Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 7936/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7936/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 25374/215/2012
Dosar nr._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7936
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta D. V., împotriva pârâtului I. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. V. pentru reclamantă, pârâtul fiind lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus de către apărătorul reclamantei dovada achitării procedurii de citare a pârâtului prin publicitate, într-un ziar de interes național, s-a învederat de către apărătorul reclamantei că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză și că nu solicită probe suplimentare în apărare, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. V. pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, ieșirea din indiviziune a părților în cote de câte 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât, conform celor reținute prin încheierea de admitere în principiu, confirmarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, conform variantei I-a propuse de expert, în sensul ca imobilul în litigiu să fie inclus în lotul fizic al reclamantei, iar pârâtul să primească sultă de la aceasta, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_, la data de 3 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta D. V. a chemat în judecată pârâtul I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună lichidarea regimului matrimonial prin dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote de 70% pentru reclamantă și 30 % pentru pârât.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 11 februarie 1994, căsătorie care a fost desfăcută la data de 23 noiembrie 2010, iar din relațiile lor a rezultat minora I. M. R., născută la data de 23 august 1995.
S-a mai învederat de către reclamantă că din anul 2003 au început să apară neînțelegeri în familie, datorită comportamentului necorespunzător al pârâtului, care, pe fondul unei relații extraconjugale, devenise dezinteresat față de reclamantă și de familie, în general precum și față de sarcinile și cheltuielile gospodăriei.
Astfel, în luna septembrie 2004 pârâtul a părăsit domiciliul comun și s-a mutat la vremea respectivă la femeia cu care întreținea relații extraconjugale; de atunci și până la data de 23 noiembrie 2010, când s-a desfăcut căsătoria prin divorț, relațiile de căsătorie nu au mai fost reluate, părțile au trăit și s-au gospodărit separat.
În continuarea motivării acțiunii s-a mai precizat de către reclamantă că în timpul căsătoriei părțile au achiziționat un imobil apartament cu două camere și dependințe situat în C., cartier Craiovița Nouă, . 1, etaj 4, apt. 18, județul D., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 18/8 ianuarie 2002 la BNP T. M. D. ( imobil ce se află în posesia reclamantei); de asemenea reclamanta a mai solicitat să se rețină în favoarea sa următoarele lucrări de amenajare și îmbunătățire a imobilului apartament în litigiu: montat geamuri termopan, închis balcon cu cornier și geam, înlocuit uși, montat parchet în cameră și holuri, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, refăcut tencuieli și gletuieli pereți, zugrăveli, vopsitorii, înlocuit calorifere și țevi, schimbat piese WC, chiuvetă în băi și bucătărie, montat oglindă baie, suporți; reparații instalație sanitară, înlocuit țevi, montat întrerupătoare, prize.
Reclamanta a mai precizat că părțile nu au avut banii necesari pentru achiziționarea bunurilor comune, iar dobândirea apartamentului în litigiu s-a făcut astfel: din întreg prețul imobilului, suma de 26 milioane lei a reprezentat economiile soților, care au fost depuse într-un cont la BCR; diferența a constat din ajutorul pe care fiecare dintre părinții părților l-a acordat propriului copil, respectiv: părinții reclamantei au contribuit cu 15 milioane lei ROL ( pe care i-au avut din economii și în urma vânzării a trei porci), ulterior aceștia au contractat un împrumut de 20 milioane lei ROL, pe care tot ei l-au restituit în urma vânzării recoltei de lubeniță din acel an; părinții pârâtului au contribuit cu suma de 15 milioane lei ROL; la aceste sume de bani s-a adăugat un împrumut de 15 milioane lei ROL de la un văr al reclamantei, pe care aceasta l-a restituit singură după data despărțirii în fapt a părților.
