Plângere contravenţională. Sentința nr. 2019/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2019/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 17449/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 2019/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în cauza avînd ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI in contradictoriu cu intimatii D. G. R. a Finantelor Publice C. și Autoritatea Națională a VămilorDirecția Regională pentru A. și Operațiuni Vamale C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica de la 10.02.2014, consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 17.02.2014,cand în aceeași compunere a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
La data de 24.05.2013, petenta S. T. ULUS TIC LTD STI a formulat, în contradictoriu cu ANV, DRAOV C., DJAOV – Biroul Vamal Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile – C. Echipe Mobile, plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ./20, nr. 125 E din 20.04.2013 emis de ANV, DRAOV C., DJAOV – Biroul Vamal Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile – C. Echipe Mobile, solicitând anularea acestuia, exonerarea de măsurile dispuse și restituirea bunurilor confiscate.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 20.04.2013, autocarul înmatriculat în Turcia sub nr. 34ZG9665, aparținând societății petente, acesta rulând pe ruta Turcia – România,au fost opriți de lucrătorii vamali și în urma controlului bunurilor aflate asupra persoanelor din autocar și bunurilor in autocar, au fost sancționați cu amendă contravențională, lucrătorii vamali reținând că a săvârșit contravenția prev. de art. 225, 226, 230 din Regulamentul Comunitar CEE nr. 2454/1993 și art. 62, 64, 66, 67, 101 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României.
De asemenea, în urma controlului s-a dispus ridicarea și confiscarea bunurilor găsite, respectiv 20 de punguțe de plastic conținând bijuterii respectiv cercei, pandantive, inele, lănțișoare, brățări, cu pietre și fără pietre din argint, așa cum rezultă din adeverințele de reținere a bunurilor numerele 12M-22M/20.04.2013.
Petenta menționează că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece aceasta nu a săvârșit fapta ilicită pentru care a fost sancționată și nu este vinovată de introducerea în țară a bijuteriilor confiscate fără forme legale.
Petenta a menționat că argintul nu a fost adus din Turcia, ci a fost achiziționat de Akgunes Turgut din România de la o persoană fizică și anume M. M., așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată denumit "chitanță" datat 20.04.2013.
Petenta a precizat că a cumpărat bijuteriile de argint în incinta localității Albota, când au oprit în parcare și când au fost abordați de M. M., oferind spre vânzare punguțele de bijuterii.
Deoarece prețul li s-a părut avantajos, au achiziționat cele 20 de punguțe de argint și au plătit prețul cerut de vânzător, 500 euro, iar la momentul încheierii tranzacției la fața locului se afla și numitul Ș. D. care îl însoțea pe M. M..
La momentul controlului, deși a comunicat lucrătorilor vamali faptul că nu au achiziționat cantitatea de argint de pe teritoriul Turciei și a relatat faptul că l-a cumpărat din România, aceștia au sancționat petenta, reținând în sarcina sa faptul că a introdus în țară bijuterii de argint, fără a plăti taxele și accizele vamale.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001 și a solicitat administrarea probei cu martori,indicînd numele și adresa acestora..
A depus la dosar procesul-verbal contestat, înscrisul sub semnătură privată denumit "chitanță", inventar cu metale prețioase, aliaje și pietre prețioase, adeverințe de reținere a bunurilor.
La data de 18.07.2013 intimata Direcția Regională pentru A. și Operațiuni Vamale C., în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului – verbal de contravenție precum și a măsurilor dispuse prin acesta.
A precizat că se impune citarea în cauză a Autorității Naționale a Vămilor,avînd în vedere dispozițiile HG 110/2009.
A arătat că la data de 20.04.2013, ora 8,40, la ieșirea din C. pe E70 zona Metrou a fost oprit regulamentar în trafic autocarul înmatriculat în Turcia cu nr.34ZG9665, aparținând societății petente, care circula pe ruta Turcia – România, având șoferi 3 cetățeni turci și 3 călători români cu destinația C..
