dovedite a debitorului supus executării silite.

Prin urmare, deși în drept susținerile intimatului-creditor sunt reale, în sensul că riscul insolvabilității unui debitor în cadrul procedurii de executare silită este suportat în exclusivitate, în cele din urmă, de către creditoare, iar nu de către executorul judecătoresc, căruia i se cuvin, alături de cheltuielile de executare efective, și onorariul prevăzut de lege, cel puțin în cuantumul său minim, precum și în raport de prevederile contractuale existente între acesta și contestatoare, totuși din această perspectivă, instanța constată faptul că, în acest moment procesual al executării silite, nu se poate retine că acest contract este nul pentru cauza ilicita intrucat nu este contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice si nici caducitatea acestuia atâta timp cât nu s-a opus contestatoarei faptul ca ar fi incetat asocierea dintre cei doi executori, iar executorul T. G.(intimat în prezenta cauză) nu a negat preluarea dosarelor de executare ce au făcut obiectul contractului mai sus menționat.

Prin urmare, în dosarul de executare nr.66/2014 al B. M. A. E. a fost declanșată procedura de executare silita a creditorului-contestatoare în prezenta cauză cu incalcarea atât a dispozitiilor art. 371 indice 7 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865, cât și a dispozițiilor din N.C.proc.civ., deopotrivă aplicabile sub aspectul (absenței) naturii de titlu executoriu al celor două procese-verbale și al nelegalității încuviințării executării silite împotriva contestatoarei în temeiul acestora, în absența întrunirii ipotezelor descrise atât în vechea procedură, cât și în disp. art.669 alin. 5 și 6 N.C.proc.civ. întrucât cele două titluri executorii, astfel cum s-a retinut mai sus, nu puteau fi puse in executare impotriva creditorului, în speță B. SA.

Sub același aspect, instanța apreciază ca fiind aplicabile, cu consecința nelegalității încuviințării executării silite și a executării silite finalizate împotriva contestatoarei, disp. art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, potrivit cărora creditorul nu putea fi obligat la plata anticipata a onorariului in vederea executarii silite, text aplicabil, pentru identitate de rațiune, nu numai titlurilor executorii constând în hotărâri judecătorești, ci și altor categorii de titluri executorii, precum este situația în prezenta cauză.

In consecintă, instanta, având in vedere prevederile art.711 N.C.pr.civ., va fi admisă în parte contestatia la executare si vor fi anulate toate actele emise in dosarul de executare nr.66/2014 al B. M. A. E. conform art. 719 alin. 1 N.C.proc. civ., precum: adresa de înființare a popririi din data de 29.07.2014, pentru suma de 3345,61 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 29.07.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 29.07.2014, precum și orice alt de executare efectuat în dosarul menționat,inclusiv încheierea de incuviintare a executarii silite pronuntata de Judecatoria Cornetu la data de 17.07.2014 în dosarul nr._, întrucat creantele ce erau constatate prin cele doua procese-verbale nu aveau, la data pronunțării acesteia, caracter cert, lichid si exigibil, astfel cum impuneau disp. art. 665 alin. 5 pct. 4 din N.C.pr.civ., acestea urmând a fi executate silit exclusiv impotriva debitorului, iar nu și impotriva creditorului(acesta fiind urmând a fi executat silit exclusiv în ipotezele prevăzute expres atât de disp. art. 371 ind. 7 C.proc.civ. 1865(pentru cele două procese-verbale emise în dosarul nr. 839/2012), cât și de art. 669 alin. 5 și 6 N.C.proc.civ(pentru cheltuielile de executare emise în dosarul nr. 66/2014).-aceste din urmă dispoziții în forma în vigoare la data încuviințării executării silite).

Pe cale de consecință, în temeiul acelorași prevederi, precum și art. 703 din C.proc.civ.( Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art.174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.) instanța va dispune și anularea executării însăși în același dosar de executare silită, contestatoarea fiind vătămată prin încuviințarea executării silite în temeiul celor două procese-verbale care împotriva sa nu beneficiau de caracterul de titlu executoriu, vătămare care potrivit art.174 C.proc.civ. nu poate fi altfel înlăturată decât prin incidența sancțiunii nulității procedurii de executare silită declanșată față de contestatoare.

