Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4263/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4263/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4263/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4263/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant P. M. A.
și pe pârât P. E. D., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 11.11.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 12.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._ la data de 10.08.2015, reclamantul P. M. A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta P. E. D., să se stabilească pe calea ordonanței președințiale un program de legături personale cu minora P. D. A., născută la data de 03.07.2008, după cum urmează: în luna august 2015 – în perioada 15-31 august 2015, cu luarea minorei la domiciliul tatălui; în luna septembrie 2015 – în perioada 01-06 septembrie 2015, cu luarea minorei la domiciliul tatălui; începând cu data de 14 septembrie 2015, în săptămânile impare, începând cu vineri ora 12.00, până luni ora 08.00 cu luarea minorei la domiciliul tatălui.
În motivare, în esență, reclamantul a arătat că părțile au divorțat în anul 2013 prin convenție notarială, convenție în care nu s-a stipulat un program de vizitare clar. Menționează că până în urmă cu circa trei luni nu a avut probleme în a ține legătura cu minora. În prezent însă, pârâta a mutat minora la o altă școală, fără să îl consulte, și nu îi permite să comunice cu copilul invocând tocmai faptul că în convenția notarială nu există un program clar indicat. Consideră că este în interesul minorei ca tatăl să poată avea legături cu aceasta.
În drept a invocat prevederile art. 919 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 272/2004.
În probațiune a depus un set de înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, respectiv excepția prematurității cererii, motivând că în cauză nu s-a făcut dovada existenței litigiului de fond, respectiv nu s-a finalizat procedura regularizării cererii de chemare în judecată ce constituie obiectul Dosarului nr._ . A mai arătat că se impune respingerea primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect.
Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în cauză nu există nicio urgență devreme ce prin convenția notarială părțile au agreat un program de vizitare. A mai susținut că reclamantul nu este interesat efectiv de soarta minorei, că nu îi achită pensia de întreținere și că nu s-a opus ca tatăl să vadă minora.
În subsidiar a solicitat cenzurarea programului propus în sensul ca reclamantul să poată lua minora vineri la ora 16.00, și nu la ora 12.00.
În drept a invocat prevederile art. 998, art. 205 C.pr.civ.
În cauză a fost efectuată ancheta socială la domiciliul ambelor părți, rapoartele de anchetă socială fiind atașate la dosarul cauzei (f. 39 și f. 55).
La termenul de judecată din 28.10.2015, instanța a unit excepția inadmisibilității și excepția prematurității cu fondul cauzei și a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu un martor și proba cu înscrisuri. Pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială cu un martor. Totodată, față de urgența caracteristică acestei cauze, instanța a pus în vedere părților să se prezinte cu martorii încuviințați, pârâta urmând a indica și numele martorului a cărui audiere o dorește.
La termenul de judecată din 11.11.2015, instanța a constatat că pârâta nu a indicat numele martorului, nu s-a prezentat cu interogatoriul pentru a fi administrat reclamantului, motiv pentru care a aplicat sancțiunea decăderii din probele încuviințate. La același termen a fost audiat martorul propus de reclamant, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că părțile din prezenta cauză au divorțat prin convenție notarială, fiind emis în acest sens Certificatul de divorț nr. 6052 din 11.06.2013 de către BNP A. D..
Din relația soților a rezultat nașterea minorei P. D. A., aflată în prezent în îngrijirea mamei, în convenția notarială stipulându-se că tatăl va stabili legături personale cu minora conform înțelegerii prealabile a părților, o săptămână pe lună, vacanțele școlare și sărbătorile legale.
În ceea ce privește excepția prematurității invocată în cauză și unită cu fondul cauzei, instanța constată că aceasta vizează nefinalizarea etapei administrative în care se află dosarul nr._ având ca obiect stabilire domiciliu minor. Pe de altă parte, reclamanta a mai invocat excepția inadmisibilității motivată prin inexistența unui dosar de fond. În acest condiții, instanța apreciază că excepția prematurității este în fapt subsumată excepției inadmisibilității, ambele apărări formulate pe cale de excepție vizând aceleași aspecte. Pentru acest considerent, instanța va analiza excepția inadmisibilității și din punctul de vedere al unei presupuse prematurității, cele două excepții neavând în fapt caracter de sine stătător.
