Filiaţie. Sentința nr. 7/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 41927/215/2013
Dosar nr. 41._ - Contestare recunoaștere paternitate –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7.648
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamantul M. D. A., asistat de reprezentantul legal M. E. A. și pârâtul M. E. F., având ca obiect contestare recunoaștere paternitate.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. 41.927/215/11.12.2013 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul M. D. A., asistat de reprezentantul legal M. E. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. E. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a recunoașterii de filiație făcută de către pârât față de reclamant precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul s-a născut la data de 2.03.1998, iar pârâtul, prin fraudarea situației de fapt, a semnat declarația de recunoaștere a paternității, fiind trecut în certificatul de naștere la rubrica ” tatăl ”, cu toate că el nu este tatăl natural al reclamantului.
Ulterior recunoașterii sale, pârâtul fiind căsătorit cu mama reclamantului, a consimțit la a opera adopția față de acesta; mai târziu, între mama reclamantului și pârât s-a desfăcut căsătoria, fiul reclamant fiind încredințat acesteia, iar pârâtul, cu toate că și-a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere, el nu s-a mai interesat de minor decât ocazional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 420 c.civil.
La dosar s-au depus xerocopii de pe certificatul de naștere și cartea de identitate ale reclamantului, cartea de identitate a mamei acestuia, sentința civilă nr. 1515/19 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 528/18.12.2003, rămasă definitivă și irevocabilă, declarație autentificată cu nr. 397/4.02.1999 la BNP G. L. – din Timișoara, acte medicale referitoare la pârât și mama reclamantului, împuternicire avocațială.
La data de 18 februarie 2014 pârâtul a depus la dosar o întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de neparcurgerea procedurii prealabile privitoare la procedura informării privind avantajele medierii și soluționarea litigiilor pe calea medierii, conform art. 193 c.proc.civ.
De asemenea pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni și respingerea acesteia ca atare.
Pe cale reconvențională pârâtul a solicitat sistarea obligației privind plata pensiei de întreținere la care a fost obligat către reclamant, prin sentința civilă nr. 1515/19.02.2004 a Judecătoriei Timișoara. Totodată s-a solicitat menținerea legăturilor personale cu minorul, astfel cum acestea au fost încuviințate prin această sentință civilă.
În motivarea cererii pârâtul a învederat că în parte sunt reale susținerile reclamantului, în sensul că, cu acordul mamei minorului și la insistențele fostei lui soții M. E. A., pârâtul a recunoscut în fața stării civile că este tatăl minorului reclamant din prezenta cauză.
Ulterior, când relațiile dintre pârât și numita M. E. A. s-au deteriorat, culminând cu divorțul lor, ea se folosește de influența pe care o exercită asupra minorului pentru a-l determina să întreprindă diverse acțiuni lipsite de interes și utilitate practică pentru minor, cu scopul de a se răzbuna pe pârât și a-l îndepărta de minorul cu care el a dezvoltat puternice relații de afecțiune și atașament.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și art. 209 c.proc.civ.
La data de 4.03.2014 reclamantul a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtului, prin care a solicitat instanței respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu ar fi fost făcută dovada parcurgerii procedurii informării privind avantajele medierii, deoarece în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006 – modificată, respectiv art. 60 ind. 1 lit. b, procedura informării și a medierii este limitată la cauzele prevăzute de art. 64 din același act normativ, unde la art. 1 lit. a-f, sunt enumerate în mod expres și limitativ instituțiile din dreptul familiei ce cad sub incidența procedurii, printre acestea neregăsindu-se raportul juridic dedus judecății.
De asemenea s-a solicitat respingerea și a excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, deoarece această cerere vizează un interes legitim, concret și material, cu toate consecințele ce decurg din acesta.
S-a mai menționat că, în concret, pârâtul a recunoscut fără echivoc pretențiile reclamantului, impunându-se astfel să se ia act de această recunoaștere expresă.
Prin încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2014, instanța a dispus respingerea excepțiilor inadmisibilității promovării cererii de chemare în judecată și a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii, ca fiind neîntemeiate, pentru considerentele expuse pe larg în acea încheiere.
