Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1168/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1168/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 16948/215/2014
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1168
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. G. E. în contradictoriu cu pârâtul V. C., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, asistat de avocat P. D., lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție competența.
Avocat P. D., pentru reclamant, arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial.
În temeiul art. 94 lit. j și art. 107 Ncpc instanța stabilește competența în favoarea Judecătoriei C..
Instanța invocă excepția inadmisibilității cererii în raport de respectarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014.
Avocat P. D., pentru reclamant, solicită respingerea excepției, având în vedere faptul că Legea nr. 17 a fost modificată, iar nerespectarea acelor condiții sunt lovite de nulitate relativă și nu absolută și în atare situație o astfel de excepție ar putea fi invocată numai de partea interesată. Pe de altă parte, legea civilă nu retroactivează și în această situație apreciază că legea 17, astfel cum a fost modificată, se aplică numai pentru convențiile încheiate după . acestei legi ori convenția în cauză a fost încheiată în anul 2013, iar în anul 2013 nu exista această lege, astfel că nu se poate face aplicarea unei legi care nu exista la acel moment.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 05.05.2014, reclamantul G. G. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. C. să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate valabilitatea convenției de vânzare încheiată între părți, care să țină loc de act autentic de proprietate pentru suprafața de 4 900 mp teren extravilan situat în ., ./1 P 1/4, cu vecinii: nord A 1/5, sud Hîrțoveanu I, est De 1040, vest hot Ișalnița, iar hotărârea să țină loc de act autentic.
A motivat că la data de 12.12.2013 prin chitanța sub semnătură privată a cumpărat de la pârât, pentru suma de 2 000 lei, ce a fost achitată în întregime, terenul arabil extravilan mai sus menționat în suprafață de 4 900 mp.
La momentul realizării acordului de voință a intrat în posesia terenului, urmând ca în scurt timp să meargă la notariat în vederea întocmirii actelor autentice.
Deși s-au înțeles astfel, pârâtul în mod constant refuză să meargă la notar, situație în care a promovat prezenta acțiune.
Pârâtul deține titlul de proprietate 2854/19.12.2002.
În drept a invocat art. 125 cod proc civ și 1073-1078 vechiul cod civil.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a formulat cereri în dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 12.12.2013, între pârâtul V. C., pe de o parte în calitate de vânzător și reclamantul G. george E., pe de alta parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voință cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea suprafeței de 4 900 mp situată în T 72/1 P ¼, având ca vecini la nord A 1/5, la est De 1040, la sud Hirșoveanu I, la vest H. Ișalnița. (fila12)
Terenul exte înscris în titlul de proprietate 2854/19.12.2002, având categoria de folosință arabil extravilan. (fila 8)
În drept, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din legea 17/2014 în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, iar conform art. 3 din legea 17/2014 înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
Din analiza acestor dispoziții legale incidente în cauză, rezultă că, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să tină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la o suprafață de teren situată în extravilan, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții legale, respectiv:
- antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009
- imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară
- urmarea unei proceduri administrative prealabile privind respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
Prin urmare, la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că terenul este înscris în cartea funciară, iar reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în sensul parcurgerii procedurii prev. de art. 6 și următoarele din legea 17/2014.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamant, conform cărora prevederile Legii nr. 17/2014 nu se aplică cauzei de față, întrucât ar fi un caz de retroactivitate a legii, înscrisul sub semnătură privată fiind încheiat anterior intrării în vigoare a legii 17/2014, instanța arată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
Astfel, având în vedere înscrisul sub semnătură privată instanța constată că reclamantul este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate întrucât transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentică sau neautentică, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat.
În acest sens, instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la înscrierea la rolul fiscal și în cartea funciară a suprafeței de teren ce face obiectul antecontractului, precum exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale în vigoare, printre care și prevederile Legii 17/2014 pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
Din acest punct de vedere, contrar susținerilor reclamantului, aplicarea prevederilor legii 17/2014, respectiv a celor referitoare înscrierea imobilului ce face obiectul antecontractului la rolul fiscal și în cartea funciară precum și la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment, iar neîndeplinirea acestor condiții se sancționează cu inadmisibilitatea cererii și nu cu nulitatea acesteia.
Pe cale de consecință având în vedere că terenul în suprafață totală de 4 900 mp nu este înscris în cartea funciară, precum și că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada respectării dreptului de preempțiune în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 9 din legea 17/2014 va respinge cererea formulată de reclamant având ca obiect hotărâre care să tină loc de act autentic ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. G. E., cu domiciliul în ., sat Românești, .. 34, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul V. C., cu domiciliul în C., ., .. 1, ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
4 ex/18.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 399/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 745/2015.... → |
|---|
