Ordin de protecţie. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 42899/215/2014
DOSAR nr. 42._ - Emitere Ordin de Protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3.164
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 10 MARTIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE PROCUROR – M. N.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanții A. C. și A. A., în contradictoriu cu pârâtul B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat C. F., pârâtul personal și asistat de avocat D. E. A. precum și martorul D. A. C., propus de pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat un interogatoriu de către reclamantă pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. c.proc.civ., răspunsurile acestuia fiind consemnate și depuse la dosar, s-a audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a învederat instanței că solicită admiterea acțiunii, doar în măsura în care a fost dovedită.
Avocat C. F. pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată și emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată de 100 metri față de reclamanta – victimă și față de tatăl acesteia, interzicerea pârâtului de a avea contacte telefonice, prin corespondență sau orice alt mod cu reclamanta victimă sau tatăl acesteia, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
S-a mai învederat de către apărătorul reclamantei faptul că de mai mult timp pârâtul s-a manifestat foarte agresiv verbal față de reclamantă, amenințând-o cu diverse acte de violență, ajungându-se la o situație greu de suportat de către aceasta; se impune apărarea victimelor de agravarea violențelor în familie, pentru a se preveni producerea unor tragedii în familie, cu cheltuieli de judecată, depunându-se și chitanța avocațială în acest sens.
Avocat D. E. A. pentru pârât, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea cererii deoarece nu sunt întrunite condițiile legale de instituire a unui ordin de protecție, în sensul că nu s-a dovedit pericolul concret pe care persoana pârâtului l-ar reprezenta față de reclamantă sau tatăl acesteia și nu există un certificat medico-legal care să dovedească presupusele agresiuni ale pârâtului față de reclamantă; s-a mai învederat că nu sunt întrunite condițiile speciale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru admisibilitatea unui ordin de protecție, acestea fiind: a) existența cererii persoanei a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol; b) să existe o stare de pericol ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice sau a libertății persoanei, ceea ce justifică și o urgență ca și condiție de admisibilitate; c) Starea de pericol să fie reprezentată de existența unui act de violență de orice natură; d) Starea de pericol să fie provocată de un membru de familie.
INSTANȚA
La data de 2 decembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 42._, cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanții A. C. și A. A. împotriva pârâtului B. A..
Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată de 100 metri față de reclamanta – victimă și față de tatăl acesteia, interzicerea pârâtului de a avea contacte telefonice, prin corespondență sau orice alt mod cu reclamanta victimă sau tatăl acesteia, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile au întreținut relații de concubinaj o perioadă, care s-au deteriorat în timp, deoarece pârâtul îi ascundea petentei că era cercetat într-un dosar penal pentru complicitate la înșelăciune, aflat pe rolul Judecătoriei Focșani( dosarul nr._ ), că deținea fără drept un pistol neletal, că lua diverse medicamente pentru afecțiuni medicale de ordin psihic.
Petenta a mei învederat că după despărțirea de pârât, acesta a continuat să o caute în mod insistent, mai ales noaptea, proferând diverse injurii și amenințări la adresa ei, iar la data de 1 aprilie 2014 acesta chiar a agresat-o; pentru că i s-a interzis să mai poarte armă, pârâtul umblă înarmat cu un aparat cu electroșocuri.
În continuarea motivării cererii sale, petenta a mai declarat că alteori pârâtul a venit la ușa apartamentului său, unde locuiește împreună cu tatăl acesteia și a provocat scandal, tatăl ei suferind din acest motiv un atac cerebral; alteori, reclamanta l-a văzut pe pârât în preajma locuinței sale urmărind-o, mai ales după lăsarea întunericului, fapt ce i-a provocat un disconfort psihic și o puternică stare de teamă.
De câte ori reclamanta a solicitat ajutorul organelor de Poliție, acestea s-au limitat la a-i atrage atenția să aibă un comportament decent; pârâtul folosește diverse mesaje de amenințare și pe conturi de socializare – faceboock, împotriva reclamantei sau a persoanelor apropiate acestora.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii 217/2003, așa cum a fost modificată prin Legea 25/2012.
Reclamanții au atașat cererii și formularul anexă la Legea 25/2012 bifat cu măsurile solicitate.
În scop probator s-au depus la dosar xerocopii de pe cartea de identitate a petentei, certificate medico-legale nr. 15/A 2/6.01.2014( referitoare la reclamantă), nr. 2245/A 2/24.11.2014( referitor la pârât), emise de Institutul de Medicină Legală C., bilet de externare nr. 691/17.01.2014 emis de Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie C. – Neurologie I, adresa nr._/5.12.2014 emisă de Secția 3 Poliție C. – Poliția Mun. C., delegație avocațială.
În scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., la solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat la termenul din 13.01.2015 administrarea probei testimoniale, fiind audiați la termenele din 17.02.2015, respectiv 10.03.2015, martorii P. V. C. propus de reclamantă și D. A. C., propus de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta și pârâtul au întreținut relații de concubinaj, ei nu au copii minori, ulterior despărțindu-se în fapt.
În ceea ce privește declarația martorului P. V. C. propus de reclamantă, audiat în cauză, instanța reține următoarele:
Martorul, în calitate de vecin cu petenta, a declarat că într-o zi aceasta i-a spus că îi este teamă să plece în oraș, pentru că fostul ei prieten, pârâtul, ar putea deveni violent cu ea.
Niciodată martorul nu l-a văzut pe pârât venind în locuința reclamantei și nici la blocul ei, ca să o amenințe; de asemenea niciodată el nu a văzut-o pe reclamantă lovită de pârât.
