Plângere contravenţională. Sentința nr. 4831/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4831/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 20897/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.4831/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta T. D., în contradictoriu cu intimata A. C. - D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, prin avocat B. M., lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art. 137 C.pr.civ. califică excepția nulității procesului verbal de contraventie invocată de petenta în cuprinsul întâmpinării ca fiind o apărare de fond ce va fi avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta T. D., în contradictoriu cu intimata A.F.P. C. a solicitat în principal, anularea procesului verbal ./2009, nr._ emis de A. C. și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențională cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru că nu a reținut și vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Petenta a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție deoarece s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.19, art.16, alin. 7, art.17 și art.20, alin.2 din O.G. 2/2001.
A arătat petenta că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat nici de petentă, nici de către un martor care să ateste cele reținute de agentul constatator, deși exista posibilitatea semnării acestuia de un martor, fiind nerespectate astfel dispozițiile art.19 din O.G. nr.2/2001.
Un alt motiv de anulare a procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.16, alin.7 din O.G. nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a o încunoștința pe petentă despre dreptul acesteia de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect.
În al treilea rând se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea menționată, dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, fiind încălcate astfel prevederile art.16, alin.1 teza a IV-a din O.G. nr.2/2001.
Mai mult, în procesul-verbal de contravenție nu este menționată data și locul săvârșirii contravenției.
În al patrulea rând deși, procesul-verbal cuprinde mențiunea ,, contravenientul refuză să semneze și să ia la cunoștință de conținutul procesului-verbal,, și ,,persoanele refuză calitatea de martor,, petentei nu i s-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționată, cu atât mai mult conținutul procesului-verbal de constatare.
De asemenea, în cauză au fost încălcate și prevederile art.20, alin.2 din O.G. nr.2/2001, întrucât pentru aceeași faptă nu se aplică 2 sancțiuni principale repetate. Astfel, pentru aceeași faptă DGFP D. a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C. iar în dosarul nr.2209/P/2012, prin ordonanța din data de 19.04.2012 s-a aplicat o amendă de 200 lei pentru aceeași faptă.
Menționează că debitul stopaj la sursă pentru care a fost sancționată de două ori s-a achitat așa cum reiese și din cuprinsul ordonanței Parchetului. Arată că nu a putut plăti acest stopaj la sursă ca urmare a lipsei disponibilităților și nu din rea-credință, întrucât firma este în faliment.
A solicitat în principal anularea procesului-verbal, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege, iar în subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul - verbal contestat, copie ordonanța emisă la data de 19.04.2012, de către parchetul de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.2209/P/2012, încheierea din 23.04.2012, pronunțată de Tribunalul D..
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 24.10.2012 intimata A.F.P. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr.2/2001.
Intimata a arătat că, deși petenta a invocat faptul că procesul-verbal nu ar fi semnat pe fiecare pagină de agentul constatator, acesta este semnat atât pe prima pagină, cât și pe verso de către agentul constatator.
Nu se poate reține nici afirmația petentei în sensul că, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator nu a încunoștințat contravenientul că poate formula obiecțiuni, atâta timp cât din procesul-verbal rezultă că aceasta nu a fost de față la momentul controlului.
A susținut în continuare că art.20, alin-2 din O.G. nr.2/2001, invocat de către petentă a fost abrogat de Legea nr.180/2002.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 C.p.civ.
La întâmpinare au fost anexate în copie înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat.
Instanța în baza art. 167 alin. 1 C.proc.civ si art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a încuviințat proba cu înscrisuri apreciind că această probă este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 11.02.2013, intimata a arătat că perioada pentru care petenta a fost sancționată contravențional este 25.05._11, așa cum rezultă din fișa sintetică totală.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judectoria C. pentru a comunica ordonanța emisă în dosarul nr.4539/P/2011, înscrisul fiind înaintat cu adresa nr.4539/P/2011/21.02.2013.
La termenul de judecată din data de 25.03.2013, instanța în temeiul art. 137 C.pr.civ. califică excepția nulității procesului verbal de contraventie invocată de petenta în cuprinsul întâmpinării ca fiind o apărare de fond ce va fi avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
În fapt, prin ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. la data de 03.02.2012 în dosarul nr.4539/P/2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei; sesizarea DGFP D.-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. în vederea luării măsurilor care se impun pentru sancționarea contravenției săvârșite de T. C. și T. D..
