Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4249/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4249/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 4249/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4249/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: B. M.
GREFIER: G. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta N. M., autoritate tutelară A. T. VIDRA și pe pârâtul N. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile, personal și asistate de avocați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 10.11.2015, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar cerere de amânare a cauzei, motivând că nu a fost efectuată ancheta socială dispusă la termenul din data de 28.10.2015, iar la data de 10.11.2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 4 București, după care
Instanța constată faptul că cererea de amânare a cauzei formulată de către reclamantă a rămas fără obiect, întrucât raportul de anchetă socială a fost efectuat și depus la dosarul cauzei la data de 10.11.2015.
Reclamanta, prin avocat, solicită să ia la cunoștință de concluziile raportului de anchetă socială efectuat, la domiciliul său, necesar soluționării cauzei.
Pârâtul, prin avocat, formulează aceeași solicitare ca cea a reclamantei.
Instanța acordă dosarul părților pentru a lua la cunoștință de concluziile anchetei sociale.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost precizată, în sensul de a se stabili domiciliul minorului la domiciliul său.
Instanța pune în discuție cele două excepții unite cu fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită ca instanța să ia act de faptul că susține acțiunea precizată și ca atare nu mai înțelege să susțină exercitarea exclusivă a autorității părintești, apreciind că excepțiile invocate au rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, reclamanta, prin avocat, reiterează faptul că solicită admiterea acțiunii precizate și arată că este de acord cu admiterea în parte a cererii reconvenționale, în sensul de a se încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul, însă, în privința programului, solicită ca acesta să fie cenzurat, întrucât i se pare exagerat, cel de vizită pentru vacanțe, cu un weekend o dată la două săptămâni arată că este de acord.
De asemenea, arată, conform cererii de chemare în judecată, faptul că pârâtul la doi ani după încheierea căsătoriei a avut un loc de muncă, dar după această perioadă a început să joace foarte mult jocuri de noroc, să aibă un comportament inadecvat față de minoră, cât și față de reclamantă. Relatează faptul că în urmă cu doi ani și jumătate pârâtul și-a pierdut locul de muncă și nu a înțeles să depună demersuri ca să aducă și el venituri în casă, a fost mulțumit de veniturile aduse de soție și de cel al părinților acestuia.
Din probele administrate apreciază că s-a demonstrat că minorul a fost mai atașat de mamă, ce se ocupa mai atent de copil, până să-i fie interzis să-l crească și să-l educe, respectiv îl însoțea la spital împreună cu bunica maternă ori de câte ori era nevoie. Consideră că pârâtul nu are posibilități materiale să crească copilul și, de asemenea, precizează că acesta nu are venituri, angajându-se întâmplător cu o zi înainte de înfățișare, pe data de 13 octombrie 2015. Apreciază că certificatul de comercializare a produselor agricole depus de către pârât la dosar, nu face dovada că acesta realiza venituri, în lipsa unei declarații fiscale.
Totodată, arată că din declarația dată în fața instanței. de către martorul propus chiar de către pârât, și, anume, de sora acestuia, a rezultat că minorul este neglijat, este dus la școală fără să mănânce dimineața, iar argumentul pentru că nu vrea, nu i se pare o justificare pertinentă cu atât mai mult că din documentele de la dosar rezultă că minorul este firav și are nevoie de o îngrijire specială. De asemenea, arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a cumpărat și cumpără cele necesare minorului pentru școală și pentru viața de zi cu zi, pârâtul fiind în imposibilitatea obiectivă de a o face datorită veniturilor reduse pe care le realizează, începând cu o lună în urmă.
Nu în ultimul rând, apreciază că instanța trebuie să încredințeze minorul unuia dintre părinți și nu sorei. De asemenea, arată că, după cum rezultă prin întâmpinare și cererea reconvențională, numita N. O., sora pârâtului, îl îngrijește, îl ajută pe minor la teme, îl supraveghează în permanență, considerând ca atare, că pârâtul recunoaște implicit că nu se ocupă de minor, ci sora, și apreciază că unul dintre părinți trebuie să se ocupe de minor. Având în vedere probele administrate, consideră că mama este în măsură, și instanța trebuie să dispună stabilirea domiciliului provizoriu la aceasta până când se judecă cererea de încredințare a minorului pe fond.
Totodată, arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța ia act de faptul că reclamanta susține cererea precizatoare, respectiv stabilirea domiciliului la mamă, renunțând la autoritatea exclusivă, obiectul ordonanței fiind stabilirea domiciliului la mamă până la soluționarea cererii principale.
