Pretenţii. Sentința nr. 3880/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3880/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 34134/215/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3880/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de reclamanta P. S., CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 3, ., in contradictoriu cu parata UM01662 prin reprezentant legal Ministerul Apararii Nationale, cu sediul în C., .. 91, județul D., avand ca obiect pretentii.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.03.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea formulata de reclamanta P. S. la data de 15.09.2014 si inregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr._ a chemat în judecată parata Unitatea Militara_, ca prin hotărârea ce o veți pronunța să fie obligata să ii plătească daune morale în cuantum de 10.000 lei, pentru prejudiciul moral și material pe care i l-a cauzat, degradarea sănătății, a stresului și suferințelor prin care a trecut și trece și în prezent.
In motivare a aratat că reclamanta primea pensie de întreținere de la fostul soț numitul I. V. (angajatul unității mai sus menționate) în cuantum de 199 lei lunar, obligat de instanță prin decizia civilă nr.7383 din_ rămasă definitivă și irevocabilă; începând cu data de_ numitul I. V. s-a pensionat, UM01662 întocmindu-i dosarul de pensionare la Casa Județeană de pensii D., de la acea dată nu a mai primit timp de 7 luni niciun ban.
Unitatea militara trebuia să trimită la Casa de Pensii D. copii după ordonanța de poprire pensia de întreținere emisă de Judecătoria C. dosar_/2005 prin sentința civilă nr 7383/_ privind pe fostul angajat I. V., însă nu a facut-o favorizându-l pe acesta.
Arăta faptul că este bolnavă de inimă, a suferit o operație pe cord deschis, poarta la nivelul sternului un schelet metalic, ce îi afectează întreaga structură osoasă. Pe lângă operația cumplită pe care a suferit-o mai sufera și de alte boli conform actelor medicale, pe care le depune la dosar: cardiopatie ischemică cu tulburări de conducere intraventriculară și dislipidemie- pierderea cunoștinței și risc de infarct miocardic crescut, glaucom cu unghi deschis ce nu se poate opera, are dureri cervico-lombare cu iradiere accentuată la mers și ortostatism prelungit, dureri articulare umeri bilaterali, limitare a mobilității coloanei vertebrale avand umărul drept paralizat și mâna dreaptă nesigura; sufera de tiroidă având gușă polinodulară; hernie de disc, hipercolesterolemie și colon iritabil si de mastoidită – hipoacuzia.
Arăta că pentru toate aceste boli urmeaza tratamente medicale care sunt foarte costisitoare, ori ea locuind singură în situația în care de 7 luni nu a primit niciun ban, nu a putut face față atâtor cheltuieli, a trebuit să împrumute bani pentru a putea supraviețui pe care nu i-a putut restitui nici până în momentul de față, locuind singură lipsită de orice ajutor material și moral.
Lipsa banilor i-a afectat sănătatea si i-a diminuat vederea, a devenit anemică, neavând posibilități să se alimenteze. In perioada de iarnă a îndurat frigul, a răbdat de foame și multe altele.
Restanța de 1300 lei nu ii pot recupera din vina UM01662 C. deoarece casa de pensii îi virează numai poprirea iar restanța se recuperează foarte greu în timp îndelungat.
Dacă unitatea trimitea la casa de pensii ordonanța de poprire în luna aprilie când fostul soț a primit suma de 5300 lei îsi putea primi pensia pe 4 luni însă asa eu nu a primit nimic.
Față de cele arătate solicita acordarea daunelor morale solicitate, deoarece UM01662 poartă întreaga vină pentru toate suferințele prin care a trecut și trece și în prezent.
In dovedirea celor relatate a solicitat proba cu inscrisuri respectiv acte medicale, scrisori medicale, bilete de ieșire din spital și martori.
La data de 26.11.2014 Ministerul Apararii Nationale in calitate de reprezentant legal al UM_ C. a formulat intampinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. S., prin care solicită instanței obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de_ lei, pentru prejudiciu moral și material constând în degradarea sănătății, stres și suferințe.
Arata ca in cauză a fost conceptată și citată, în calitate de pârâtă, și UM_ C., la sediul unitătii militare, însă această unitate militară este o structură fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Apărării Naționale, deci o structură fară capacitate procesuală de exercițiu.
In conformitate cu dispozițiile 57 alin. (2) din codul de procedură civilă „partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât daca este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006: „(1) Ministerul Apărării Naționale are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. ”
In ceea ce privește locul citării, art. 155 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă prevede că entitățile fară personalitate juridică constituite potrivit legii (cum este UM_ C.), se citează prin reprezentantul desemnat (adică prin Ministerul Apărării Naționale), la sediul sau domiciliul acestuia (al reprezentantului). Așadar, în lumina dispozițiilor legale indicate mai sus, o structură fără personalitate juridică din Ministerul Apărării Naționale nu poate fi citată la sediul ei, ci prin reprezentant, la sediul reprezentatului său desemnat de lege.
