Pensie întreţinere. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 8521/215/2013
DOSAR NR._ - Stabilire locuință minor-
ROMANIA
JUDECATORIA C. - JUDETUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2013
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea, acțiunii civile, având ca obiect stabilire locuință minor, formulată de reclamanta T. E., împotriva pârâtului N. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat B. A., pârâtul personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care a învederat că s-au depus la dosar prin serviciul Registratură, referatul de anchetă psihosocială nr. 2302/17.06.2013, efectuat in cauză de Primăria comunei I. J., județul O.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul reclamantei și referatul de anchetă psihosocială nr._/25.06.2013, efectuat de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul pârâtului.
În conf. cu disp. art. 351 Noul Cod Procedură Civilă, instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu paratului N. D., care a precizat că este de acord ca domiciliul minorei N. L. A., născută la 26.11.2004, să fie stabilit la mama reclamantă, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de către ambii părinți, iar acesta nu vrea să fie îngrădit să vadă minora ori de câte ori vrea. A mai menționat pârâtul că nu este încadrat în câmpul muncii.
La interpelarea instanței, reclamanta a învederat că renunță la audierea martorilor, întrucât pârâtul a fost de acord cu solicitările din acțiune.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prezentă personal și asistată de avocat B. A., având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești asupra minorei N. L. A., născută la data de 26 noiembrie 2004, în comun, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorei la mama reclamantă, obligarea pârâtului la plata către reclamantă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
INSTANTA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 04.03.2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta T. E., a chemat în judecată pe pârâtul N. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei N. L. A., născută la data de 26 noiembrie 2004, în mod exclusiv de mama reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la mama reclamantă, obligarea pârâtului la plata către reclamantă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj ale părților, a rezultat minora N. L. A., născută la data de 26.11.2004, iar părțile s-au despărțit in fapt, datorită comportamentului pârâtului, care era violent fizic și verbal față de reclamantă, iar de atunci pârâtul a refuzat să se implice în procesul de creștere și educare a minorei, și nu a contribuit în niciun fel la creșterea și educare acesteia.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 505, art. 398, art. 402, art. 516 C.civ.
La dosar s-au depus următoarele acte: xerocopii de pe certificatul de naștere al minorei, certificatul de naștere al reclamantei, legalizat la BNP G. I., cartea de identitate a reclamantei, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare.
La termenul de judecată din data de 02.07.2013, în conf. cu disp. art. 351 Noul Cod Procedură Civilă, instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu paratului N. D., care a precizat că este de acord ca domiciliul minorei N. L. A., născută la 26.11.2004, să fie stabilit la mama reclamantă, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de către ambii părinți, iar acesta nu vrea să fie îngrădit să vadă minora ori de câte ori vrea. A mai menționat pârâtul că nu este încadrat în câmpul muncii.
Tot în scop probatoriu, s-a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile părților, conform art. 396 cod civil și art. 229 alin. 2 litera b din Legea nr. 71/3 iunie 2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, fiind depuse la dosar referatul de anchetă psihosocială nr. 2302/17.06.2013, efectuat in cauză de Primăria comunei I. J., județul O.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul reclamantei și referatul de anchetă psihosocială nr._/25.06.2013, efectuat de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul pârâtului. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile au întreținut relații de concubinaj, din care a rezultat minora N. L. A., născută la data de 26.11.2004.
Din probele administrate, rezultă că de la data despărțirii în fapt a părților, minora N. L. A., născută la data de 26.11.2004, a rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege ”.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, „ În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minora să fie crescută în continuare de mamă, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și educarea ei, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de mama sa se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
În speță, instanța constată că, după cum rezultă din probele administrate, de la data despărțirii în fapt a părților, pârâtul a păstrat legătura cu minora, contribuind sporadic la întreținerea ei, astfel încât instanța consideră că se impune ca, în conformitate cu dispozițiile art. 397 din codul civil, autoritatea părintească asupra minorei N. L. A., născută la data de 26.11.2004, să fie exercitată în comun de către ambii părinți și, pentru că s-a dovedit atașamentul reciproc profund dintre mamă și copil, se apreciază că este în interesul minorei să i se stabilească locuința la mama reclamantă, acesta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil).
Având în vedere rezultatul anchetei psihosociale, acordul pârâtului, opțiunea și interesul minorei N. L. A., născută la data de 26.11.2004, în temeiul prevederilor art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 506 din codul civil, instanța va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorei, la mama reclamantă, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, pârâtul să fie obligat către reclamantă, în favoarea minorei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 168 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii(4.03.2013) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Faptul că pârâtul nu are venituri nu îl exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorei, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri din muncă ale pârâtului, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură el însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul Civil( în art. 527) se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de dispozițiile HG nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului minim brut pe țară, garantat în plată, potrivit practicii judecătorești precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, formulată de reclamanta T. E., domiciliată in C., .. Spicului, nr. 15, județul O., împotriva pârâtului N. D., domiciliat în C., ., .. 1, apt. 111, județul D..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei N. L. A., născută la data de 26 noiembrie 2004, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorei la mama reclamantă, urmând ca pârâtul să fie obligat către reclamantă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 168 lei lunar, începând cu data promovării cererii ( 4.03.2013 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iulie 2013.
Președinte Grefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B./tehn.L. N.
4 ex./ 25.07.2013
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5193/2013.... → |
|---|