Având în vedere acest fapt, pârâtul, prin avocat, arată că renunță la excepțiile invocate, deoarece nu–și mai au obiectul. De asemenea, arată că a invocat excepția doar cu privire la exercitarea autorității părintești exclusive, iar pentru stabilirea locuinței minorului la reclamantă, solicită respingerea cererii, considerând-o neîntemeiată, deoarece din probele administrate în cauză, din declarațiile martorilor și din raportul de anchetă socială nu a rezultat că pârâtul nu aduce venituri, că practică jocuri de noroc. Precizează faptul că din ancheta socială rezultă că pârâtul a înaintat toate cheltuielile pentru începerea școlii, chiar sora acestuia spunând că îl îngrijește, îl duce la școală și se ocupă de minor.
Pentru aceste motive, pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, considerând că este în interesul minorului să rămână în continuare în locuința în care a crescut. De asemenea, menționează că minorul a început școala din 15 septembrie și consideră că nu este în interesul acestuia să fie mutat la o altă școală în cursul trimestrului al anului școlar, apreciind că îi periclitează stabilitatea și dreptul la învățătură, respectiv la o normalitate în procesul de învățământ.
Cu privire la cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, iar în cazul respingerii acesteia solicită aprobarea programului de vizită menționat în cerere.
Pârâtul, prin avocat, arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, reclamanta N. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N. D. si Autoritaea T. a Comunei Vidra, ca pe calea ordonanței președințiale, instanța să dispună exercitartea exclusiva a autoritatii părintesti cu privire la minorul N. C.-Yanis, născut la data de 21.07.2008. până la soluționarea divorțului dintre părți, litigiu ce face obiectul dosarului nr._ .
În motivare, în esență, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Cornetu se află înregistrat dosarul ce are ca obiect divorțul, relația dintre soți fiind grav afectată întrucât pârâtul nu are un loc de munca stabil si este un impatimit al jocurilor de noroc.
Arată că pe parcursul căsătoriei soții au locuit în . părinții pârâtului dar reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal din cauza comportamentului pârâtului. Menționează că imediat după părăsirea domiciliului conjugal, 02.09.2015, paratul nu i-a permis sa-si vadă copilul, decât o singura data înainte de începerea anului școlar.
În drept a invocat prevederile art. 996-1001din . C.pr.civ.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată dovada fiind atașată la dosar.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care, cu titlu prealabil, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, a arata ca cerererea este neintemeiată deoarece nu exista motive intemeiate pentru exercitarea exclusivă a autorității părintesti.
Mai arata paratul ca nu-i interzice minorului sa comunice cu mama sa si ca personal l-a dus in noua locuința a acesteia pentru a nu neglija relația mamam-fiu.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat instanței să dispună ca, locuința minorului să fie stabilită la tată, iar in subsidiar a solicitat sa i se încuviințeze dreptul de a avea legături personale cu minorul. A solicitat următorul program de vizitare: două week-end-uri pe lună – primul și al treilea week-end, de sâmbăta ora 10.00 până duminică ora 18.00; in intervalul 10-14 la sarbatorirea zilei de naștere a minorului, a doua zi de C. si de Paste, in vacanta intersemestrială 3 zile, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă.
În motivare, pârâtul-reclamant a subliniat, pe lângă aspectele deja arătate în întâmpinare, că reclamanta-pârâtă intenționează să ducă minorul in Bucuresti si sa-l înscrie la altă scoală.
Cererea reconvențională este legal timbrată dovada fiind atașată la dosarul cauzei.
În drept a invocat prevederile art. 996 și urm. C.pr.civ.
la termenul de judecată din 24.06.2015.
La data de 27.10.2015, reclamanta-pârâtă a depus cerere precizatoare (fila 46) prin care a arătat că solicită doar ca locuința minorului să fie stabilită la mamă.
În cauză a fost efectuată ancheta socială la domiciliul ambelor părți, rapoartele de anchetă socială fiind atașate la dosarul cauzei.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul si testimonială cu cate un martor. Interogatoriul si proba testimonială (fila 77-79, 80-81) au fost administrate la termenul de judecată din 28.10.2015.
Părtile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că părțile sunt căsătorite, din relația acestora rezultând nașterea minorului N. C.-Yanis, la data de 21.07.2008 aflat în prezent în îngrijirea tatălui, pârâtul-reclamant din prezenta cauză. Părțile sunt în proces de divorț, litigiul dintre cei doi constituind obiectul dosarului nr. nr._ .
În drept, potrivit dispozițiilor art. 997 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecință, potrivit prevederilor Codul de procedură civilă, cererea de ordonanța președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Conform art. 919 C.pr.civ. „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanța presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de intretinere, la incasarea alocației de stat pentru copii si la folosirea locuinței familiei."
