Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 33448/215/2012
DOSAR NR_
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.09.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- B. S.- JUDECĂTOR
GREFIER – B. L.
Pe rol, judecarea cauzei Minori și Familie privind pe reclamantul U. V. și pârâta U. C. A., autoritatea tutelară C. L. D., având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul ; și martorii U. C. și S. I.; lipsă pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a invederat că s-a întocmit și depus la dosar, prin compartimentul registratură, referatul de anchetă nr._/03.09.2013 al autorității tutelare C. L. D.. Reclamantul depune ziarul ca dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei prin publicitate.
Având în vedere că potrivit art.26 alin.2 din actualul cod proc.civ. administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor”, - instanța a procedat conform art 318 al 1 / cod proc.civ. la identificarea martorilor.În conformitate cu art.260 alin.4, art.319, art.321 și art.323 / cod proc.civ., instanța a procedat la audierea martorilor U. C. și S. I. – separat, sub prestare de jurământ, depozițiile martorilor fiind semnate pe fiecare pagină de președinte, grefier și martori, după ce aceștia au luat la cunoștință de cuprins. Depozițiile martorilor au fost consemnate și atașate la dosar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat cauza fiind în stare de judecată, - instanța a acordat cuvântul pe fond.
Reclamant având cuvântul pe fond a solicitat admiterea acțiunii.
JUDECATA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2012 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., reclamantul U. V. a chemat în judecată pârâta U. C. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună încredințarea minorilor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru minori.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 16.12.2005 căsătorie din care au rezultat doi minori – U. B. F. născută la 26.04.2006 și U. L. I. născut la 19.04.2007. Pârâta a părăsit domiciliul comun și nu s-a mai interesat de soarta minorilor care au rămas în grija reclamantului.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art.100, art.42, art.107, art.86, art.94/cod fam.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte: certificatul de căsătorie în original; certificatele de naștere în xerocopie ale minorilor; cartea de identitate în xerocopie a reclamantului.
Ulterior, reclamantul a formulat o precizare scrisă, în care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de pârâtă (Z.), exercitarea autorității părintești de reclamant și stabilirea locuinței minorilor la reclamant, arătând că pârâta a plecat în Spania din 2008, țară în care a anagajt o relație de concubinaj din care a mai rezultat un minor. Pârâta a încetat orice legătură cu minorii din căsătorie, - care sunt crescuți și educați de reclamant.
Odată cu precizarea scrisă la acțiune, reclamantul a anexat și chitanța privind achitarea diferenței corespunzătoare de taxă de timbru.
La termenul de judecată din 24.01.2013, reclamantul a invederat cu nă cunoaște adresa pârâtei din Spania, - motiv pentru care instanța a pus în discuție citarea pârâtei prin publicitate. În conformitate cu art.95 din fostul cod proc.civ., instanța a dispus citarea pârâtei prin publicitate.
În conformitate cu art.159 ind.1 alin.4/fostul cod proc.civ., la prima zi de înfățișare din 13.06.2013, din oficiu, instanța a verificat și a stabilit că este competentă material și teritorial să judece pricina pentru temeiul de drept prevăzut de art.1 pct.1, art.607/fostul cod proc.civ., art.373, art.383, art.396-398, art.400, art.402/cod civ. Potrivit art.131 alin.1/fostul cod proc.civ., instanța a dat sfaturi de împăcare. Reclamantul a insistat în desfacerea căsătoriei.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu acte, proba cu doi martori, cu obligația depunerii listei cu numele și adresele lor în termenul legal de 5 zile.
Având în vedere dispoz.art.263/cod civ., ținând seama de principiul interesului superior al minorilor, instanța în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 alin.5 teza III/fostul cod procv.civ. pentru dovedirea interesului superior al minorului, a pus în discuție efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul reclamantului.
Probele au fost încuviințate în conformitate cu art.138 și art.186 alin.2/fostul cod proc.civ.
În conformitate cu art.229 alin.2 lit.b/legea 71.10.06.2011 instanța a încuviințat efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului, fiind emisă adresă în acest scop pentru care s-a întocmit și depus la dosar referatul de anchetă nr._/03.09.2013 al autorității tutelare C. L. D..
Având în vedere că potrivit art.26 alin.2 din actualul cod proc.civ. administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor”, - instanța a procedat conform art 318 al 1 / cod proc.civ. la identificarea martorilor.În conformitate cu art.260 alin.4, art.319, art.321 și art.323 / cod proc.civ., instanța a procedat la audierea martorilor U. C. și S. I. – separat, sub prestare de jurământ, depozițiile martorilor fiind semnate pe fiecare pagină de președinte, grefier și martori, după ce aceștia au luat la cunoștință de cuprins. Depozițiile martorilor au fost consemnate și atașate la dosar.