Astfel, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, unită cu fondul cauzei, motivată prin inexistența unui dosar de fond, instanța observă că legiuitorul nu impune, ca și condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, existența unui dosar de fond. Astfel, conform art. 997 alin. (4) C.pr. civ. „ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecarea fondului”. per a contrario, cu atât mai mult se va putea da o ordonanță președințială și atunci când nu există o asemenea judecată.
Este adevărat că este de esența ordonanței președințiale caracterul provizoriu al acesteia, caracter strâns legat de neprejudecarea fondului, însă acest aspect nu duce la concluzia că trebuie să se facă dovada existenței unui dosar de fond, efectiv înregistrat, ambele părți putând promova oricând o acțiune pentru a se stabili termenul final al măsurilor provizorii.
Pe de altă parte, în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței unui litigiu între părți reprezentat de cauza ce face obiectul Dosarului nr._, fiind fără relevanță că nu s-a finalizat etapa procedurii prealabile. În sprijinul acestui argument, instanța arată că potrivit art. 192 C.pr.civ. alin. (2) „procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii”, legiuitorul nefăcând distincție între etapele în care se află dosarul, după înregistrarea cererii. Or ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că din ansamblul probator administrat se reține că părțile au dificultăți de relaționare cu privire la programul de legături personale dintre minor și reclamant de circa trei luni de zile. Aceste dificultăți au survenit întrucât la solicitarea pârâtei de acordarea de către reclamant a unei procuri pentru plecarea pârâtei în străinătate împreună cu minora și cu partenerul actual de viață, acesta a refuzat inițial. Ulterior, pârâta nu a mai dorit să comunice datele, iar minora a rămas în grija bunicilor materni pentru perioada în care mama pârâtă a fost în concediu în străinătate.
De asemenea, din declarația martorei și din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc că reclamantul întâmpină reale dificultăți atunci când dorește să comunice cu fiica sa.
Se mai observă că deși pârâta susține că nu este necesar un program de legături personale întrucât există deja unui stabilit prin convenția notarială, instanța nu poate primi această apărarea ca fiind pertinentă. Se observă astfel că programul indicat în convenție este vag, bazându-se în esență pe înțelegerea dintre părți. În acest context, instanța atrage atenția părților că o situație de normalitate, care ar reflecta și un anumit grad de civilizație în relația dintre foștii soți, ar fi reprezentat de permiterea de către ambii părinți a menținerii unor legături cu minora în mod necondiționat. Pentru acest motiv, instanța atrage atenția părinților că este în interesul superior al minorei ca aceștia să facă abstracție de relația maritală pe care au avut-o, respectiv de situația personală în care se află fostul soț și să coopereze exclusiv pentru binele copilul, acesta având nevoie de prezența ambilor părinți în viața sa.
În continuare, analizând cererea în limitele acesteia, instanța constată că din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu se constată că în cauză ar exista motive din care rezulte existența vreunui pericol pentru minor în relațiile acestuia cu reclamantul, respectiv că în cauză nu există temei pentru limitarea dreptului unui părinte de a avea legături personale cu copilul său.
În drept, instanța reține că pentru a admite o cerere de ordonanță președințială este necesar, pe lângă condițiile generale ale oricărei cereri în justiție, îndeplinirea unor condiții speciale care se desprind din art. 996 C. proc. civ. Astfel, potrivit acestor dispoziții instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din textul de lege enunțat decurg două dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic. În ceea ce privește cea de-a treia condiție, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, aceasta presupune ca instanța să nu cerceteze fondul dreptului, aspect menționat indirect in al. 5 al aceluiași articol, în sensul ca ordonanța va putea fi data chiar si atunci când este in curs judecata asupra fondului.
Cu privire la cererea de stabilire a unui program de vizitare, urgența reiese din împrejurarea că interesul minorului impune păstrarea de relații personale cu ambii părinți, împiedicarea tatălui de a stabili legături personale cu fiica sa putând avea consecințe negative asupra dezvoltării fizice și mai ales psihice a copilului.
Sub acest aspect nu este de neglijat nici faptul că, dată fiind vârsta minorei, întreruperea legăturilor dintre aceasta și tatăl său pe perioada desfășurării procesului de fond ar putea avea drept consecință înstrăinarea copilului de propriul său părinte, o relație ulterioară fiind greu de reconstruit.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, legătura dintre părinți și copiii lor minori intră în sfera vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție, posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieții de familie chiar dacă relația dintre părinți a încetat (cauza Monory c. României și a Ungariei). Curtea a decis că interesul minorului impune respectarea dreptului acestuia de a avea o viață de familie, deziderat care nu poate fi realizat decât prin menținerea legăturilor personale în mod afectiv, între copil și părintele la care acesta nu locuiește. A mai precizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului că procedurile care se referă la dreptul de vizită cer un tratament urgent, pentru că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și tatăl care nu locuiește cu el (cauza Costreie c. României).
