Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1693/2015
DOSAR NR. 26._
- Exercitare autoritate părintească minor–
- Modificare măsuri stabilire legături personale cu minorul -
ROMANIA
JUDECATORIA C. - JUDETUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1.693
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea, acțiunii civile, având ca obiect modificare măsuri stabilire locuință minor, formulată de reclamantul C. R. A., împotriva pârâtei T. M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat C. A., pârâta personal și asistată de avocat Acrivopol B. precum și martora Jurcovici Isidona E., propusă de pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus un set de acte de către apărătorul reclamantului, s-a luat un interogatoriu de către pârâtă reclamantului și s-a audiat martora prezentă, sub prestare de jurământ, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. c.proc.civ., declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.
S-a solicitat de către apărătorul reclamantului audierea minorului în vârstă de 8 ani, pentru a se verifica opțiunea sa privitor la extinderea programului de legături personale cu tatăl său.
Apărătorul pârâtei s-a opus la această solicitare.
Instanța a dispus respingerea cererii de audiere a minorului, având în vedere că acesta are o vârstă mai mică de 10 ani, necesitatea audierii sale nu este imperioasă, iar probele administrate în dosar sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. A. pentru reclamant, având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea acțiunii, respingerea cererii reconvenționale, exercitarea autorității părintești asupra minorului C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorului la mama pârâtă, modificarea măsurii instituită prin sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind legătura cu minorul, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul sus menționat, rezultat din relațiile de căsătorie ale părților, în modalitatea solicitată de reclamant în acțiune, având în vedere că programul stabilit anterior este insuficient pentru statornicirea relațiilor dintre minor și tatăl său; s-a mai solicitat respingerea cererii de majorare a pensiei de întreținere, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Acrivopol B. pentru pârât, având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea acțiunii, admiterea cererii reconvenționale, ea a apreciat că nu se impune modificarea măsurilor de legături personale ale reclamantului cu minorul, deoarece s-a stabilit prin hotărârea anterioară un astfel de program, acesta fiind suficient pentru relaționarea optimă între tată și copil; s-a mai solicitat respingerea cererii de exercitare a autorității părintești în comun precum și majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorului, conform veniturilor actuale ale reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANTA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2014, sub nr. 26._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul C. R. A. a chemat în judecată pe pârâta T. M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, în comun, de către ambii părinți, modificarea măsurii instituită prin sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind legătura cu minorul, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul sus menționat, rezultat din relațiile de căsătorie ale părților, în următoarea modalitate: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână a lunii, de vineri, orele 16,00, până duminică, orele 21,00, timp de o lună în vacanța de vară, în perioada 10 iulie, orele 9,00 – 10 august, orele 21,00, timp de o săptămână în timpul vacanței de iarnă( a doua săptămână din vacanță, din ziua de luni, orele 9,00, până duminică, orele 21,00); cu ocazia sărbătorilor de C. și de Paști precum și cu prilejul zilei de naștere și a zilei onomastice a minorului, în mod alternativ, în anii pari cu tatăl, iar în anii impari cu mama minorului, din ziua de ajun a sărbătorii, de la ora 9,00, până a doua zi a sărbătorii, ora 21,00( pentru sărbătorile de C. și de Paști), iar pentru cele de naștere și onomastice, programul să fie fixat de la ora 9,00, până la ora 21,00; în anii în care minorul își sărbătorește ziua de naștere la mamă, reclamantul să poată participa la petrecerea ocazionată de acest eveniment; să poată pleca cu minorul în concediu în străinătate, fără ca pârâta să se opună; să poată participa la orice activitate care are implicații asupra educației și pregătirii școlare a minorului; pârâta să fie obligată ca deciziile privind aceste aspecte să fie luate de comun acord, în urma consultării celor doi părinți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă sus menționată a fost desfăcută căsătoria părților, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei pârâte care, începând cu anul 2009 a refuzat ca reclamantul să mai aibă legături personale cu fiul său.
S-a mai învederat că prin decizia nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a stabilit un program de vizitare a minorului de către reclamant, însă programul stabilit a fost prea restrictiv, la momentul actual impunându-se ca aceste legături personale dintre tată și copil să se desfășoare mai des, având în vedere că minorul și-a exprimat în nenumărate rânduri dorința de petrece mai mult timp împreună cu tatăl său.