În ședința publică de la 20 mai 2014, instanța a luat un interogatoriu din oficiu pârâtului, prin care acesta a învederat că înțelege să renunțe la judecarea cererii reconvenționale, sub aspectul ambelor capete de cerere, respectiv sistarea pensiei de întreținere și menținerea legăturilor personale cu minorul.
La același termen, s-a mai luat un interogatoriu de către reclamant pârâtului, prin care acesta a recunoscut că nu este tatăl biologic al minorului reclamant, că la Serviciul de stare civilă din Municipiul Timișoara el a declarat că este tatăl minorului, cunoscând faptul că nu are o astfel de calitate, că la data când a dat declarația, el a avut și acordul mamei biologice a minorului și că, având studii juridice, el a realizat pe deplin consecințele unei astfel de declarații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamantul M. D. A. s-a născut la data de 2 martie 1998, conform actului de naștere nr. 991/14 martie 2001 înregistrat la Primăria Mun. C., având ca tată pe pârâtul M. E. F., iar ca mamă pe M. E. A..
Prin sentința civilă nr. 1515/19 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 528/18.12.2003, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantul M. E. F., împotriva pârâtei M. E. A., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 1 noiembrie 1986 și trecută în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Mun. C. la nr. 1.900/1.11.1986, din culpa comună a soților, încredințarea către mama pârâtă, spre creștere și educare, a minorului M. D. A., născut la data de 2 martie 1998, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 3.000.000 lei( ROL) lunar din veniturile nete realizate de acesta, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului și s-a încuviințat un program de legături personale ale tatălui reclamant cu minorul.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ” Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după . ”.
Așadar, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data nașterii minorului, respectiv prevederile codului familiei.
Conform dispozițiilor art. 58 din codul familiei, ” Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
Dacă recunoașterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada paternității este în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi”.
Instanța constată că prevederile legale sus evocate, referitoare la contestarea recunoașterii de paternitate, sunt aplicabile numai în cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, conform prevederilor art. 57 alin. 1 din codul familiei.
În cazul copilului născut în timpul căsătoriei, cum este situația în speța de față, acesta are ca tată, potrivit prezumției legale înscrise în art. 53 din același cod, pe soțul mamei. Așadar, o recunoaștere a paternității, producătoare de efecte juridice, nu poate să existe, statutul copilului născut în timpul căsătoriei fiind stabilit prin lege.
Instanța apreciază că prezumția legală de paternitate, care operează într-o atare situație, poate fi înlăturată numai în cadrul unei acțiuni în tăgăduire a paternității, în condițiile restrictive prevăzute de dispozițiile art. 54 și art. 55 din menționatul cod, motiv pentru care urmează să respingă această acțiune având ca obiect contestarea recunoașterii de paternitate, ca fiind inadmisibilă.
La acest termen, instanța a luat un interogatoriu din oficiu pârâtului, prin care acesta a învederat că înțelege să renunțe la judecarea cererii reconvenționale, sub aspectul ambelor capete de cerere, respectiv sistarea pensiei de întreținere și menținerea legăturilor personale cu minorul .
Având în vedere susținerile pârâtului, faptul ca aceste susțineri se înscriu în limitele principiului disponibilității în procesul civil, a actelor permise părților pe parcursul judecării unei cauze, instanța urmează ca în conformitate cu art. 406 alin. 1 C.proc.civ. să ia act de renunțarea pârâtului la judecarea cererii reconvenționale.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect contestare recunoaștere paternitate, formulată de reclamantul M. D. A., asistat de reprezentantul legal M. E. A., cu domiciliul in C., ., ., ., județul D., împotriva pârâtului M. E. F., domiciliat in C., ., .. 1, ., județul D..
Ia act că pârâtul renunță la judecarea cererii reconvenționale.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2014.
P., GREFIER,
R. BonteaLiviu N. N.
Red. R.B.
Teh. L.N. 4 ex.
02.06.2014.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
