Plângere contravenţională. Sentința nr. 2828/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2828/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 25645/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2828/2014
Ședința publică din data de 28.02.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. J. R. și pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D.- S. Rutier și S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, pârâtul I. D. prin consilier juridic I. I. și pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D. prin consilier juridic C. Paulon.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect anulare act;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocate de pârâtul I. D..
Consilier juridic I. I. pentru pârâtul I. D. solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. și declinarea cauzei către Tribunalul D. – Sectia de contencios administrativ si fiscal, arată că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce nu este o măsură complementară, ci a fost dispusă de șeful Serviciului Rutier, dispoziția acestuia fiind un act administrativ.
Reclamantul P. J. R. solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. deoarece suspendarea dreptului de a conduce este o sancțiune complementară, având în vedere că în lipsa unui proces verbal de contravenție poliția nu a fost sesizată de către organele de cercetare penală.
Consilier juridic C. Paulon pentru pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D. lasă la aprecierea instanței și invocă excepția lipsei calității procesual pasive a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Reclamantul și consilier juridic I. I. pentru I. D. arată că sunt de acord cu admiterea excepției.
Instanța prorogă pronunțarea asupra excepției calității procesual pasive a pârâtului Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., după pronunțarea asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Instanța reține cauza spre soluționare a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.07.2013, sub nr. unic_, reclamantul P. J. R., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D.- S. Rutier și S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., a formulat plângere contravențională împotriva sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, ce i-a fost aplicată la data de 17.07.2013, solicitând instanței să constate că aceasta a fost aplicată în mod nelegal, cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege și să dispună obligarea Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D. la restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că i-a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule fără a se întocmi și comunica vreun act ( proces-verbal, dispoziție etc.), în care să se precizeze descrierea faptei contravenționale, încadrarea juridică a acesteia, aplicarea sancțiunii principale, aplicarea sancțiunii complementare sau alte mențiuni prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 și fără a se dispune vreo sancțiune principală împotriva sa, posibilitatea de aplicare a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule depinzând de stabilirea unei sancțiuni principale pe care o însoțește, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 181 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, art. 15 și art. 25 – 27 din OG nr. 2/2001.
În fapt, a precizat reclamantul acesta a fost implicat la data de 15.04.2013 în producerea unui accident rutier, în afara localității Gura Văii, județul D. și având în vedere calitatea pe care o avea, aceea de avocat în cadrul Baroului D., a fost sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel C. cu efectuarea urmării penale pentru cercetarea faptei și stabilirea răspunderii, potrivit legii, în acel moment organele de cercetare ale poliției desesizându-se în favoarea organului de urmărire penală competent să efectueze urmărirea în cauză, doar acesta din urmă fiind îndreptățit să dispună măsurile legale corespunzătoare sau să sesizeze la rândul său organele competente în cazul în care considera că se impune luarea altor măsuri legale decât cele prevăzute de legea penală. Urmare a soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul penal nr. 352/P/2013 întocmit cu această ocazie, la data de 17.07.2013 s-a prezentat la S. Rutier din cadrul I.P.J. D. pentru restituirea permisului de conducere, conform dispozițiilor art. 219 alin 2 din HG 1391/2006. A primit în schimb o înștiințare scrisă, fără număr de ordine, cu privire la faptul că ar avea suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în baza art. 184 Cod penal și OUG nr. 195/2002, înștiințare care i s-a completat pe loc de către un agent de la biroul de relații cu publicul. A mai precizat că la data de 18.07.2013 s-a prezentat în audiență la comisarul șef, iar în urma discuțiilor purtate cu acesta a constatat că până la data de 18.07.2013, ora 13, nu exista o dispoziție care să stabilească potrivit art. 103 alin.1 din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, reținând că sancțiunea ar fi putut fi dispusă în baza art. 103 alin.1 lit.c din OUG nr. 195/2002, fără însă a i se comunica niciun act cu privire la acest temei juridic, urmare a accidentului rutier în care a fost implicat și urmare a soluției de neîncepere a urmăririi penale, pentru că din accident ar fi rezultat vătămarea corporală a unei persoane și ar fi încălcat o regulă de circulație pentru care legea prevede ca sancțiune complementară suspendarea dreptului de a conduce.
Reclamantul a arătat că agentul constatator din cadrul I. D.- S. Rutier a aplicat o sancțiune contravențională pentru care o faptă pe care nu a cercetat-o, pentru care nu a fost sesizat în acest sens de procuror, toate datele și elementele de cercetare cu privire la împrejurările și cauzele producerii accidentului aflându-se în dosarul de urmărire penală, ba mai mult a dispus și reținut cu privire la existența urmărilor infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în condițiile în care nu exista niciun act constatator cu privire la asemenea leziuni.