Reclamantul a mai precizat că se ocupă îndeaproape de educația, de dezvoltarea și de pregătirea școlară a minorului, el dorește să fie prezent la orice eveniment din viața copilului său care vizează aceste aspecte, iar în plus, pentru a-i asigura fiului său resursele materiale necesare studiilor sale academice viitoare, pe lângă pensia de întreținere, el a deschis un cont bancar asociat unei burse de studii ING, unde, lunar, începând cu data de 17.03.2010, depune suma de 350 lei, beneficiarul sumei fiind exclusiv minorul.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 c.proc.civ., art. 397, 400-401, 488 cod civil, dispozițiile legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele acte: sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, certificatul de naștere al minorului, diploma de master și de doctor a reclamantului, diploma de licență a acestuia, polița de asigurare nr._ la asiguratorul ING Asigurări de viață SA, adeverința nr. 568/2.12.2013 emisă de Universitatea din C. – Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, sentința civilă nr. 10.320/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 30 septembrie 2014, pârâta a depus la dosar o întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, de către mama pârâtă, stabilirea locuinței minorului la mama pârâtă precum și majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul către pârâtă, în favoarea minorului, conform veniturilor actuale realizate de acesta. Referitor la cererea reclamantului de modificare a măsurilor de stabilire a unui program de legături personale cu minorul, având în vedere că programul stabilit deja în relația cu minorul este foarte oportun vârstei minorului de 7 ani, iar încercarea reclamantului de a obține prelungiri ale timpului petrecut împreună cu reclamantul nu este nici necesară și nici benefică pentru copil.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205, art. 209 c.proc.civ.
S-au anexat la cerere certificat de naștere și pașaport ale minorului, adeverințe nr. 1950/22.09.2014, nr. 1573/5.08.2014 și nr. 1925/18.09.2014 emise de Colegiul Național " Frații Buzești " din C., adeverință nr. 1281/9.09.2014 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. – Palatul Copiilor C., adeverință nr. 2/25.09.2014 emisă de Asociația Royal Sport Club C., referitoare la minor, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 25.02.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr._/P/2012, referitoare la reclamant, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 21.10.2014 reclamantul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii reconvenționale ca fiind inadmisibilă, deoarece pârâta nu formulează pretenții proprii, care să derive din același raport juridic, conform dispozițiilor art. 209 alin. 1 c.proc.civ.
S-a mai învederat că pârâta încearcă să îndepărteze copilul de tatăl reclamant și să îi inducă ideea că tatăl său este de fapt actualul soț al pârâtei, ea nu dorește ca minorul să îi spună tată; pârâta nu dorește ca minorul să petreacă mai mult timp cu reclamantul, deoarece nu dorește să îi știrbească autoritatea de așa-zis tată a actualului ei soț; în realitate reclamantul se interesează foarte mult de fiul său, el alocând pentru copil o sumă mult mai mare decât cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 201 alin. 2 c.proc.civ.
S-au anexat în scop doveditor adeverința nr. 6741/14.10.2014 emisă de Universitatea din C. – Direcția Resurse Umane Salarizare, adeverința nr._/14.10.2014 emisă de UM 0676 C., convorbiri telefonice listate dintre reclamant și actualul soț al pârâtei.
În ședința publică de la 25.11.2014, în scop probatoriu, la solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., fiind audiată la termenul din 10 februarie 2015 martora Jurcovici Isidona E., propusă de pârâtă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei; reclamantul nu a solicitat proba testimonială.
Tot în scop probatoriu s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile părților, conform art. 396 cod civil și art. 229 alin. 2 litera b din Legea nr. 71/3 iunie 2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, fiind depus la dosar referatul de anchetă psihosocială înregistrat cu nr._/14.11.2014 efectuat de către Primăria Mun. C. – Serviciul de Autoritate Tutelară.
Totodată, tot în scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. c.proc.civ., s-a luat un interogatoriu de către pârâtă reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că prin sentința civilă nr. 10.320/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților( încheiată la data de 1.11.2003), din culpa ambilor soți, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de C., încredințarea spre creștere și educare a minorului C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, către mama pârâtă și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 672 lei lunar, începând cu data introducerii cererii – 14.04.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că este în interesul minorului să fie crescut, educat și îngrijit de mamă, având în vedere că de la despărțirea în fapt a soților el a fost îngrijit exclusiv de mama pârâtă, iar între cei doi există un atașament reciproc, pârâtul fiind de acord cu încredințarea minorului la mamă.
Prin interogatoriul luat de către pârâtă reclamantului, acesta a recunoscut că ea nu s-a opus ca minorul să aibă un program normal de relaționare cu tatăl său, că minorul are un program bine stabilit la mamă acasă( TV, calculator, plimbări, lecții, somn), că atunci când merge la tatăl reclamant, copilul doarme cu acesta.
