Plângere contravenţională. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5210/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 43673/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5210/2015
Ședința publică de la 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. I., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și martorul C. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul C. C., a cărui declarație a fost consemnată în scris, semnată conform legii și atașată la dosar.
Petentul a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, în sensul anulării procesului verbal de contravenție, inclusiv a măsurilor complementare privind reținerea permisului de conducere și exonerarea de plata amenzii stabilite în sarcina sa.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 11.12.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, inclusiv a măsurii complementare privind reținerea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii stabilite în sarcina sa.
In motivarea acțiunii, petentul a susținut că prin procesul verbal anterior menționat a fost sancționat contravențional pentru comiterea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 și art. 36 alin. 1 din același act normativ, întrucât în ziua de 03.12.2014, ora 12,20 a condus autoturismul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul Dacia, iar la trecerea de pietoni din zona poliției nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni și nu a purtat centura de siguranță.
Petentul a menționat că nu se face vinovat de faptele contravenționale reținute în sarcina sa, arătând că într-adevăr la acea dată și oră se afla pe bulevardul Dacia, din localitatea C., în zona gării, împreună cu numitul C. C., însă susține că la trecerea de pietoni din zona poliției nu se afla nici un grup de pietoni angajați în traversarea străzii. De astfel, a menționat că agentul contestator nu avea cum să observe trecerea de pietoni întrucât aceștia se aflau la o distanță de circa 70 m de respectiva trecere, respectiv în zona trecerii semaforizate din zona gării.
A arătat că aspecte reținute de agentul constatator nu corespund realității, fapt pentru care a consemnat în cuprinsul procesului verbal că nu este de acord cu cele menționate.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a precizat că în mod eronat a fost trecut în procesul verbal aspectul potrivit căruia fapta de a nu acorda prioritate de trecere este prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002, în loc art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, cum ar fi fost corect.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 118 și urm. Din OUG nr. 195/2002, art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001, precum și dispozițiile legale menționate mai sus.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, și a depus la dosar în copie următoarele acte: proces verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, dovada . nr._, copie de pe cartea de identitate a petentului și a solicitat proba testimonială cu martorul C. C..
În apărare, la data de 30.12.2014, intimatul I. Județean de Poliție D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul C. I. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, pe care o consideră ca neîntemeiată, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A menționat faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod Procedură civilă a solicitat judecarea în lipsa reprezentantului instituției intimate.
La data de 23.01.2015, petentul C. I. a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut că afirmațiile intimatei sunt nefondate așa cum a statuat și practica judiciară (sentința civilă nr._/09.12.2009 a Judecătoriei C.): "procesul verbal contravențional nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei reținute în sarcina contravenientului."
A mai menționat că OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, dar din interpretarea dispozițiilor art. 34 se deduce ca acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care nu este absolută și care poate fi răsturnată, din moment ce instanța verifică legalitatea și temeinicia acestuia.
Totodată, petentul a susținut cele menționate în cererea de chemare în judecată în sensul că nu exista nici un pieton angajat în traversarea trecerii pe sensul său de mers căruia să nu-i fi acordat prioritate, aspect pe care îl poate dovedi în instanță. De asemenea, a precizat că purta centură de siguranță în momentul deplasării.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul C. C., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei și proba cu înscrisuri, pentru intimat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., petentul C. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată cu amendă în cuantum de 360 lei și de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constând in "nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță" cu sancțiunea avertismentului.
Prin același proces verbal s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că la data de 03.12.2014, ora 12,20 petentul a condus autoturismul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul Dacia, iar la trecerea de pietoni din zona secției de poliție Transporturi Feroviare nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversare pe marcaj pietonal. De asemenea nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată constând in "nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță" cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat că "nu este de acord cu cele menționate în procesul verbal și dorește să depună contestație".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a invocat ca motiv de nelegalitate faptul că în mod eronat a fost trecut în procesul verbal aspectul potrivit căruia fapta de a nu acorda prioritate de trecere este prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002, în loc art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, cum ar fi fost corect.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Așadar, din analiza procesului verbal de constatare atașat la dosar se reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, chiar din momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, petentul a susținut că nu este de acord cu cele menționate, consemnând această obiecțiune chiar în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Susținerile petentului sunt confirmate de martorul audiat în cauză, respectiv numitul C. C., din declarația căruia rezultă că nu erau pietoni angajați în traversarea străzii.
Acesta a mai precizat, că la data consemnată în procesul verbal de contravenție, se afla în mașina condusă de petent pe bancheta din spate, astfel încât a putut observa nemijlocit modul de derulare a evenimentelor.
A mai arătat că pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană angajată în traversarea acesteia. Iar în ceea ce privește centura de siguranță a susținut că petentul o avea aplicată în momentul deplasării cu autoturismul, dând-o jos în momentul în care a fost oprit de agentul constatator pentru a coborî din mașină.
Ca atare, instanța apreciază că petentul a reușit, prin proba testimonială administrată în cauză, să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în ceea ce privește faptele prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, precum și cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Totodată, nu poate fi reținută de către instanță apărarea intimatului, în sensul că nu pot fi înlăturate constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, ca act de autoritate, prin declarația unui martor căreia să i se dea relevanță maximă. Aceasta întrucât procesul-verbal de contravenție se bucură, așa cum s-a arătat anterior, de prezumția de legalitate doar până la proba contrară, pe care petentul a reușit să o facă cu declarația martorului audiat în cauză.
În ceea ce privește apărarea intimatului referitoare la forța probantă a declarației de martor, ca probă indirectă, în raport cu constatările agentului de poliție, ca probă directă, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată întrucât declarația administrată în cauză provine de la un martor ocular, fiind deci tot o probă directă.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța urmează să admită plângerea contravențională, să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de intimat, să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție sus menționat și să înlăture măsura complementară privind reținerea permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. I., cu domiciliul în ., nr. 23, județul D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D., cu sediul în municipiul C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de intimat.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.12.2014 de intimat.
Înlătură măsura complementară privind reținerea permisului de conducere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. D. C. E. C.
Red. R.M.D./Teh. T.L.
Ex.4/18.06.2015
Cod operator 2995
| ← Obligaţie prestaţie periodică. Sentința nr. 5269/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5691/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