De asemenea, cu privire la regula de circulație încălcată, reclamantul a precizat că i s-a adus la cunoștință verbal că aceasta ar viza o depășire neregulamentară, fără a fi lămurit în ce a constat în mod concret neregularitatea manevrei de depășire, potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul reținând că a inițiat o manevră de depășire și nu că s-a angajat într-o asemenea manevră. Culpa în producerea accidentului îi aparține, aspect pe care l-a și recunoscut, însă cauza producerii acestuia nu are la bază încălcarea regulilor de circulație privind depășirea, ci mai degrabă efectuarea unei manevre de virare necontrolate îndeajuns.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 OUG nr. 195/2002 și art. 31 – 32 și urm. OG nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: înștiințare de aplicare a sancțiunii complementare, rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., carte de identitate reclamant.
S-a solicitat de către reclamant judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 23.09.2013, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus completare la acțiune, prin care a solicitat ca și capăt de cerere terțiar ca instanța să dispună, în temeiul art. 32 alin.2 din OG nr. 2/2001, anularea Dispoziției nr._/1 din 17.07.2013 emise de către șeful Serviciului Rutier din cadrul I. D..
În motivare, reclamantul a arătat că dispoziția a cărei anulare o solicită a fost antedatată, deoarece la data de 18.07.2013, locțiitorul șefului Serviciului Rutier i-a replicat că nu există un act constatator și sancționator eliberat de către serviciul din care face parte. Abia în data de 07.08.2013, cu ocazia judecării cererii de ordonanță președințială care a format obiectul dosarului nr._/215/2013 al Judecătoriei C., s-a depus la dosar Dispoziția nr._/1 din 17.07.2013, al cărei număr de înregistrare este atipic și care nu i-a fost comunicată.
A mai învederat reclamantul că pornind de la textele de lege prevăzute în norma specială (OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006) și în norma generală (OG nr. 2/2001), rezultă că S. Rutier din cadrul I. D. nu era competent să dispună în cauză, pentru că nu a fost sesizat, în condițiile legii, de către procuror cu luarea vreunei măsuri în planul răspunderii contravenționale, iar în al doilea rând sancțiunea complementară dispusă încalcă flagrant mai multe dispoziții legale.
Reclamantul a arătat că, dacă în cazul constatării și sancționării unei contravenții printr-un proces-verbal lovit de nulitate absolută petentul se poate adresa justiției pentru constatarea viciilor de formă care fac practic actul sancționator să nu-și producă niciun efect, cu atât mai mult, în cazul nerespectării absolute a formei prescrise imperativ de lege se poate cere instanței competente cu controlul aplicării și executării sancțiunii contravenționale să constate aspectele de nelegalitate ale aplicării și executării unei sancțiuni contravenționale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.11.2013, pârâtul I. D. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția C. administrativ și fiscal.
În motivare, pârâtul a arătat că obiectul dosarului îl constituie plângerea împotriva măsurii administrative de suspendare a exercitării dreptului de a conduce dispuse prin dispoziția sefului serviciului rutier din cadrul I.P.J. D. nr._/17.07.2013, care constituie act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrative, astfel că prezenta cauză este de competența Tribunalului D. – Secția C. administrativ și fiscal, conform art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și Legii nr. 554/2004.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Dispoziția nr._/1 din 17.07.2013, proces-verbal din data de 15.04.2013, declarația din data de 17.07.2013, adresa nr. 1163 din 15.04.2013.
În baza art. 411 alin.1 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, instanța apreciază că prezenta cauză, față de împrejurarea că nu s-a întocmit proces-verbal de contravenție, ci măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule a fost dispusă prin dispoziția șefului Serviciului Rutier, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c) și alin. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 și față de cererea modificatoare depusă de reclamant la data de 23.09.2013, are ca obiect anularea Dispoziției nr._/1 din 17.07.2013, dispoziție ce constituie act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Or, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind acte administrative sunt de competența instanței de contencios administrativ fiscală. Din interpretarea dispozițiilor art. 95 NCPC, rezultă că instanța de drept comun în această materie este tribunalul. Mai mult, instanța reține că acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 531/2013 din data de 06 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2013, având ca obiect ordonanță președințială.
Potrivit art. 129 N.C.P.C., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
În consecință, în temeiul art. 132 alin.1 și 3 NCPC, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată prin întâmpinare și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P. J. R., cu domiciliul în C., .. 118 B, ., județul D. și pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D.- S. Rutier, cu sediul în C., ., județul D. și S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., cu sediul în C., .-95, județul D., în favoarea Tribunalului D.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.2 ex..
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 808/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