În ceea ce privește depoziția martorei audiate, Jurcovici Isidona E., propusă de pârâtă, în calitate de prietenă de familie cu părțile, care anterior a fost colegă de liceu cu pârâta, aceasta a declarat că în anul 2003 acestea s-au căsătorit, iar în anul 2008 au divorțat, iar minorul C. P. M., rezultat din căsătoria lor, a fost încredințat mamei pârâte; ulterior s-au acordat legături personale ale tatălui reclamant cu minorul, iar pârâta a respectat acest program.
A mai declarat martora că personal a văzut minorul în compania tatălui, de câteva ori și a constatat o relație de afecțiune reciprocă între tată și copil.
Martora a apreciat că dacă tatăl ar vedea mai des copilul, acesta fapt nu ar avea repercursiuni negative asupra copilului, dimpotrivă, acesta s-ar bucura.
Minorul mai are o soră vitregă rezultată din actuala sa căsătorie a pârâtei cu un alt bărbat, el fiind foarte atașat de ea.
Mai cunoaște martora că tatăl reclamant se interesează de copil, de asemenea îi plătește pensie de întreținere; reclamantul nu se înțelege cu actualul soț al pârâtei referitor la situația minorului.
Această stare de fapt relevată prin depoziția martorei sus menționate, a fost confirmată și de rezultatele anchetei psihosociale efectuată la domiciliile părților, prin care s-au dovedit condițiile afective, locative și materiale bune pe care tatăl reclamant le oferă minorului.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minorul să fie crescut în continuare de către mama pârâtă, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și îngrijirea lui, așa cum rezultă din depoziția martorei audiate în cauză și a referatelor de anchetă socială, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de mama lui se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 396, art. 397, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 505 și art. 506 din codul civil, instanța apreciază că este în interesul superior al minorului să locuiască în continuare alături de mama sa, având în vedere faptul că părinții minorului nu mai locuiesc împreună iar copilul locuiește în prezent cu mama sa, de care este puternic atașat, având mai multă nevoie de îngrijirea ei în ceea ce privește creșterea sa și formarea caracterului; mama îi oferă un climat de stabilitate afectivă, locativă și materială de care are nevoie pentru o bună creștere și dezvoltare, ea răspunzând cel mai bine cerințelor de siguranță, bunăstare, echilibru pentru o bună dezvoltare și educare a acestuia.
Instanța constată că, după cum rezultă din probele administrate, de la data despărțirii în fapt a părților, reclamantul a păstrat legătura cu minorul, contribuind periodic la întreținerea lui, din probe rezultă că el dorește în continuare să contribuie la procesul de educare și întreținere a minorului, astfel încât instanța consideră că se impune ca, în conformitate cu dispozițiile art. 397 din codul civil, autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de către ambii părinți și, pentru că s-a dovedit atașamentul reciproc profund dintre mamă și copil, se apreciază că este în interesul minorului să i se stabilească locuința la mama pârâtă, aceasta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil). Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv referatele de anchetă socială, depoziția martorei audiate, înscrisuri, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantului și să admită în parte cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, ca fiind întemeiate, în sensul exercitării autorității părintești în comun, de către ambii părinți, în conformitate cu dispozițiile art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 506 din codul civil precum și stabilirea locuinței minorului la mama pârâtă, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, art. 918 al. 2 Noul Cod Procedură Civilă, reclamantul să fie obligat către pârâtă, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1.000 lei lunar, începând cu data promovării cererii reconvenționale ( 30 septembrie 2014 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, majorându-se astfel pensia de întreținere de 672 lei lunar, stabilită prin sentința civilă nr. 10.320/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 8._, rămasă definitivă și irevocabilă.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere au fost avute în vedere prevederile legale sus menționate precum și media lunară a veniturilor realizate de reclamant, conform adeverinței nr._/14.10.2014 emisă de UM 0676 C.( fila 82 din dosar).
Referitor la capătul de cerere având ca obiect modificarea măsurilor de stabilire a stabilire a modalității de legături personale cu minorul, instanța urmează a-l admite în parte pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, în prima și a treia săptămână a lunii, începând de sâmbătă, orele 11,00, până duminică, orele 19,00, de ziua minorului în anii pari, de sărbătoarea Crăciunului în anii impari, în primele două săptămâni ale lunii august, în fiecare an.