În motivarea ordonanței s-a reținut că, în calitate de administratori ai . SRL C., în perioada 25.05._11, cu intenție, învinuiții T. C. și T. D. au reținut și nu au vărsat până la data scadentă, sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 7201 lei.
Acest prejudiciu reprezintă suma rezultată prin scăderea debitului care reprezintă contribuția la asigurări sociale(CAS) reținută de la asigurați și a fost recuperată parțial(respectiv suma de 1800 lei), conform actelor aflate la dosar.
Fiind audiați, învinuiții T. C. și T. D. au recunoscut săvârșirea faptei, achitând în parte debitul pe care îl aveau față de DGFP D..
În plus, învinuiții au arătat că, în data de 06.05.2011, DGFP D. a instituit un sechestru asupra unui bun mobil(autospecială Dacia), în valoare de 15.000 lei.
În ceea ce privește reținerea și nevărsarea la termen a sumei reprezentând contribuția la asigurări sociale în cuantum de 6428 lei, se constată că, în cauză sunt aplicabile disp. art.13 C.P. având în vedere că o asemenea faptă nu mai este prevăzută de lege ca infracțiune. În acest sens, potrivit art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, această faptă reprezintă contravenție, astfel încât urmează a fi sesizat organul competent, DGFP D. pentru a aplica sancțiunea contravențională.
Prin adresa nr.4539/P/2011, emisă la data de 07.02.2012, P. de pe lângă Judecătoria C. a comunicat D.G.F.P. D.-Administrația Finanțelor Publice C. că prin ordonanța cu nr.4539/P/2011 din data de 03.02.2012 s-a dispus sesizarea acestei instituții în vederea luării măsurilor ce se impun pentru sancționarea contravențională a numiților T. C. și T. D. reținându-se că, în calitate de administratori ai . SRL au reținut și nu au virat în termen legal către bugetul local suma de 6428 lei, reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați.
De asemenea, prin ordonanța emisă la data de 19.04.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.2209/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei; s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei .
În motivarea ordonanței s-a reținut că, în perioada 25.03._11, . administrată de făpt. T. C. și T. D. a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile de la scednță, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acumulând astfel la DGFP D. un debit un cuantum de 1408 lei.
Fiind audiați, T. C. și T. D. au recunoscut săvârșirea faptei, arătând totatodată că au achitat integral debitul pe care îl aveau față de D.G.F.P. D., aspect confirmat de probatoriul administrat la dosar.
Totodată, s-a mai stabilit că făptuitorii au mai fost cercetați pentru aceeași faptă în dosarul nr.4539/P/2011 pentru un debit în cuantum de 13.629 lei, cauză în prezent soluționată.
S-a mai reținut că, din analiza materialului de urmărire penală rezultă că, în cauză sunt aplicabile prevederile art.10, lit.b/1 C.P.p. deoarece prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, acțiunea făptuitorilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere faptul că prejudiciul a fost acoperit integral de către făptuitori, precum și atitudinea acestora care au recunoscut și regretat fapta.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._/25.07.2012, petenta T. D. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată și sancționată de dispozițiile art.145, alin.1, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentei că, în calitate de administrator al . SRL, a reținut și nu a virat în termenul legal către bugetul de stat sumele reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați.
Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator, acesta făcând mențiunea că petenta nu este de față la încheierea procesului-verbal de contravenție.
Constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G nr.2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din O.G. nr.2/2001).
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage nulitatea procesului verbal, respectiv procesul verbal nu poartă semnătura petentei și nici a unui martor asistent, fiind încălcate prevederile art.19, alin.1 din O.G. 2/2001, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.16, alin.7 din O.G. nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni, în cuprinsul procesului-verbal nu s-a realizat o descriere suficientă a faptelor și nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, în conținutul procesului-verbal nu s-a menționat data și locul săvârșirii contravenției și de asemenea, că pentru aceeași faptă nu se pot aplica 2 sancțiuni principale repetate.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.19 din O.G.2/2001, în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor asistent, instanța reține că, potrivit art.19, alin.1 din O.G. nr.2/2001 modif., în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, sancțiunea fiind însă nulitatea relativă virtuală, motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general, iar petenta nu a făcut dovada vătămării suferite, astfel cum prevăd dispozițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod proc.civ.