În ceea ce privește lucrările de îmbunătățire enumerate anterior, reclamanta a învederat că ele au fost efectuate după despărțirea în fapt a părților, iar sporul de valoare nu poate să profite pârâtului, astfel încât urmează să fie reținută la partaj valoarea apartamentului rezultată în urma scăderii valorii acestor lucrări, întrucât fac dovada concretă a valorii manoperei și a materialelor înglobate în prețul apartamentului.
În drept, cererea a fost întemeiază pe dispozițiile art. 320 din codul civil, art. 673 și urm. C.proc.civ.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 18/8 ianuarie 2002 la BNP T. M. D., sentința civilă nr._/19 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2005, având ca obiect desfacere căsătorie și stabilire pensie de întreținere, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, facturi fiscale de cumpărare a unor bunuri mobile și materiale de construcție, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare.
În dovedirea cererii formulate de reclamantă, aceasta a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu 2 martori, probe care au fost încuviințate de instanță, în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.1, art.138 și art.167 alin.4 c. proc.civ; art. 218 c. proc.civ, pârâtul arătând că nu solicită probe în apărare.
Potrivit dispozițiilor art. 192-200 c. proc.civ., în ședința publică de la 29 ianuarie 2013 au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii B. S. și S. E. G. propuși de reclamantă, ale căror depoziții au fost consemnate în scris și atașate la dosar.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe în apărare și nici nu a depus întâmpinare; totodată, el a refuzat în mod nejustificat să se prezinte în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, instanța făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 225 c.proc.civ., referitoare la recunoașterea tacită a pretențiilor reclamantei.
La data de 5 februarie 2013, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta D. V., împotriva pârâtului I. M. și s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, ca bun comun, apartamentul cu două camere și dependințe situat în C., cartier Craiovița Nouă, . 1, etaj 4, apt. 18, județul D., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 18/8 ianuarie 2002 la BNP T. M. D..
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât.
S-a constatat că reclamanta are față de pârât un drept de creanță, constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de aceasta la imobilul în litigiu, acestea fiind: montat tocărie din PVC cu geamuri termopan, închis balcon cu cornier și geam, înlocuit ușă de la intrare și uși interioare, montat parchet laminat in camere și holuri, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, refăcut tencuieli, gletuit pereți, zugrăvit și vopsit, înlocuit calorifere și țevi, schimbat piese WC, chiuvetă in baie și bucătărie, montat oglindă baie, suporți, reparat instalația sanitară, inlocuit țevi, montat întrerupătoare prize, urmând a se majora astfel lotul reclamantei cu această sumă reactualizată, proporțional cu cota sa valorică.
S-a dispus numirea unui expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea imobilului reținut la partaj precum și a lucrărilor de îmbunătățire efectuate de reclamantă la acest imobil, stabilindu-se onorariu de expert în cuantum de 1200 lei, în sarcina reclamantei și a pârâtului, cu mențiunea ca expertul să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunul să fie inclus alternativ în lotul reclamantei și a pârâtului, avându-se în vedere și posesia actuală a bunului, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.
S-a stabilit termen pentru judecarea fondului cauzei la 12 martie 2013.