De asemenea, apreciaza că se impune conceptarea și citarea în cauză a UM_ C., prin Ministerul Apărării Naționale - reprezentantul său legal.
In fapt, numitul I. V. a fost angajatul UM_ C. în calitate de personal civil contractual până la data de 09.01.2014, dată la care contractul debit individual de muncă a încetat de drept în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) prima teză din Codul muncii, respectiv „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare".
La data încetării raporturilor de muncă a încetat și calitatea de terț poprit a UM_ C. cu privire la poprirea asupra veniturilor din salarii ale sus-numitului pentru pensie de întreținere în favoarea reclamantei P. S., înființată prin Ordonanța din 02.09.2005 a Judecătoriei C. în Dosarul nr. 13 1 40/2005, (anexată).
Reclamanta reproșează faptul că UM_ C., după încetarea raporturilor de muncă, nu a trimis Casei de Pensii D. copie de pe ordonanța de poprire, invocând practic nerespectarea de către unitatea militară a dispozițiilor art.455 alin. (1) din Codul de procedură civilă vechi: „In cazurile prevăzute de art. 453 alin. 2 poprirea rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. In aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire socială care, de la data primirii acestor acte, devine terț poprit. ”
Ca o paranteză, arătă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, întrucât executarea silită prin poprire a început sub imperiul acestui cod (anul 2005), și nu dispozițiile noului cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15.02.2013 și care se aplică doar executărilor silite începute după ., așa cum prevede art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.
Arătă că nu poate fi vorba de o nerespectare de către UM_ C. a acestor dispoziții.
Astfel, din analiza textului art. 455 alin. (1) rezultă că poprirea rămâne în ființă, iar fostul terț poprit este obligat să trimită actele prin care s-a înființat poprirea noului terț poprit doar în cele două cazuri prevăzute de lege: atunci când debitorul își schimbă locul de muncă la o altă unitate sau atunci când debitorul este pensionat. Ori nici unul dintre aceste două cazuri prevăzute de lege nu a intervenit cu privire la persoana debitorului I. V.: contractul de muncă al acestuia nu a încetat ca urmare a schimbării locului de muncă la o altă unitate și nici ca urmare a pensionării, ci a încetat ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Invedereaza instanței că, potrivit legislației actuale în domeniul pensiilor, momentul îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare nu coincide întotdeauna cu momentul pensionării propriu-zise, deoarece pensia pentru limită de vârstă nu se acordă din oficiu, ci la cererea persoanei interesate, așa cum prevede art. 103 alin. (1) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, pot apărea diferențe de timp semnificative între momentul îndeplinirii condițiilor pentru pensionare și momentul dobândirii efective a calității de pensionar calitate (momentul emiterii deciziei de pensie). Că este așa o dovedește chiar cazul debitorului I. V.: acesta a îndeplinit condițiile de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare la data de 09.01.2014 (dată la care i-a încetat de drept și contractul de muncă), ori calitatea de pensionar a dobândit-o după mai bine de 2 luni, la data de 11.03.2014, atunci când i-a fost emisă de către Casa Județeană de pensii D. decizia de pensionare nr._.
P. urmare, la data încetării contractului de muncă UM_ C. nu avea cum să aibă cunoștință despre pensionarea efectivă a numitului I. V., ca să trimită actele prin care a fost înființată poprirea noului terț poprit Casa Județeană de Pensii D., pentru că pensionarea a intervenit abia două luni mai târziu, fără ca UM_ C. să fie înștiințată.
Numaiîn cazul în cazul în care încetarea raporturilor de muncă ar fi survenit ca urmare a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul muncii, respectiv în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, unitatea, primind decizia de pensie, ar fi avut cunoștință despre pensionare și ar fi putut acționa conform dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură civilă vechi încă de la data încetării raporturilor de muncă. Or, pensia domnului I. V. este pensie pentru limită de vârstă, pensionarea a survenit ulterior încetării raporturilor de muncă, iar decizia de pensie nu a fost comunicată la unitate.
Despre pensionarea fostului angajat I. V., UM_ C. a aflat abia la data de 26.05.2014, chiar de la reclamantă, atunci când aceasta s-a prezentat la intrat în unitate pentru a solicita o adeverință cu privire la sumele reținute de unitate cu titlu de pensie de întreținere pentru lunile ianuarie și februarie 2014, solicitare înregistrată sub nr. 1 din 26.05.2014 (anexată) și depusă personal de reclamantă la registratura unității. De îndată, UM_ C. a comunicat Casei Județene de Pensii D. actul prin care a fost înființată poprirea, prin adresa nr. A. 1466 din 27.05.2014, înregistrată la registratura casei de pensii sub nr. 7110 din 27.05.2014 (anexată), deci și-a îndeplinit obligația prevăzuta la art. 455 alin. (1) din Codul de procedură civilă vechi.