Autocarul a fost condus la sediul DRAOV C. în vederea efectuării controlului individual al bagajelor personale din autocar.S-a efectuat controlul individual al bagajelor personale, după care a urmat controlul asupra autocarului.
În urma controlului, în prezența șoferului Akgunes Turgut, în autocar s-a descoperit ascunsă într-un locaș, în podeaua interioară a autocarului (în spatele scaunului șoferului, sub mochetă), o geantă textilă de culoare albastră, în care erau 20 de punguțe din plastic, bandajate cu scoch, conținând bijuterii – cercei, pandantive, inele, lănțișoare, brățări din metal alb – argint cu pietricele/fără pietricele de culori și forme diferite, montate pe metal.Șoferul autocarului Akgunes Turgut a recunoscut că îi aparțin, dar a omis să le declare, i-au fost cerute documentele de proveniență ale acestora pe care șoferul nu le-a prezentat.
Urmare celor constatate s-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat.
Petenta nu menționează adevărul, întrucât în declarația dată de șoferul turc se menționează că au fost descoperite 20 de pachete de bijuterii din argint cca. 2 kg., pentru care nu deține documente vamale, deoarece a intrat în posesia bijuteriilor la București, iar facturile le-a uitat.
A intrat în posesia bijuteriilor la București cu intenția de a le aduce aceluiași prieten care deține magazin de bijuterii și la București și la C., acesta poate prezenta toate documentele de care este nevoie.
În declarația dată, numita F. A. M. precizează că bijuteriile au fost aduse din Turcia.
A anexat întâmpinării procesul-verbal de contravenție împreună cu anexa la acesta, adeverințele de reținere, nota de constatare, declarații, adresă, fotocopii în număr de 5 file.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dosar a formulat cerere Administrația Județeană a Finanțelor Publice D.,care a învederat că se impune a fi citată ,în calitate de intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.,în baza dispozițiilor OUG 74/2013,cerere admisă de instanță la primul tzermen în ședință publică din 14.10.2013..
In sedinta publica din 14.10.2013, petenta a depus precizare la actiune prin care a invederat ca prin intocmirea procesului verbal de contraventie fara prezenta unui traducator, care sa-i poata comunica contraveninetului cele consemnate in actul sanctionator, petentului i s-a incalcat garantia prevazuta la art.6, paragraful 3 din CEDO, in conditiile in care, necunoscand limba romana, a fost pus sa semneze un proces verbal si ulterior sa dea o declaratie.
La 15.11.2013 intimata a depus la dosar punctul de vedere la precizarea formulata de petenta, invederand ca, la efectuarea controlului de catre inspectorii din cadrul Directiei Regionale pentru A. si O. Vamale C., au fost date si declaratii de catre numitii Akgunes Turgut si Gircu A. M. iar in declaratia data de Akgunes Turgut, inregistrata sub nr_/20.04.2013 in ultimul paragraf se mentioneaza"nu am fost influentat la scrierea declaratiei pentru conformitate traducere Gircu I. M."
Sustine intimata ca domnului Akgunes Turgut i s-a asigurat dreptul de a fi informat si totodata i s-a adus la cunostinta despre situatia de fapt.
In sedinta publica de la 18.11.2013, petenta a solicitat si instanta a incuviintat administrarea probei cu doi martori, iar in sedinta publica de la 13.01.2014, aparatorul petentei a solicitat si instanta a incuviintat audierea in calitate de martor a numitei I. I. M.,persoana care a facut traducerea la momentul incheierii procesului verbal de contraventie.
In sedinta publica de la 10.02.2014 au fost audiati martorii I. I. M.,Mihaita M. si S. D. F., declaratiile acestora fiind consemnate si depuse la dosarul cauzei.
Analizînd actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./20, nr. 125 E din 20.04.2013, petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 653 alin.1,lit.a din HG 707, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se că în ziua de 20.04.2013 a fost oprit în trafic autocarul aparținînd petentei,iar după efectuarea controlului vamal la bagajele personale,s-a efectuat un asemenea control și autocarului.