După cum rezultă din probele administrate în acest dosar, programul anterior este insuficient pentru o bună relaționare dintre reclamant și fiul său, între cei doi existând un atașament reciproc.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Analizând așadar interesul minorului C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, în ce privește modificarea măsurii privind legăturile personale cu tatăl lui, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate, iar locul unde se vor desfășura aceste legături personale cu minorul, va fi stabilit în domiciliul tatălui reclamant, unde întâlnirile personale dintre acesta și copil nu vor fi stingherite de prezența pârâtei, având în vedere relațiile tensionate dintre părți precum și faptul că vizitarea minorului de către reclamant în domiciliul actual al pârâtei și cu atât mai mult comunicarea în prezența ei sau a actualului soț al acesteia, poate determina discuții contradictorii între părți, care vor avea efecte nefaste asupra copilului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
Față de cele reținute și constatate, în temeiul textelor de lege sus - menționate, se va admite în parte acțiunea reclamantului și va fi modificată măsura instituită prin sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind legătura cu minorul, deoarece programul de legături personale cu minorul stabilit prin hotărârea anterioară, este insuficient pentru păstrarea corespunzătoare a relațiilor dintre tată și fiu, între cei doi existând de altfel un atașament reciproc, conform probelor administrate în dosar, copilul nu se află la o vârstă atât de fragedă care să impună dependența de mama lui și nu există nici un impediment de natură a împiedica luarea acestuia de către tată în domiciliul lui actual, o durată mai îndelungată de timp.
Instanța apreciază că, în raport de stările conflictuale permanente între părți, vârsta minorului, relațiile de afecțiune dintre părinte și copil, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorului este cea a legăturilor sale cu tatăl în domiciliul acestuia din urmă, iar sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copil, se consideră că interesele minorului reclamă ca legătura dintre ei să se desfășoare în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, începând de vineri, orele 16,00, până duminică, orele 18,00, timp de jumătate din perioada vacanței de iarnă( a doua jumătate a perioadei), timp de o lună în perioada vacanței de vară ( în intervalul 10 iulie, orele 10,00 – 10 august, orele 19,00), în domiciliul tatălui reclamant; în perioada sărbătorilor de C. și de P. precum și cu prilejul zilelor de naștere și a zilei onomastice a minorului, în mod alternativ în domiciliul fiecăruia dintre părinți, adică în anii pari aceste evenimente vor fi petrecute de minor cu tatăl reclamant și în anii impari cu mama pârâtă( în ambele situații programul va fi fixat din ziua de ajun a sărbătorii, de la ora 10,00, până a doua zi a sărbătorii, orele 21,00); totodată pârâta va fi obligată să transmită reclamantului informații referitoare la minor precum și evaluări medicale și școlare.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect modificare măsuri stabilire locuință minor, formulată de reclamantul C. R. A., domiciliat in C., ., nr. 36, .. 2, apt. 7, județul D., împotriva pârâtei T. M. D., cu domiciliul procedural ales la cabinetul de avocat Acrivopol B., cu sediul in C., .. 121, județul D..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. M. D..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorului la mama pârâtă, urmând ca reclamantul să fie obligat către pârâtă, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1.000 lei lunar, începând cu data promovării cererii reconvenționale ( 30 septembrie 2014 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației, majorându-se astfel pensia de întreținere de 672 lei lunar, stabilită prin sentința civilă nr. 10.320/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 8._, rămasă definitivă și irevocabilă.
Dispune modificarea măsurii instituită prin sentința civilă nr. 16.321/14.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 2._, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării acestei sentințe civile, prin Decizia civilă nr. 20/8 februarie 2011 dată de Tribunalul D. – Secția pentru Minori și Familie, decizie ce a fost modificată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 677/10 mai 2011 dată de Curtea de Apel C. – Secția I-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind legătura cu minorul, în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul C. P. M., născut la data de 26 februarie 2007 în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, începând de vineri, orele 16,00, până duminică, orele 18,00, timp de jumătate din perioada vacanței de iarnă( a doua jumătate a perioadei), timp de o lună în perioada vacanței de vară ( în intervalul 10 iulie, orele 10,00 – 10 august, orele 19,00), în domiciliul tatălui reclamant; în perioada sărbătorilor de C. și de P. precum și cu prilejul zilelor de naștere și a zilei onomastice a minorului, în mod alternativ în domiciliul fiecăruia dintre părinți, adică în anii pari aceste evenimente vor fi petrecute de minor cu tatăl reclamant și în anii impari cu mama pârâtă( în ambele situații programul va fi fixat din ziua de ajun a sărbătorii, de la ora 10,00, până a doua zi a sărbătorii, orele 21,00); totodată pârâta va fi obligată să transmită reclamantului informații referitoare la minor precum și evaluări medicale și școlare.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2015.
Președinte Grefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Teh./L.N.-4 ex.
11.03.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2035/2015. Judecătoria CRAIOVA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4964/2015.... → |
|---|
