Plângere contravenţională. Sentința nr. 6988/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6988/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 6988/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6988/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul S. M. –Z., CNP_, cu domiciliul în comuna Goiești, ., județul D., in contradictoriu cu intimata IPJ D., C._, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A. pentru petent, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat S. A., pentru petent, arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității plângerii contravenționale.
Avocat S. A., pentru petent, solicită respingerea excepției tardivității plângerii contravenționale, arată că acest dosar a fost anulat, avea termen de 6 luni pentru a redepune acțiunea iar codul civil nu îngrădește dreptul petentului de a formula din nou plângere.
INSTANTA
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 26.02.2015 pe rolul Judecatoriei C. sub nr._ petentul S. M. Z. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ D. anularea procesului verbal . nr._/3.12.2014 prin care a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 360 lei.
In motivarea plangerii a aratat ca fapta contraventionala nu exista, intrucat petentul a circulat in mod regulamentar iar pe trecerea de pietoni nu se afla nimeni angajat in traversare in momentul in care a virat dinspre . Calea Bucuresti. De asemenea, arata ca purta centura de siguranta cand a fost oprit de agentul constatator.
Mai invoca petentul incalcarea disp. art. 16 alin. 7 Cod proc civila.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe disp. art. 16 si 31 din OG 2/2001.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si martorul S. D..
A depus dovada achitarii taxei de timbru de 20 lei.
Constatand ca cererea de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute de art. 194-197 Cod procedura civila la data de 4.03.2015, prin rezolutie, instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, cu mentiunea pentru aceasta ca au obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 23.03.2015 intimata a depus intampinare la dosar.
In motivarea intampinarii intimata a solicitat sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționeaza faptul ca nu dețin material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea, solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita acesta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu martorul C. F..
La data de 26.03.2015 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent, care nu a depus raspuns la intampinare.
La data de 14.04.2014 instanta a fixat primul termen de judecata la data de 26.05.2015, pentru cand a dispus citarea partilor.
La termenul din data de 26.05.2015 instanta a retinut cauza in pronuntare pe exceptia de tardivitate, invocata din oficiu.
Analizând actele dosarului, cu prioritate asupra excepției de tardivitate invocata din oficiu instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție din data de 3.12.2014, s-a reținut în sarcina petentului S. M. Z. că in data respectiva a condus autoturismul cu nr._ si nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare.
La data de 8.12.2014 petentul a mai formulat o plangere contraventionala impotriva aceluiasi proces verbal de contraventie inregistrata sub nr._/215/2014, cerere care a fost anulata intrucat petentul nu si-a indeplinit obligatiile stabilite de instanta in sarcina sa la data de 13.01.2015 in conformitate cu dispozitiile art. 200 alin. 3 Cod procedura civila.
La data de 26.02.2015 petentul promoveaza o noua plangere contraventionala impotriva aceluiasi proces verbal de contraventie.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea are obligația de a verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen legal.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia
Potrivit dispozitiilor art. 181 pct. 2 Cod procedura civila „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”
Instanta retine ca termenul reglementat de lege pentru promovarea plangerii contraventionale este un termen procedural si nu un termen de drept substantial pentru a i se aplica dispozitiile art. 2539 alin. 2 Cod civil, la care a facut referire petentul in concluziile orale pe exceptia de tardivitate.
Conform acestui articol „prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.”
A accepta faptul ca aceste dispozitii legale se aplica si termenului procedural reglementat pentru formularea unei plangeri contraventionale ar conduce la concluzia ca s-ar crea o situatie favorabila contravenientului care nu promoveaza initial plangerea contraventionala in conditiile reglementate de art. 194-197 Cod proc civila in raport cu ceilalti contravenienti care inteleg sa respecte dispozitiile procedurale, intrucat in prima situatie petentul ar beneficia de un nou termen de 6 luni de la data comunicarii incheierii definitive de anulare a cererii pentru a promova plangerea contraventionala, in timp ce ceilalti beneficiaza doar de un termen de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de contraventie.
Astfel se constată, din actele depuse la dosarul cauzei că procesul verbal de contravenție contestat a fost comunicat petentului anterior datei de 8.12.2014, data la care a fost inregistrata prima plangere contraventionala.
Cum plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.02.2015, conform plicului depus la dosar, instanța apreciază că plângerea a fost formulată dupa expirarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de contraventie contestat.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită excepția tardivității invocată din oficiu, cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia de tardivitate a plangerii contraventionale invocata de instanta din oficiu.
Respinge ca tardiv formulata plangerea contraventionala formulata de petentul S. M. –Z., CNP_, cu domiciliul în comuna Goiești, ., județul D., in contradictoriu cu intimata IPJ D., C._, cu sediul în Craioova, ., județul D..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 26.05.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. C. G. T. L.
Red.BCG
tehnoredact. BCG.
4 ex./ 25.06.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 6987/2015. Judecătoria CRAIOVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