In ceea ce o privește pe reclamantă, în mod cert aceasta a avut cunoștință despre pensionarea numitului I. V. cel târziu la data de 15.04.2014, dată la care acesta a depus decizia de pensionare în dosarul nr._/215/2013, în care se judeca cu reclamanta pentru sistarea pensiei de întreținere, așa cum rezultă din practicaua Sentinței civile nr. 5577 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul sus-menționat, depusă la dosar chiar de către reclamantă. Cu toate acestea, până la data de 26.05.2014 (timp de mai bine de o lună de zile) reclamanta nu a făcut niciun demers către UM_ C. pentru lămurirea situației, deși conform susținerilor sale nu mai primise pensia de întreținere din ianuarie 2014 și se afla în stare de suferință fizică și psihică datorată imposibilității de a-și cumpăra medicamente pentru bolile de care suferea, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la veridicitatea susținerilor reclamantei, deoarece în mod normal presupusa stare de suferință ar fi împins-o să lămurească cât mai grabnic situația.
De asemenea, arătă că potrivit legislației actuale în domeniul pensiei probabil angajatorul nu mai are niciun fel de atribuțiuni în întocmirea dosarului de pensionare și trimiterea acestuia la casa de pensii pentru angajații care împlinesc condițiile de pensionare. In acest sens, art. 74 alin. (1) și (2) din Norma de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată cu HG nr. 257/2011, prevăd că:
„(1) Cererea de pensionare, însoțită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă teritorial în funcție de domiciliul solicitantului, începând cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
(2) Solicitantul poate fi persoana îndreptățită, tutorele acesteia, curatorul acesteia, persoana căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament copilul minor, precum și mandatarul. desemnat prin procură specială, în situația în care este mandatat și să încaseze drepturile de pensie.”
Așadar solicitantul, adică persoana care depune cererea de pensionare, împreună cu actele necesare, la casa de pensii, nu poate fi angajatorul. Reclamanta (sau apărătorul acesteia) a avut probabil în vedere dispozițiile art. 82 alin. (2) din vechea legislație a pensiilor, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi și asigurări sociale, care prevedea că cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun de solicitant sau după caz, de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul solicitantului, cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii condițiilor de pensionare, prevăzute de lege, însă aceste dispoziții nu mai sunt în vigoare încă de la data de 01.01.2011, de când au fost abrogate de Legea nr. 263/2010.
P. urmare nu exista nicio fapta ilicita care sa atraga angajarea raspunderii civile delictuale in sarcina UM_ C. pentru presupusele daune morale pretinse de reclamanta.
Dincolo de lipsa faptei ilicite, daunele morale invocate de reclamantă nu sunt nici dovedite. Așa cum au statuat judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2356 din 20 aprilie 2011, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. Ori prejudiciul invocat de reclamantă pare a fi o agravare a stării de sănătate, însă actele medicale depuse nu fac decât dovada existenței unor afecțiuni medicale, dobândite cu mult înainte de fapta presupus ilicită a pârâtei, nicidecum nu fac dovada unei agravări a stării de sănătate, sau că presupusa agravare s-ar fi produs ca urmare a faptei ilicite, și nu ca o evoluție firească a bolii. Practic, reclamanta se rezumă la a susține (fară să dovedească), că nu a mai avut bani să cumpere medicamente, ceea ce ar fi dus la o agravare a stării de sănătate, dar fară să dovedească efectiv o agravare a stării de sănătate în raport de situația anterioară comiterii presupusei fapte ilicite.
Mai mult decât atât, medicamentul Xalatan la care face vorbire reclamanta în acțiune este compensat 100%, fiind menționat în Secțiunea CI - Lista medicamentelor cu procent de compensare 100% din prețul de referință - Anexa nr. 3 la Ordinul președintelui Casei Naționale e asigurări de Sănătate nr. 696/2009, cu modificările și completările ulterioare.