Referitor la aparența dreptului se pune problema dacă, pe baza examinării sumare a probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului, urmând ca aceste două condiții să fie analizate împreună.
Analizând cererile de chemare în judecată instanța constată urmatoarele:
Cu privire la cererea precizata formulata de reclamnata -parată avand ca obiect stabilirea domiciliu minor la mama instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Instanță constată că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței cererii, așa cum pretind dispozițiile art. 919 C..
Reclamanta-parata nu a probat în cauză existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinței acestuia. Măsura schimbării temporare a locuinței copilului trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă.
Deși reclamanta-parata a susținut că minorul nu ar fi fost îngrijit corespunzător de către pârât și familia acestuia, aceste susțineri nu au fost probate în cauză, martora audiată de instanța la cererea reclamantei nerelatând vreo împrejurare care să conducă la o atare concluzie. De asemenea, nu s-a probat vreo legătură de cauzalitate între boala minorului și vreo neglijență a pârâtului sau a surorii acestuia care ar fi determinat apariția întârzierii de dezvoltare a copilului. De altfel, nu exista acte medicale la dosar din care să rezulte necesitatea vreunei intervenții sau proceduri medicale care să nu poată fi efectuată de tată.
Pe de altă parte, atitudinea pasivă a reclamantei-parate, care a introdus cererea de ordonanță președințială doar la data de 01.01.2015 cu toate că minorul a rămas în îngrijirea pârâtului din data de 02.09.2011, confirmă concluzia că în cauză nu există vreo urgență care să determine schimbarea mediului în care copilul a crescut până în prezent.
Verificând sumar, atât cât permite procedura specială din materia ordonanței președințiale, condițiile pe care reclamanta-parata le poate oferi în prezent copilului, instanța reține că situația locativă de moment a acesteia nu poate fi calificată drept una stabilă, cât timp ca ocupă o locuință în baza unui contrat de închiriere, unde achită o chirie de 200 de euro, aproape cat salariul acesteia ( de 1050 lei). In schimb, pârâtul-reclamant dispune de o locuință, în care copilul a crescut și s-a dezvoltat de la naștere și până în prezent și în care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate, până când instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către cei doi părinți și va stabili și domiciliul minorului.
În aceste condiții, în ipoteza în care s-ar fi admis cererea principală ar fi însemnat ca minorul să fie luat din domiciliul pe care acesta îl cunoaște, duș într-o locuință provizorie din municipiul București, unde reclamanta locuiește acolo cu chirie.
În aceste condiții, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că minorul nu este bine îngrijiți la domiciliul actual, loc unde de altfel copilul trăiește de la naștere, instanța arată că nu este întrunită condiția aparenței în drept și nici nu se justifică interesul, din perspectiva minorului, referitor la necesitatea mutării minorului într-un domiciliu care oricum ar avea un caracter provizoriu.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, instanța va admite cererea pârâtului-reclamant și va stabili locuința minorului N. C.-Yanis, la data de 21.07.2008, la tată.
În luarea acestei decizii, instanța are în vedere faptul că măsura dispusă printr-o ordonanță președințială are un caracter provizoriu, producând efecte doar până la soluționarea fondului. În acest context, instanța observă că minorul locuiește în prezent în ., la domiciliul în care a crescut de la naștere și până în prezent si este înscris la o școala din aceasta localitate.
Instanța arată însă că este în interesul superior al minorului ca acesta să beneficieze de un climat stabil pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a acestora.
Având in vedere poziția paratului-reclamat la termenul de judecata din data de 11.11.2015, instanța va lua act de renunțarea acestuia la susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.
În baza art. 453 C.pr.civ, instanța va lua act de faptul părțile își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge cererea, precizată, având ca obiect stabilire locuință minor, pe calea ordonanței președințiale, formulată de reclamanta N. M., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu A. T. VIDRA, cu sediul în comuna Vidra, ., județ Ilfov și cu pârâtul N. D., domiciliat în ., ., ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională.
Stabilește, cu titlu provizoriu, locuința minorului N. C.-Yanis, ns. la 21.07.2008, la tată, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Ia act de renunțarea pârâtului la susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.
Ia act că în prezenta cauză părțile solicita cheltuieli de judecată, pe cale separata.
Prezența ordonanță are caracter provizoriu și executoriu.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare ce urmează a fi depus la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015
P. GREFIER
B. M. G. S.
Red.Jud.B.M./Thred.G.S.
5ex./17.11.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4263/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 4124/2015.... → |
|---|