D. fiind faptul că ambii părinți au dreptul de a avea legături personale cu proprii copii, precum și prejudiciul cauzat reclamantului de imposibilitatea de a păstra legături personale cu fiica sa, apare în mod evident necesitatea ca pe cale de ordonanță președințială să fie înlăturat orice obstacol care împiedică existența legăturilor personale.
Instanța apreciază că, întrucât până la soluționarea acțiunii de fond întreruperea raporturilor firești dintre minoră și tatăl său ar crea prejudicii ireparabile în ceea ce privește relația dintre cei doi, cerința urgenței este îndeplinită, măsura fiind necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
În ceea ce privește caracterul vremelnic, instanța are în vedere că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a căror executare nu ar mai face posibila restabilirea situației de fapt. Instanța constată că, dată fiind perioada pentru care se solicită luarea măsurii, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, admiterea cererii nu ar însemna o stabilire a unei situații juridice printr-o măsură definitivă.
Neprejudecarea fondului este o cerință care interzice instanței să examineze fondul raportului juridic dedus judecății, însă este necesar un examen sumar al cauzei pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului. În speță, cum reclamantul este tatal minorului, apare respectată această condiție, stabilirea unui program de vizită a copilului revenindu-i tatălui prin prisma calității de părinte.
Având în vedere faptul că legea reglementează dreptul de a avea legături personale cu minorul tocmai în vederea promovării interesului superior al copilului, instanța consideră că reclamantul îndeplinește condițiile formale de a beneficia de astfel de legături cu fiica sa.
În raport de cele expuse, ținând cont că sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de lege, instanța apreciază ca fiind admisibilă cererea privind pronunțarea unei ordonanțe președințiale având ca obiect stabilirea în mod provizoriu a unui program de vizitare, până la soluționarea litigiul de fond.
În acest context, instanța observă în primul rând că primele două capete de cerere care vizau stabilirea programului de vizitare pentru lunile august și septembrie au rămas fără obiect prin simpla trecere a timpului, motiv pentru care vor fi respinse ca atare.
În ceea ce privește programul solicitat în rest, instanța apreciază că acesta nu este unul excesiv, fiind în interesul superior al minorei ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său, motiv pentru care va încuviința programul, cu o . precizări, menite a clarifica modul în care va fi luat minorul de către tată. În acest sens, instanța ca încuviința următorul program de legături personale în favoarea reclamantului: în săptămânile impare, de vineri, ora 12.00 până luni ora 08.00. Reclamantul va lua minora vineri de la școală/afterschool la terminarea programului, în perioada anului școlar, respectiv de la domiciliul mamei în perioada vacanțelor. La terminarea programului, reclamantul va duce minora la școală, în perioada activităților școlare, respectiv la domiciliul mamei în perioada vacanțelor.
În baza art. 453 C.pr.civ., față de modul de soluționare al litigiului, instanța va obliga pârâta să îi plătească reclamantului suma de 1050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 lei reprezintă taxa judiciară de timbru iar 1000 lei reprezintă onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. A., domiciliat în sector 4, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. E. D., domiciliat în sector 3, București, .. 33, ., .> Respinge capetele de cerere privind stabilirea programului de legături personale pentru lunile august și septembrie ca rămase fără obiect.
Stabilește în favoarea reclamantului, în mod provizoriu, până la soluționarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr._, următorul program de legături personale cu minora P. D. A.: în săptămânile impare, de vineri, ora 12.00 până luni ora 08.00. Reclamantul va lua minora vineri de la școală/afterschool la terminarea programului, în perioada anului școlar, respectiv de la domiciliul mamei în perioada vacanțelor. La terminarea programului, reclamantul va duce minora la școală, în perioada activităților școlare, respectiv la domiciliul mamei în perioada vacanțelor.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și 1000 lei reprezintă onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 13 Noiembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
13.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2345/2015. Judecătoria CORNETU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4249/2015.... → |
|---|