In concluzie solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Solicita ca probe inscrisuri si efectuarea unei adrese catre Casa de Pensii pentru a comunica, pe de o parte, dacă reclamanta P. S. beneficiază ea însăși de vreo pensie și care este cuantumul acesteia, iar pe de altă parte, de când au pus în executare poprirea asupra pensiei pentru limită de vârstă a domnului I. V., pentru pensie de întreținere în favoarea doamnei P. S., precum și sumele reținute până la acest moment.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri pentru ambele parti cu proba cu un martor M. S. pentru reclamanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin sentinta civila nr. 7383 din 6.07.2005 pronuntata in dosarul nr._/2005 de Judecatoria C. s-a dispus majorarea pensiei de intretinere stabilita in favoarea reclamantei P. S. in sarcina paratului I. V. de la suma de 107,60 lei la suma de 199 lei lunar incepand cu data promovarii actiunii, 10.06.2005 si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Numitul I. V. a fost angajatul UM_ C. în calitate de personal civil contractual până la data de 09.01.2014, dată la care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) prima teză din Codul muncii, respectiv „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare".
Reclamanta sustine faptul că parata UM_ C., după încetarea raporturilor de muncă, nu a trimis Casei de Pensii D. copie de pe ordonanța de poprire, invocând nerespectarea de către unitatea militară a dispozițiilor art.455 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1965 potrivit carora „In cazurile prevăzute de art. 453 alin. 2 poprirea rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. In aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire socială care, de la data primirii acestor acte, devine terț poprit. ”
Din analiza textului art. 455 alin. (1) rezultă că poprirea rămâne în ființă, iar fostul terț poprit este obligat să trimită actele prin care s-a înființat poprirea noului terț poprit doar în cele două cazuri prevăzute de lege: atunci când debitorul își schimbă locul de muncă la o altă unitate sau atunci când debitorul este pensionat.
In cauza de fata, niciunul dintre aceste două cazuri prevăzute de lege nu a intervenit cu privire la persoana debitorului I. V.: contractul de muncă al acestuia nu a încetat ca urmare a schimbării locului de muncă la o altă unitate și nici ca urmare a pensionării, ci a încetat ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Instanta constata ca in speta momentul îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare nu a coincis cu momentul pensionării propriu-zise, deoarece pensia pentru limită de vârstă nu se acordă din oficiu, ci la cererea persoanei interesate, conform art. 103 alin. (1) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Intre cele doua momente a existat o perioada de peste 2 luni, iar parata nu a fost informata de catre Casa Judeteana de Pensii cu privire la pensionarea numitului I. V..
La data incetarii contractului de munca debitorul I. V. nu avea niciun fel de raport cu Casa Judeana de Pensii D., acesta depunand ulterior cererea de pensionare si nu a dobandit calitatea de pensionar imediat ce i-a incetat contractul de munca.
In aceste conditii, parata nu avea posibilitatea sa trimita ordonanta de infiintare a popririi catre Casa Judeteana de Pensii.
Parata a aflat despre pensionarea numitului I. V. de la reclamanta P. S. care cunostea acest fapt din cadrul dosarului nr._/215/2013 al Judecatoriei C. in care aceasta s-a judecat cu fostul ei sot I. V. pentru sistarea pensiei de intretinere. In aceasta sentinta se mentioneaza existenta la dosar a deciziei de pensionare nr._/11.03.2014 emisa de Casa de Pensii D.. Imediat ce a aflat acest aspect parata si-a indeplinit obligatia si a comunicat actul prin care a fost infiintata poprirea la data de 27.05.2014 conform adresei nr._ din 27.05.2014, atasata la f. 53 din dosar, aceasta fiind pusa in executare incepand cu data de 1.07.2014, asa cum rezulta din adresa inaintata de Casa Judeteana de Pensii la solicitarea instantei de judecata (f. 73).
In drept, instanta retine ca potrivit art. 1357 alin. 1 cod civil “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.” Conform alin.(2) “autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Potrivit art. 1359 Cod civil “autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și, prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv.”
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele conditii: să existe o faptă a persoanei (fapta); să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul); prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate); persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovatia).
Fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
In speta, instanta apreciaza ca nu exista o fapta ilicita din partea paratei, care nu a incalcat dispozitiile art.455 alin.1 Cod procedura civila din 1865, asa cum rezulta din situatia de fapt mai sus retinuta, neavand obligatia de a comunica ordonanta de infiintare a popririi catre Casa de Pensii D. intrucat debitorul nu avea calitatea de pensionar in acel moment.
Intrucat se constata inexistenta faptei ilicite invocata de reclamanta, instanta apreciaza ca nu se mai impune analizarea celorlalte conditii ale antrenarii raspunderii civile delictuale a paratei.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge actiunea reclamantei P. S. ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta P. S., CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 3, ., in contradictoriu cu parata UM01662 prin reprezentant legal Ministerul Apararii Nationale, cu sediul în C., .. 91, județul D., avand ca obiect pretentii.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 24.03.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 ex. / 23.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3346/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3922/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