Cu această ocazie,în autocar au fost găsite,ascunse într-un locaș,mai multe bijuterii din argint,individualizate în inventarul depus la dosar.
Șoferul autocaruluzi a admis că ele îi aparțin,însă nu a putut prezenta documente de proveniență,motiv pentru care obiectele au fost reținute în vederea confiscării.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat ca și motiv de nelegalitate,aspectul că șoferul autocarului nu cunoaște limba romană,iar prin încheierea actului sancționator s-a încălcat garanția prevăzută de art.6,paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizînd acest motiv,se constată că el este neîntemeiat,în condițiile în care sancțiunea principală și cea accesorie s-a aplicat operatorului de transport,iar nu șoferului ce conducea autocarul,chiar dacă acesta pretinde că era angajat al petentei.
Ori,în condițiile în care petentei i s-a comunicat procesul verbal de contravenție,iar aceasta a avut posibilitatea să îl atace și să administreze în fața instanței probele pe care le-a considerat necesare,demonstrează tocmai faptul că ,,acuzatul",în speță petenta,a fost informat în legătură cu ,,acuzația"ce i s-a adus,iar acesta a avut posibilitatea contestării ei în fața unei instanțe imparțiale.
În speță,instanța nu este investită cu analizarea eventualelor prejudicii suferite de șoferul autocarului,întrucît acesta nu e parte în proces,iar cum motivul invocat de petentă se referă la situația acestuia și nu la încălcarea drepturilor proprii,acest motiv urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel,proba cu depozițiile martorilor M. M. și Ș. D. F.,nu este aptă să răstoarne prezumția amintită,în condițiile în care aceștia vorbesc despre înstrăinarea unor bijuterii din argint unor cetățeni turci,tranzacție ce s-ar fi încheiat pe raza localității Albota,însă în aceste depoziții nu se indică nici persoanele care au cumpărat și nici data la care s-ar fi încheiat tranzacția.
Petenta a depus la dosar și un înscris sub semnătură privată care atestă o asemenea tranzacție,însă nici această probă nu apare ca fiind credibilă,în condițiile în care șoferul autocarului,atunci cînd și-a asumat faptul că bunurile sunt ale lui,nu a putut prezenta nici o dovadă cu privire la proveniența acestora,fiind greu de crezut că,dacă ar fi fost în posesia acestui înscris,nu l-ar fi prezentat organelor vamale.
Pe de altă parte,depoziția martorei I. I. M. confirmă aspectul reținut în procesul verbal potrivit cu care bijuteriile s-au găsit în interiorul autocarului și nu în bagajele persoanelor fizice,ceea ce conduce la incidența dispozițiilor legale din textul incriminator,inclusiv reținerea bunurilor în vederea confiscării.
Dealtfel,în însăși plîngerea formulată,aserțiunile petentei sunt contradictorii,în sensul că,pe de o parte, pretinde că bunurile nu îi aparțin ei ci numitului Akgnues Turgut,iar pe de altă parte solicită restituirea lor,deși,dacă prima aserțiune ar fi adevărată,restituirea bunurilor nu ar putea fi cerută decît de cel căruia îi aparțin.
Chiar dacă în legătură cu probele administrate de intimată se poate invoca aspectul că nu ar avea o relevanță mare deoarece,de exemplu, declarația șoferului autocarului,care e de presupus că nu știa bine limba romană,a fost scrisă de martora audiată de instanță,totuși ele vin în sprijinul prezumției amintite,cu deosebire planșele foto,care confirmă existența unei ascunzători în interiorul autocarului.
Față de considerațiile ce preced,plîngerea formulată apare ca neîntemeiată,urmînd ma fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea formulata de petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat M. Laris V. in C., ., ., ., in contradictoriu cu intimatii D. G. R. a Finantelor Publice C., cu sediul in C., . 2, judetul D. și Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru A. și Operațiuni Vamale Craiovacu sediul în C.,..16,jud.D..
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014
PresedinteGrefier
M. MihaiVirginia G.
Red.MM
Tehnored.VG
5EX/23.04.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 6368/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