Prin adresa nr._/9.04.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole Sollosy G., prin care s-a individualizat imobilul apartament ce a făcut obiectul masei partajabile precum și lucrările de îmbunătățire, evaluându-se lucrările respective la suma de_ lei, iar valoarea apartamentului la suma de_ lei, valoarea lotului reclamantei fiind de_ lei(_ lei +cota de ¾ din imobil,_ lei) lei, iar a pârâtului de_ lei și propunându-se două variante de lotizare fizică a acestui bun, în cadrul cărora s-a atribuit bunul alternativ în loturile fizice ale reclamantei și pârâtului, părțile neavând obiecțiuni de formulat la această expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 11 februarie 1994, iar ulterior, prin sentința civilă nr._/19 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2005, având ca obiect desfacere căsătorie și stabilire pensie de întreținere, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, din culpa comună a soților, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de „ D. ”, încredințarea către mama reclamantă, spre creștere și educare a minorei I. M. R., născută la data de 23 august 1995, urmând ca pârâtul să fie obligat către aceasta, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 126 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii( 15.09.2010) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, menținându-se astfel cuantumul pensiei de întreținere stabilit prin sentința civilă nr. 1639/3.02.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 18/8 ianuarie 2002 la BNP T. M. D., vânzătorul G. D. C. a înstrăinat cumpărătorilor I. M. și I. V., apartamentul cu două camere și dependințe situat în C., cartier Craiovița Nouă, . 1, etaj 4, apt. 18, județul D., în schimbul prețului de 90 milioane lei ROL, ce a fost achitat integral de cumpărători la data autentificării actului.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați, instanța reține că, potrivit declarației martorului S. E. – G., propus de reclamant și audiat la termenul din 29 ianuarie 2013, care cunoaște părțile și vizita mai mult părinții reclamantei, soții in timpul căsătoriei au cumpărat în anul 2002, un apartament cu două camere, cu dependințe situat in C., cartier Craiovița Nouă, ., iar banii pentru acest apartament, au provenit din economiile părților - 26 milioane lei ROL și 15 milioane lei împrumutați de soți de la fratele mamei reclamantei, iar restul, au fost dați de părinții reclamantei, fără ca martorul să poată preciza suma totală. Martorul i-a imprumutat mamei reclamantei, circa 20 milioane lei, pe care aceasta i-a dat fiicei sale să cumpere apartamentul în litigiu, de asemenea, părinții reclamantei i-au mai dat 15 milioane lei ROL, obținuți din vânzarea unor porci, lubenițe și alte produse agricole. Părinții reclamantei aveau teren mult, care era învecinat cu cel al părinților martorului.
Martorul a auzit că și părinții pârâtului au contribuit cu doar 15 milioane la cumpărarea apartamentului în litigiu.
Mai cunoaște martorul că reclamanta, în anul 2008, a făcut mai multe îmbunătățiri la imobilul in litigiu și anume lucrările pe care reclamanta le-a menționat in acțiune; aceste lucrări au fost făcute exclusiv cu banii ei proprii, fără nicio contribuție financiară din partea pârâtului.
Din anul 2004, pârâtul nu s-a mai întors acasă niciodată.
În vara anului 2002, părinții reclamantei i-au restituit martorului imprumutul acordat.
Martorul consideră că reclamanta a avut o contribuție de circa 70% la dobândirea bunurilor comune.
Martora B. S., propusă tot de reclamantă și audiată la același termen, aceasta cunoaște părțile, vizita mai mult părinții reclamantei și știe că soții in timpul căsătoriei au cumpărat în anul 2002, un apartament cu două camere, cu dependințe situat in C., cartier Craiovița Nouă, ., iar banii pentru acest apartament, au provenit din economiile părților- 26 milioane lei ROL, 35 milioane lei ROL, dați de părinții reclamantei și 15 milioane lei împrumutați de soți de la fratele martorei, pe care îl cheamă V. V. și locuiește in localitatea D.; chitanțele ce i-au fost prezentate la acest termen martorei sunt semnate de el.
Părinții reclamantei aveau venituri foarte mari, provenite din pensii și comercializarea diverselor produse agricole - lubeniță, conopidă, tutun, produse pe care obțineau sume mari de bani.
Părinții reclamantei aveau bani și de la sora mamei acesteia, care locuiește in București și le dădea părinților bani periodic, și acum le trimite bani.
Martora a mai declarat că nu știe dacă pârâtul a contribuit sau nu la dobândirea imobilului.