Analizând susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, pe baza probelor administrate în cauză, - instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la 16.12.2005. Din căsătoria părților au rezultat doi minori U. B. F. născută la 26.04.2006 și U. L. I. născut la 19.04.2007. Părțile s-au separat de aproximativ 3-5 ani, dată la care pârâta a părăsit domiciliul comun plecând în Spania, iar cei doi minori au rămas în grija reclamantului. Pârâta nu s-a mai interesat de soarta celor doi minori, aceasta având un concubin în străinătate și chiar un copil dintr-o altă relație. Minorii rezultați din căsătoria părților sunt bine îngrijiți de reclamant care este sprijinit de părinții săi (pensionari) în procesul de creștere și educare a minorilor. Reclamantul, minorii și bunicii paterni locuiesc împreună într-un imobil-casă situat în localitatea D., - compus din patru camere, bucătărie, baie, imobilul fiind spațios, curat întreținut și în care există condiții bune de locuit. Minorii sunt atașați afectiv de tată. În încheierea de ședință din 13.06.2013 s-a consemnat că reclamantul a invederat că pârâta nu are serviciu. În concluziile referatului de anchetă psihosocială s-a opinat că reclamantul îndeplinește condițiile morale și materiale pentru creșterea și îngrijirea celor doi minori rezultați din căsătoria părților.
Potrivit art.309 alin.1/cod civ. „soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.”
În raport de situația de fapt probată, instanța concluzionează că atitudinea indiferentă a pârâtei față de viața de familie, prin părăsirea domiciliului comun, constituie un motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei, întrucât aceasta a încălcat obligațiile de respect și sprijin moral pe care și le datorează soții, - îndatoriri care sunt o consecință a stimei, prieteniei și afecțiunii pe care trebuie să se întemeieze raporturile de familie. Sprijinul moral presupune ca relațiile dintre soți, în orice altă împrejurare să se concretizeze pe sinceritate, înțelegere, susținere reciprocă de care însă pârâta nu a dat dovadă, aceasta neînțelegând că trebuie să promoveze buna înțelegere în viața de familie.Totodată, pârâta a încălcat și obligația de fidelitate (de credință), întrucât conținutul acestei obligații constă în aceea de a nu avea alte relații sexuale cu alte persoane, or din proba testimonială a reieșit că pârâta are în prezent un concubin.
Instanța concluzionează că infidelitatea și părăsirea domiciliului comun de pârâtă constituie motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei datorate culpei exclusive a pârâtei.
Potrivit art.373 lit.b/cod civ.”divorțul poate avea loc atunci când din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.”
Văzând și dispozițiile art.379 alin.1 teza II/cod civ., divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soț în destrămarea căsătoriei.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea precizată a reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă.
Ca atare, instanța urmează să dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, căsătorie încheiată la 16.12.2005 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei D. sub nr.63/16.12.2005.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la nume, având în vedere dispozițiile art.383 alin.3/cod civ. – în conformitate cu care.”dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele ce avea înainte de căsătorie”, - instanța urmează să dispună ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei și anume: Z..
Reținând interesul superior al minorilor rezultați din căsătoria părților, în conformitate cu art.263/cod civ., prin prisma criteriilor de apreciere avute în vedere de instanță potrivit dispozițiilor prevăzute de art.487/cod civ. (îngrijirea sănătății, dezvoltare fizică, psihică și intelectuală, educația, orientarea și sfaturile necesare) din materialul probator a rezultat că numai reclamantul este cel care s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor.
Atitudinea indiferentă a pârâtei față de familie, refuzul de a se implica material și moral în problemele de familie demonstrează o lipsă de responsabilitate față de imperativele creșterii și educării corespunzătoare a minorilor, astfel că percepția directă a raporturilor materne se situează pe un plan foarte îndepărtat.
Dacă interesul minorilor este ca doar unul dintre părinți să exercite autoritatea părintească, acela este tatăl în situația din speță, deoarece din analiza materialului probator la care am făcut referire anterior, a rezultat că există motive temeinice în acest sens, de vreme ce numai reclamantul este cel care s-a implicat în mod permanent și cu responsabilitate în pregătirea pentru viață a minorilor aflați în plin proces educațional pentrui o dezvoltare armonioasă într-un climat stabil, asigurându-le condiții materiale, conferindu-le un model moral demn de urmat pentru formarea caracterului și personalității minorilor.
Așadar, în speță sunt aplicabile dispoz.art.398 alin.1/cod civ, cu titlu de excepție.