Martorul a apreciat că nu consideră că pârâtul este un pericol pentru integritatea fizică sau pentru viața reclamantei; ea a auzit că între părți au existat niște discuții contradictorii pe faceboock și personal a văzut unele cuvinte neadecvate adresate de pârât reclamantei, probabil din cauză că este supărat că reclamanta s-a despărțit de el; de fapt martorul nu poate confirma dacă cel care a trimis mesajele de amenințare este pârâtul.
A mai declarat martorul că nu a auzit ca vreodată pârâtul să fie violent verbal cu reclamanta, direct sau prin telefon sau calculator,de asemenea pârâtul nu l-a agresat pe tatăl reclamantei.
Martorul a mai învederat că știe de la reclamantă că părțile au locuit împreună.
Martorul D. A. C., propus de pârât, audiat fiind la acest termen, a declarat că este văr cu acesta și știe că părțile au întreținut relații de concubinaj de la începutul anului 2014, ulterior, s-au despărțit în fapt prin luna noiembrie 2014, de atunci fiecare locuind la casa lui; de atunci pârâtul nu a venit vreodată să o amenințe pe reclamantă, și nici pe tatăl său.
De mai multe ori, pârâtul a vrut să se împace cu reclamanta, lui i-a părut rău de despărțire, însă nu a venit să se împace cu forța; martorul nu a auzit ca între părți să fi existat discuții contradictorii pe vreo rețea de socializare sau prin telefon.
Când pârâtul a vorbit la telefon cu reclamanta în prezența martorului, el a fost politicos cu aceasta; de altfel pârâtul nu este o persoană violentă în anturajul lui social.
În prezent, pârâtul nu mai dorește să se împace cu reclamanta.
Martorul a mai învederat că pârâtul nu s-a dus să o amenințe pe reclamantă, în ultima perioadă; în urmă cu un an, el a încercat să vorbească cu reclamanta despre o sumă de bani pe care aceasta urma să i-o remită, părțile s-au certat și a fost chemată Poliția la fața locului; de atunci, nu au mai fost astfel de incidente.
Niciodată pârâtul nu a fost violent față de reclamantă, ei au locuit o perioadă acasă la martor - două zile și el a observat comportamentul lor.
Periodic martorul vorbea la telefon cu pârâtul și acesta i-a confirmat cele afirmate anterior.
Martorul a concluzionat că nici un caz pârâtul nu este un pericol pentru viața sau integritatea reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 2, așa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ Violenta in familie reprezintă orice actiune sau inactiune intentionată, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestată fizic sau verbal, savarsită de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență in familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ”.
În conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „ Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ”.
Așa cum se menționează în cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, „ Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ”.
Prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, se stipulează că „ (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ”.
După cum se știe, fapta este o manifestare a individului în sfera realității, în cadrul relațiilor sociale, iar pericol social prezintă orice activitate contrară normelor în vigoare, deoarece împiedică normala desfășurare a relațiilor sociale.
În speța de față, în urma analizării probelor administrate, instanța constată că asupra reclamantei au fost exercitate de către pârât acte de violență psihică și fizică, însă acestea nu au fost de o gravitate atât de mare încât să pună în pericol viața și integritatea fizică ori psihică sau libertatea persoanei, în sensul dispozițiilor legale anterior enumerate.
Astfel, martorul D. A. C., propus de pârât, audiat fiind, a declarat că din luna noiembrie 2014 părțile nu mai locuiesc în același domiciliu, de atunci el nu a amenințat-o pe reclamantă, nu a fost agresiv cu ea, doar a încercat să se împace cu aceasta, iar martorul P. V. C., propus de reclamantă, a declarat că între părți au existat discuții contradictorii, dar el nu a fost violent față de reclamantă.
De altfel, ambii martori audiați au declarat că pârâtul nu constituie un pericol pentru viața sau integritatea reclamantei.
Din cuprinsul certificatelor medico-legale nr. 15/A 2/6.01.2014( referitoare la reclamantă), nr. 2245/A 2/24.11.2014( referitor la pârât), rezultă că ambele părți au suferit leziuni, însă din aceste probe nu rezultă că pârâtul ar fi fost cel care ar fi agresat-o pe reclamantă.
De asemenea planșele fotografice depuse de reclamantă la dosar nu au dovedit că pârâtul este cel care a transmis mesaje de amenințare la adresa reclamantei, aceasta cu atât mai mult cu cât autorul cuvintelor menționate în acele mesaje pe faceboock este o altă persoană( I. R. C. C.).
Instanța constată din probele administrate că din luna noiembrie 2014 reclamanta și pârâtul s-au despărțit în fapt, iar de atunci pârâtul nu a pus în pericol viața sau integritatea fizică a reclamantei sau a tatălui său.
Așadar, instanța constată că, deși este evidentă starea de tensiune între părți, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat iminența producerii unor infracțiuni privitoare la viața și integritatea reclamantei sau a tatălui său, care să justifice adoptarea măsurii de obligare a pârâtului să păstreze o distanță corespunzătoare față de reclamanți și nici interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondență al pârâtului față de aceștia.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept precum și faptul că nu s-a dovedit starea de pericol actuală pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei și tatălui său, în sensul prevederilor art. 23-27 din legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța urmează să respingă cererea acestora ca fiind neîntemeiată.
Instanța va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârâtul B. A., în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanții A. C. și A. A., ambii domiciliați in C., ., .. 1, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul B. A., domiciliat in ..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârâtul B. A., în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn.L.N./5 ex.
11.03.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1662/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