Totodată, in baza art. 722 alin.1 C.pr.civ., instanța va dispune și întoarcerea executarii silite, prin restabilirea situatiei anterioare, în sensul obligării intimatului-creditor să restituie contestatoarei-debitoare sumele executate silit prin poprire din conturile acesteia, conform încheierii de eliberare a sumelor din 29.08.2014 emisă în același dosar de executare silită(fila nr.279), executarea silită fiind lipsită de temei legal, astfel încât plățile efectuate astfel sunt nedatorate intimatului în cadrul acestui dosar de executare silită.

În raport de solutia pronuntată cu privire la capatul de cerere principal din contestatia la executare, instanta constatată ca nu se impune a se pronunta cu privire la capetele de cerere formulate de către contestatoare în subsidiar, fiind dispusă în principal anularea încuviințării executării silite și a procedurii de executare silite înseși împotriva contestatoarei, astfel încât analizarea acestor motive ale contestației, astfel cum chiar aceasta a subliniat, având caracter subsidiar, devine lipsită de interes.

Cu privire la excepția netimbrării/insuficientei timbrări, instanța constată că este neîntemeiată având în vedere disp. art. 10 alin. 2-4 din OUG nr. 80/2013 “(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.

(3) În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. (1).

(4) Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 5.000 lei, și cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 5.000 lei.”

Având în vedere cuantumul debitului supus executării silite, contestat în prezenta cerere, precum și taxa de timbru achitată de către reclamanta-contestatoare în prezenta cauză-filele nr. 49-50 ale dosarului-, precum și faptul că intimatul nu a contestat cuantumul taxei de timbru stabilită în sarcina contestatoarei, instanța va dispune respingerea acestei excepții astfel cum a fost formulată și motivată, ca neîntemeiată.

Totodată, cu privire la excepția inadmisibilității întemeiată pe disp. art. 712 alin. 3 teza I C.proc.civ., potrivit cărora “(3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.”, instanța constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă având în vedere următoarele considerente:

Asttfel cum rezultă din obiectul cererii și al motivelor de fapt și de drept invocate de către reclamanta-contestatoare, instanța constată că în principal aceasta a contestat caracterul de titlu executoriu al proceselor-verbale întocmite de către intimat în cadrul dosarului nr.839/2012 și care au stat la baza declanșării procedurii de executare silită în dosarul nr.66/2014, neinvocând-se critici ale acestor acte de executare emise în dosarul nr.839/2012 în cadrul unei contestații la executare formulată în acest din urmă dosar de executare silită, în care contestatoarea deține calitatea de creditor.

Mai mult, se constată că prezenta cauză vizează în esență nelegalitatea executării silite declanșată împotriva contestatoarei în acest din urmă dosar de executare silită(66/2014), cu privire la care intimatul nu a dovedit că reclamanta-contestatoare ar fi formulat anterior o altă contestație la executare în temeiul art. 711 C.proc.civ., astfel încât să devină incidente dispozițiile invocate în motivarea excepției,dispoziții aplicabile exclusiv executărilor silite începute ulterior datei de 15.02.2013, inclusiv contestațiilor la executare formulate ulterior aceleiași date de referință cu privire însă la procedurile declanșate ulterior acestei date.

Totodată, instanța constată că în cadrul contestației la executare formulată în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei B., contestatoarea din prezenta cauză a solicitat în contradictoriu cu același intimat obligarea acestuia la continuarea procedurii de executare silită declanșată la solicitarea contestatoarei, precum și anularea adresei prin care intimatul a condiționat continuarea procedurii de executare silită de plata cheltuielilor de executare stabilite prin aceleași procese-verbale care au generat ulterior, executarea silită în dosarul nr.66/2014 împotriva contestatoarei, prin urmare neavând legătură directă-sub acest aspect de admisibilitate- cu obiectul dosarului de față.

Dintr-o altă perspectivă, instanța reține că scopul disp. art. 712 alin. 3 teza I C.proc.civ în sensul împiedicării formulării unei noi contestații la executare împotriva executării silite de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații, nu poate fi considerat incident în prezenta contestație la executare, pe de o parte pentru considerentele menționate anterior, iar pe de altă parte, urmare a constatării că motivele care au generat declanșarea prezentului demers procesual sunt diferite ca natură juridică-sub aspectul cauzelor de nulitate ale actelor de executare silită-, acestea nevizând actele de executare silită emise în cadrul aceluiași dosar de executare, ci în cadrul unui dosar de executare ulterior, declanșat la solicitarea intimatului din prezenta cauză, acesta având calitatea de executor judecătoresc în cadrul primului dosar, astfel încât acest motiv de inadmisibilitate nu poate fi reținut.