Ca atare, instanța urmează să dispună exercitarea autorității părintești numai de către reclamant asupra minorilor U. B. F. născută la 26.04.2006 și U. L. I. născut la 19.04.2007.
În conformitate cu art.400 alin.1/cod civ., instanța în baza aceluiași material probator, având în vedere lipsa înțelegerii dintre părinți, urmează să stabilească odată cu pronunțarea divorțului, locuința minorilor la părintele cu care aceștia locuiesc în mod statornic, astfel că în situația din speță va stabili locuința minorilor la reclamant.
Conform art.402 alin.1/cod civ., „instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”.
În speță, locuința minorilor fiind stabilită la reclamant, se prezumă că acesta le furnizează cele necesare traiului minorilor, rămânând deci ca pârâta să execute prin echivalent întreținerea minorei constând în plata periodică a unei sume de bani, la termenele stabilite de instanță.
În situația în care debitorul obligației de întreținere nu are nici un loc de muncă, pensia de întreținere datorată descendentului minor va fi stabilită luând ca bază de calcul venitul minim pe economia națională și având în vedere nevoile de creștere și educare ale minorilor.
Conform art.524 coroborat cu art.527/cod civ. are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau bunurile sale și poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
În cazul în care cel care urmează să plătească pensia de întreținere nu are venituri sau mijloace materiale, dar este capabil de muncă, - în situația din speță pârâta, nu poate fi scutită de obligația de întreținere, întrucât orice persoană capabilă de muncă are posibilitatea de a realiza un venit prin muncă.
Prin urmare lipsa unor venituri nu scutește pe debitor de obligația de întreținere, pârâta având obligația de a depune diligențe pentru realizarea de venituri cel puțin egale cu venitul minim pe economia națională.
Prin noțiunea de mijloace se înțelege nu numai mijloace materiale ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
Astfel prin aplicarea acestei reguli prevăzută de noțiunea de mijloace instanța poate prezuma existența unor venituri sau a altor surse din punct de vedere financiar ale debitorului obligației de întreținere, deoarece nu s-ar explica în alt mod cum acesta își asigură propria existență.
La calcularea noului cuantum al pensiei de întreținere urmează să fie avute în vedere dispozițiile prev.de art.529 alin.2/cod civ, precum și cuantumul venitului minim pe economia națională – conform art.1 alin.1 și alin.2 din HG 23/27.01.2013 coroborate cu dispozițiile Legii 571/2003 cu ultimele modificări privind cota unică de impozitare de 16%.
În cazul părintelui neangajat, baza de calcul la stabilirea pensiei de întreținere o constituie deci salariul minim pe economie, în valoare netă. Este evident că numai venitul net (fie că este salariul efectiv primit pentru munca prestată, fie că este cel minim pe economie în valoare netă), se încadrează în categoria de mijloace, respectiv de câștig, la care se referă art.531 alin.1/cod.civ.
Potrivit art.529 alin.2/Cod civ. „când întreținerea este datorată de părinte (...) ea se stabilește până la 1/2 din venitul său lunar net pentru trei copii”, - în speță ținând seama de venitul minim pe economia națională (în valoare netă), dar și de faptul că pârâta la rândul ei mai are un minor rezultat dintr-o relație cu un alt bărbat, - astfel că fiecăruia dintre cei doi minori rezultați din căsătoria părților îi va revine câte o cotă de 1/6.
Astfel, instanța urmează să dispună stabilirea în sarcina pârâtei și în favoarea minorilor U. B. F. născută la 26.04.2006 și U. L. I. născut la 19.04.2007, plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 107,3 lei lunar pentru fiecare dintre aceștia, - datorată conform art.532 alin.1/cod civ., de la data introducerii acțiunii, - respectiv de la 12.12.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații de întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea precizată a reclamantului U. V. cu domiciliul în D., județul D., în contradictoriu cu pârâta U. C. A., citată prin publicitate și autoritatea tutelară C. L. D..
Dispune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, căsătorie încheiată la 16.12.2005 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei D. sub nr.63/16.12.2005.
Dispune reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de către pârâtă și anume: Z..
Dispune exercitarea autorității părintești de reclamant asupra minorilor U. B. F. născută la 26.04.2006 și U. L. I. născut la 19.04.2007.
Dispune stabilirea locuinței minorilor la reclamant.
Dispune stabilirea în sarcina pârâtei și în favoarea fiecărui minor plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 107,3 lei lunar pentru fiecare dintre aceștia, de la data introducerii acțiunii, 12.12.2012 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații de întreținere.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
S.BUSUIOCL.B.
Red.:B.S./Tehnored.:B.L./Nr.ex.: 5/Data red.: 16. 09.2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3867/2013.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