Soții s-au despărțit in fapt in luna septembrie 2004, când paratul a plecat de acasă, iar in anul 2010, s-a pronunțat divorțul dintre aceștia; reclamanta, cu ajutorul părinților săi, a efectuat mai multe îmbunătățiri la imobilul in litigiu, acestea fiind: montat tocărie din PVC cu geamuri termopan, închis balcon cu cornier și geam, înlocuit ușă de la intrare și uși interioare, au montat parchet laminat in camere și holuri, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, refăcut tencuieli, gletuit pereți, zugrăvit și vopsit, înlocuit calorifere și țevi, schimbat piese WC, chiuvetă in baie și bucătărie, montat oglindă baie, suporți, reparat instalația sanitară, inlocuit țevi, montat întrerupătoare prize .
Aceste lucrări, reclamanta le-a făcut în iarna anului 2009, fără contribuția pârâtului, el nici nu a știut de aceste lucrări, fiind dezinteresat de familie din anul 2004.
Din anul 2004, soții nu au mai reluat conviețuirea vreodată.
Pârâtul nu a contribuit la întreținerea familiei, sau la cumpărarea vreunui bun, deoarece își cheltuia toate veniturile cu o altă femeie, cu care întreținea relații extraconjugale.
Împrumutul către fratele martorei, l-a restituit reclamanta singură, în anul 2005.
Martora a apreciat că reclamanta a avut o contribuție de circa 70% la dobândirea bunurilor comune.
Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.
Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.
În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În speță, aprecierea contribuțiilor diferențiate se întemeiază pe probe convingătoare, din care această situație rezultă neîndoielnic, instanța apreciind că reclamanta având o contribuție mai mare la dobândirea bunului comun, deoarece, conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, prețul total al apartamentului, în valoare de 90 milioane lei, a fost achitat astfel: din economiile părților - 26 milioane lei ROL, 15 milioane lei ROL împrumutați de soți de la fratele mamei reclamantei, 20 milioane lei ROL dați reclamantei de către părinții ei( obținuți în urma unui împrumut), încă 15 milioane lei ROL dați tot de părinții reclamantei acesteia și obținuți din vânzarea unor porci, lubenițe și alte produse agricole; 15 milioane lei ROL au fost dați de părinții pârâtului acestuia pentru plata prețului total( fapt ce a fost de altfel recunoscut de reclamantă prin acțiune și confirmat de martora B. S.).
Totodată, reclamanta desfășura muncă în gospodărie și se ocupa de creșterea și îngrijirea fiicei părților, rezultată din căsătorie, având în vedere că pârâtul era dezinteresat de familie.
În consecință, nu se va putea reține că la dobândirea bunurilor părțile au avut o contribuție egală, astfel că, în ceea ce privește cotele contributive, instanța va reține reclamantei o cotă de 3/4 la dobândirea bunurilor.
În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată și urmează a fi admisă.
Calificarea unui bun comun al soților ca fiind comun sau propriu prezintă interes în relațiile dintre soți, deoarece, în cadrul acțiunii de partaj a bunurilor comune, fiecare dintre soți are, în principiu, interesul să dovedească faptul că unele bunuri sunt proprii și ca atare nu fac obiectul împărțelii.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, instituie regimul proprietății comune în codevălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare dintre părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Prezumția legală de comunitate de bunuri având, însă, un caracter relativ, fiecare dintre soți poate să ceară constatarea că unul sau mai multe bunuri, dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii, dovada urmând a se face prin orice mijloc de probă.
Este adevărat că bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, însă oricare dintre ei poate solicita stabilirea naturii juridice a unuia sau mai multor bunuri considerate comune, în funcție de contribuția la achiziționarea lor.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, astfel că aceste cote-părți pot fi neegale, iar inegalitatea poate merge până la inexistența oricărui drept al unuia dintre soți asupra bunurilor comune, dacă se dovedește că acesta nu a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor.