Totodată, instanța constată că este neîntemeiată și excepția inadmisibilității invocată cu privire la contestația vizând executarea silită înseși, având în vedere obiectul contestației la executare astfel cum aceasta a fost descris anterior, în fapt contestatoarea nevizând motive de nulitate și nelegalitate intrinseci celor două procese-verbale emise în dosarul nr. 839/2012-considerate de către intimat, în mod nelegal, ca având natura unor titluri executorii împotriva creditoarei-, ci motive extrinseci acestora, în sensul lipsei caracterului de titluri executorii astfel încât, în raport de stadiul executării silite pornită la cererea contestatoarei, procedura de executare declanșată în temeiul acestora împotriva sa este afectată în integralitate de nulitate, criticile privind nelegalitatea și netemeinicia stabilirii onorariului și cheltuielilor de executare silită propriu zisă în dosarul nr. 839/2012 având caracter subsidiar și nu vor mai fi analizate urmare a admiterii contestației pentru motivul principal invocat de către reclamanta-contestatoare, considerente față de care va fi respinsă și această excepție ca neîntemeiată.

Având in vedere art. 451 C.pr.civ. si faptul ca nu se impune reducerea onorariului de avocat fata de munca prestata, constatând indeplinite conditiile art. 452 C.pr. civ., in baza art. 453 C.pr.civ., intimatul va fi obligat să plătească petentei cheltuielile de judecată, constând în onorariul de avocat in cuantum de 1.095,67 lei intrucat culpa acestuia in derularea prezentului litigiu este dovedită, precum și suma de 52,08 lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare silită nr. 66/2014-filele 329-330 dosar.

Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, având în vedere că reclamanta-contestatoare are posibilitatea potrivit disp. art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2014 să solicite, după rămânerea definitivă a prezentei, restituirea taxei judiciare de timbru achitată în prezenta cauză, în cazul admiterii contestației la executare.

Va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acesta se află, prin admiterea contestației la executare și anularea procedurii de executare silită declanșată la solicitarea acestuia, în culpă procesuală, neimpunându-se repararea prejudiciului pretins prin chemarea acestuia în judecată de către reclamanta-contestatoare.

In baza art. 719 alin. 4 C.pr.civ. nou, prezenta hotarare se comunică B. M. A. E., dupa ce ramâne definitivă, din oficiu si de indată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca neîntemeiate excepția netimbrării/insuficientei timbrări și excepțiile inadmisibilității.

Admite în parte contestația la executare privind pe contestator B. SA cu sediul ales la S. R. ȘI ASOCIAȚII, in sector 1, București, . TOWER CENTER, nr. 15-17, . intimat B. T. G., cu sediul in sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 35, ., ..

Anulează încheierea pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 29.07.2014 (dosar nr._ ) prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.

Anulează executarea silită însesi, precum și toate actele de executare întreprinse în dosarul de executare silită nr. 66/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., respectiv: adresa de înființare a popririi din data de 29.07.2014, pentru suma de 3345,61 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 29.07.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 29.07.2014, precum și orice alt de executare efectuat în dosarul menționat.

Dispune intoarcerea executarii silite în același de executare, prin restabilirea situatiei anterioare în sensul obligării intimatului să restituie contestatoarei sumele executate silit prin poprire din conturile acesteia, conform încheierii de eliberare a sumelor din 29.08.2014 emisă în același dosar de executare silită.

Obligă intimatul sa platească contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1095,67 lei (onorariul de avocat), precum și suma de 52,08 lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare silită nr. 66/2014.

Respinge cererea privind obligarea intimatului la plata sumei de 289,19 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. E. D. A. G.

Red. D.M.E.

Tehnored. A.G.

Comunicat ex, azi .

Grefier,

← Pretenţii. Sentința nr. 963/2015. Judecătoria CORNETU		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1202/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 963/2015. Judecătoria CORNETU Plângere contravenţională. Sentința nr. 1202/2015. Judecătoria CORNETU Plângere contravenţională. Sentința nr. 1206/2015. Judecătoria CORNETU Plângere contravenţională. Sentința nr. 1212/2015. Judecătoria CORNETU Plângere contravenţională. Sentința nr. 1214/2015. Judecătoria CORNETU