Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 118/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 118/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 42281/215/2014
Dosar nr. 42._ -Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 IANUARIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. R. C. împotriva pârâtei P. I., având ca obiect legături personale cu minorul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta personal și asistată de avocat Acrivopol B., reclamantul fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită fără citare, conform art. 998 alin. 2 C.proc.civ.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ., instanta a verificat si a stabilit ca este competentă general, material si teritorial cu solutionarea cauzei.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au depus de către apărătorul pârâtei xerocopii de pe cartea de identitate a pârâtei, de pe certificatul său de competențe profesionale, adeverința nr. 238/6.01.2015 emisă de Primăria Amărăștii de Jos, județul D., s-a luat un interogatoriu din oficiu pârâtei, după care, acesta a învederat că insistă în judecarea cauzei fără citare și nu mai are de formulat cereri.
Constatând că nu mai sunt alte cereri, fără a se acorda cuvântul pârâtei pentru a pune concluzii, în vederea respectării principiului egalității părților în procesul civil, instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECATA
La data de 26 septembrie 2014 reclamantul P. R. C. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială fără citare, încuviințarea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul P. P. F., născut la data de 25 iunie 2012, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 12,00, până duminica, orele 18,00, în vacanța de iarnă timp de o săptămână, în vacanța de primăvară o săptămână, timp de o lună în vacanța de vară, de ziua de naștere a minorului în anii pari și de ziua onomastică a acestuia în anii impari, în domiciliul tatălui reclamant în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect stabilire legături personale cu minorul, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului nr. 41._ al Judecătoriei C..
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 9.10.2011, în prezent au pe rol dosarul de divorț sus menționat, iar pârâta deseori își schimbă domiciliile pentru ca reclamantul să nu poată vedea minorul; de câte ori reclamantul a încercat să mai vadă copilul, pârâta și părinții săi au devenit violenți verbal și i-au spus să le aducă un document oficial pentru a-i da voie să aibă legături personale cu minorul.
S-a mai învederat că urgența cererii constă în păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, măsura ce urmează a fi luată are caracter vremelnic, până la soluționarea acțiunii de divorț, iar fondul cauzei nu este prejudecat.
În drept cererea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 401 c.civil și art. 996 c.proc.civ. precum și prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La dosar s-au depus: xerocopii de pe certificatul de naștere al minorului, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantului, certificat doveditor al existenței dosarului de divorț dintre părți, pe rolul Judecătoriei C., dispoziția de achitare a taxei de timbru.
În ședința publică de la 13 ianuarie 2015, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. c.proc.civ., instanța a luat un interogatoriu din oficiu pârâtei, declarațiile acesteia fiind consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 9 octombrie 2011, din relațiile lor a rezultat minorul P. P. F., născut la data de 25 iunie 2012, iar în prezent se află pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 41._, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, în cadrul căruia reclamantul a solicitat stabilirea locuinței minorului la acesta, iar în subsidiar stabilirea unui program de vizitare a minorului de către el.
Prin interogatoriul din oficiu luat pârâtei la acest termen, aceasta a declarat faptul că părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu circa trei luni, iar până atunci ele au locuit împreună cu minorul în același domiciliu.
A mai învederat pârâta că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul rezultat din căsătoria părților, în domiciliul lui, însă într-o modalitate mai restrânsă decât cea menționată în acțiune, deoarece minorul este obișnuit să doarmă cu ea.
Pârâta a mai declarat că între minor și tată există un atașament reciproc, însă copilul este mai atașat de aceasta; în mod frecvent reclamantul pleacă la muncă în Spania.
Așadar, în ceea ce privește prezenta cerere de ordonanță președințială, în urma analizării în mod sumar a probelor administrate( respectiv recunoașterea stării de fapt de către pârâtă prin răspunsul la interogatoriu, acte din dosarul de divorț, alte înscrisuri), instanța constată că, reclamantul este foarte atașat de minor, el ajutând la creșterea și educarea lui încă de când s-a născut, copilul locuind la început cu ambii părinți, legăturile reclamantului cu minorul fiind restricționate de către pârâtă de când părțile s-au despărțit în fapt – luna septembrie 2014.
În prezent relațiile dintre părți sunt tensionate, fapt dovedit și prin recunoașterile părților prin cererile lor, reclamantul dorind să relaționeze cu minorul, fără a exista un program stabilit în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență, aparența dreptului și neprejudecarea fondului cauzei, condiții ce sunt îndeplinite în mod cumulativ în prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
În cuprinsul prevederilor art. 496 alin. 5 din codul civil se menționează că ” Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului ”.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Conform prevederilor art. 19 alin 1 și 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, ” Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ”, iar art. 22 din același act normativ stipulează: ” Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului ”.
Analizând așadar interesul minorului P. P. F., în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl lor, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl lui, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate, iar locul unde se vor desfășura aceste legături personale cu minorul, va fi stabilit în domiciliul actual al reclamantului, unde întâlnirile personale dintre tată și copil nu vor fi stingherite de prezența pârâtei, având în vedere relațiile tensionate dintre părți și faptul că vizitarea minorului de către reclamant în domiciliul actual al pârâtei, poate determina discuții contradictorii între părți, care vor avea efecte nefaste asupra copilului.
De asemenea, instanța a constatat că reclamantul oferă condiții locative și materiale bune pentru găzduirea și îngrijirea temporară a copilului în domiciliul său, conform actelor depuse la dosar, iar urgența cererii este justificată de preocuparea părintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele minorilor.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
În consecință, în temeiul textelor de lege anterior enumerate, se va admite în parte cererea reclamantului și i se va încuviința acestuia dreptul să aibă legături personale cu minorul P. P. F., născut la data de 25 iunie 2012, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 12,00 până duminica, orele 17,00, timp de jumătate din perioada vacanțelor de iarnă și primăvară, timp de o lună în perioada vacanței de vară, de ziua de naștere a minorului în anii pari și de ziua onomastică a acestuia în anii impari, în domiciliul tatălui reclamant în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect stabilire legături personale cu minorul, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului nr. 41._ al Judecătoriei C..
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. R. C., domiciliat in D., .. 53, județul D., împotriva pârâtei P. I., domiciliată in ., județul D., având ca obiect legături personale cu minorul.
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul P. P. F., născut la data de 25 iunie 2012, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbăta, orele 12,00 până duminica, orele 17,00, timp de jumătate din perioada vacanțelor de iarnă și primăvară, timp de o lună în perioada vacanței de vară, de ziua de naștere a minorului în anii pari și de ziua onomastică a acestuia în anii impari, în domiciliul tatălui reclamant în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect stabilire legături personale cu minorul, formulată pe dreptul comun, în cadrul dosarului nr. 41._ al Judecătoriei C..
Ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu executare de îndată și fără somație.
Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
Președinte Grefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Teh./L.N.-4 ex.
20.01.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 9350/2015. Judecătoria CRAIOVA | Curatelă. Sentința nr. 3543/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