Instanța apreciază, în raport de aceste considerente, că nu se aplică în cauza de față sancțiunea nulității procesului-verbal nefiind făcută dovada de către petent, a vătămării suferite prin nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin 1 din O.G. nr.2/2001 modif.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă în sensul că, acesteia nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni la cele reținute prin procesul-verbal contestat și de a se apăra, instanța arată că instituirea obligației de a consemna obiecțiunile contravenientului în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, este o garanție a respectării dreptului la apărare al contravenientului, în cauză, instanța având însă posibilitatea să verifice în concret dacă s-au respectat dispozițiile legale în materie prin acordarea posibilității petentei să-și formuleze probatorii în susținerea plângerii și să formuleze eventualele obiecțiuni în instanță.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate referitor la nedescrierea faptei și faptul că în procesul-verbal de contravenție nu s-a menționat locul săvârșirii contravenției, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 16 alin 1 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Din analiza procesului verbal contestat instanța constată că au fost indicate de către agentul constatator elementele esențiale ale faptei, față de care se poate verifica dacă s-a făcut o încadrare corectă a acesteia, iar omisiunea menționării locului săvârșirii contravenție nu este de natură să atragă nulitatea actului constatator, având în vedere că nerespectarea acestei cerințe atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, iar petenta nu a probat în cauză vătămarea care i s-a produs și care nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, în sensul că în procesul-verbal de contravenție nu a fost trecută data săvârșirii contravenției, instanța reține că, fapta reținută în sarcina petentei, respectiv nevirarea în termenul legal către bugetul de stat a sumelor reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați în perioada 25.05._11(conform ordonanței nr.4539/P/2011) întrunește elementele constitutive ale unei contravenții continue, așa cum aceasta este definită la art.13, alin.2 din O.G. nr.2/2001, întrucât nerespectarea obligației legale a durat în timp.
Or, din interperetarea dispozitiilor art.13 din OG nr. 2/2001 privind regimul contraventiilor, rezulta ca, în cazul infractiunilor continue, data savârsirii faptei este data constatarii acesteia.
În speta, mentiunea privind data constatarii faptei din procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, respectiv 25.07.2012 este suficientă pentru valabilitatea actului constatator.
Instanța reține că nici motivul de nulitate invocat de către petent, în sensul că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă nu poate fi reținut.
Astfel, prin ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. la data de 03.02.2012 în dosarul nr.4539/P/2011 s-a dispus sesizarea DGFP D.-Administrația Finanațelor Publice a Municipiului C. în vederea luării măsurilor care se impun pentru sancționarea contravenției săvârșite de T. C. și T. D., reținându-se că, în perioada 25.05._11, cu intenție, învinuiții T. C. și T. D. au reținut și nu au vărsat până la data scadentă, sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 7201 lei, iar prin orodonanța nr.2209/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în perioada 25.03._11, . SRL C.- societate administrată de făpt. T. C. și T. D. a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile de la scednță, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acumulând astfel la DGFP D. un debit un cuantum de 1408 lei.
Constată astfel instanța că petenta a fost sancționată pentru două fapte săvârșite pe perioade diferite de timp, 25.05._11, respectiv 25.03._11, neputându-se astfel reține că petenta a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată, constituie contravenție fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat.
În cauză, instanța constată că, în susținerea faptei reținute în procesul-verbal, intimata a depus fișa sintetică totală a petentei la data de 25.03.2011, iar petenta prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Apreciază astfel instanța că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei încălcarea prevederilor art. art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei(cuantumul minim prevăzut de lege), sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 fiind corect individualizată în raport cu realizarea scopului sancțiunii care nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate, în măsura în care petenta și-a perpetuat demersul contravențional pe o perioadă foarte mare de timp 25.05._11, iar ulterior a mai fost sancționată cu amendă cu caracter administrativ pentru o faptă de aceeași natură.
Este de observat și faptul că agentul constatator a manifestat suficientă clemență aplicându-i petentei cuantumul legal minim al amenzii situație în care aceasta poate și trebuie să înțeleagă că se impune să respecte dispozițiile legale în vigoare, încălcarea acestora neputând fi apreciată în nici o împrejurare ca având un grad redus de pericol social, urmările putând pune în pericol real circuitul normal al vieții economice sociale.
Apreciază astfel instanța că, în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție ./2009, nr._/25.07.2012, încheiat de către Administrația Finanțelor Publice C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta T. D., cu domiciliul în C., .. 9, .. 1, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice A Municipiului C.-D., cu sediul în C., ..2, jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ./2009, nr._/25.07.2012, încheiat de către Administrația Finanțelor Publice C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/24.05.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6144/2013.... → |
|---|