Astfel, conform facturilor, bonurilor și chitanțelor fiscale existente la dosar, rezultă că după data despărțirii în fapt a părților – luna septembrie 2004( când pârâtul s-a mutat în locuința unei alte femei), reclamanta a efectuat singură, cu contribuție pecuniară proprie, la apartamentul în litigiu, următoarele îmbunătățiri: montat tocărie din PVC cu geamuri termopan, închis balcon cu cornier și geam, înlocuit ușă de la intrare și uși interioare, montat parchet laminat in camere și holuri, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, refăcut tencuieli, gletuit pereți, zugrăvit și vopsit, înlocuit calorifere și țevi, schimbat piese WC, chiuvetă in baie și bucătărie, montat oglindă baie, suporți, reparat instalația sanitară, inlocuit țevi, montat întrerupătoare prize.
În consecință instanța va reține că reclamanta are un drept de creanță față de pârât constând în contravaloarea acestor lucrări, urmând a se majora astfel lotul reclamantei cu această sumă reactualizată, proporțional cu cota sa valorică.
Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunul dovedit și potrivit principiului conform prevederilor art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 6735 alin. 1 și art. 673 indice 6 alin. 1 C.proc.civ., se va dispune împărțirea bunurilor comune în cote de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât.
Instanța va dispune confirmarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole Sollosy G. și se va atribui bunul imobil părților conform variantei I-a propusă de expert, prin care imobilul în litigiu se va include în lotul reclamantei, având în vedere că de la cumpărarea apartamentului reclamanta a locuit permanent în acel imobil, împreună cu fiica rezultată din căsătoria părților, faptului că reclamantei i s-a reținut o cotă majoritară de 3/4 asupra bunului comun imobil dobândit în timpul căsătoriei, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că imobilele sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor de mai mulți ani precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 6739 c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
În temeiul dispozițiilor art. 673 ind.10 alin. 4 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 2 din legea nr. 139/21.10.2008 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța urmează să oblige reclamanta să restituie către stat suma de 1671 lei, reprezentând ajutor public judiciar în favoarea acesteia, pentru reducere de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 29 martie 2011, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 276 c.proc.civ., instanța va dispune compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și mai obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2271 lei, reprezentând 1/2 din cuantumul taxei de timbru – 1671 lei și 1/2 din cuantumul onorariului de expert – 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta D. V., cu domiciliul în C., ., ., ., județul D., împotriva pârâtului I. M., cu domiciliul necunoscut, citat, prin publicitate și prin afișare la ușa instanței.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților în cote de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât.
Confirmă raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole Sollosy G. și atribuie bunul în litigiu părților conform variantei a I-a propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de_ lei, se atribuie reclamantei, care va primi în natură apartamentul cu două camere și dependințe situat în C., cartier Craiovița Nouă, . 1, etaj 4, apt. 18, județul D., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 18/8 ianuarie 2002 la BNP T. M. D. precum și îmbunătățirile aferente, care sunt: îmbunătățirilor efectuate de aceasta la imobilul în litigiu, acestea fiind: montat tocărie din PVC cu geamuri termopan, închis balcon cu cornier și geam, înlocuit ușă de la intrare și uși interioare, montat parchet laminat in camere și holuri, montat gresie și faianță în bucătărie și baie, refăcut tencuieli, gletuit pereți, zugrăvit și vopsit, înlocuit calorifere și țevi, schimbat piese WC, chiuvetă in baie și bucătărie, montat oglindă baie, suporți, reparat instalația sanitară, inlocuit țevi, montat întrerupătoare prize.
Față de valoarea lotului său, aceea de_ lei, aceasta urmează a plăti pârâtului cu titlu de sultă suma de_ lei.
Lotul nr. II, în valoare de_ lei, va fi atribuit pârâtului, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său - aceea de_ lei, urmează a primi de la reclamantă suma de_ lei.
Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2271 lei, reprezentând 1/2 din cuantumul taxei de timbru – 1671 lei și 1/2 din cuantumul onorariului de expert – 600 lei.
Obligă reclamanta să restituie către stat suma de 1671 lei reprezentând ajutor public judiciar în favoarea acesteia, pentru reducere de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 29 martie 2011, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn. L.N.4 ex.
30.07.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 5/2013.... → |
|---|
