Pretenţii. Sentința nr. 3922/2015. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 3922/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 26050/215/2014

Dosar nr._ - pretenții –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3922

Ședința publică de la 25 Martie 2015

Instanța constituită din:

Președinte ANIȘOARA G. –Judecător

Grefier V. G.

Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2015, privind pe reclamanta F. I. și pârâtul D. S., având ca obiect pretenții, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre.

Procedura este legal îndeplinită.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 01.07.2014 reclamanta F. I. a chemat în judecată pe pârâtul Dirbi S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de 17.200 euro acordați cu titlu de împrumut la data de 15.07.2013.

În fapt s-a arătat că, având în vedere relațiile de prietenie strânsă între părți pe fondul unui sentiment de încredere, reclamanta a împrumutat pe pârât cu suma de 22.200 euro la data de 15.07.2013, urmând să-i fie restituiți la data de 01.01.2014.

La data de 01.01.2014 pârâtul i-a restituit doar suma de 2500 euro și pentru că reclamanta nu s-a arătat supărată că nu i-a fost restituită toată suma, pârâtul a înțeles să accepte încheierea unei chitanțe prin care își lua angajamentul ca diferența de 19.700 euro să îi fie restituită până la data de 01.04.2014.

S-a mai arătat că, între timp, din această sumă pârâtul a mai achitat încă 2500 euro dar fără a mai întocmi chitanța de plată mergând pe aceleași relații de încredere dintre ei.

Reclamanta menționează că anterior acestui a contractat mai multe imobile de la pârât, un exemplu fiind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 485/13.10.2009, astfel încât nu se poate susține că acesta era o persoană străină de relația lor de familie.

În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 2158 alin. 1 C. Civ.

Anexat cererii de chemare în judecată a depus următoarele înscrisuri: copie C.I. reclamantă, înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 485/13.10.2009 la BNP B. E..

La data de 21.07.2014 reclamata a depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 2640 lei.

La data de 29.09.2014,, pârâtul D. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:

Precizează că nu a existat o convenție de împrumut pentru suma de 22.200 euro, nu există un înscris sub semnătură privată în acest sens, cu respectarea formalităților cerute de art. 274 NCPC, art. 275 NCPC, iar dovada cu martori, având în vedere dispoz. art. 309 NCPC nu este admisibilă.

A mai învederat că nu au existat relații de încredere care să justifice o imposibilitate morală de preconstituire a actului în formă scrisă și că nu a perfectat cu reclamanta nicio tranzacție imobiliară.

Mai mult, arată că nu recunoaște înscrisul sub semnătură privată depus de reclamantă sub aspectul scrierii și semnăturii, a conținutului acestuia potrivit art. 301 NCPC, solicitând ca reclamanta să prezinte originalul înscrisului.

În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.

La data de 14.01.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care învederează că este de acord cu verificarea de scripte în condițiile în care pârâtul nu recunoaște semnătura sa de pe chitanța de împrumut.

La termenul de judecată din data de 04.02.2015, pârâtul a depus la dosar o cerere prin care învederează că numele său corect este D. și nu Dirbi, iar domiciliul este în C., .. 35, jud. D..

De asemenea, în conformitate cu art. 304 NCPC a învederat că înțelege să denunțe ca fals înscrisul denumit chitanță, datat 01.01.2014, prezentat de reclamanta F. I., acesta fiind și autorul falsului.

În scop probatoriu, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, care a fost administrat și proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii P. G. și I. V..

De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, care a fost administrat, și proba cu efectuarea expertizei grafologice, având ca obiectiv: să se stabilească dacă semnătura de pe înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, aparține sau nu pârâtului.

La termenul de judecată din data de 18.03.2015, instanța a decăzut pârâtul din proba cu efectuarea expertizei grafologice încuviințată, deoarece nu a achita onorariul pentru efectuarea expertizei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți, nedatat, depus în cauză, rezultă că pârâtul a împrumutat de la reclamantă suma de 22.200 euro, urmând ca restituirea integrală să fie făcută până la data de 01.04.2014. În această chitanță de mână se menționează că pârâtul a restituit suma de 2500 euro, din totalul de 22.200 euro, diferența de 19.700 euro urmând a fi înapoiată până la data de 01.04.2014.

Instanța constată că reclamanta a făcut dovada împrumutului pe care l-a acordat pârâtului, susținerile sale fiind dovedite și cu declarația martorilor P. G. și I. V..

Martorul P. G. a relatat că reclamanta i-a povestit că a împrumutat pârâtului suma de 22.000 euro, pentru două săptămâni ; la data de 01.01.2014 pârâtul a restituit suma de 2500 euro, iar după câteva luni i-a mai restituit suma de 2500 euro. Reclamanta i-a spus că nu i-a mai restituit banii.

Martora I. V. a relatat că în anul 2013, perioada 10-20 iulie, se afla în C. . Se afla la reclamantă când aceasta a primit un telefon de la pârât, și de față cu martora, reclamanta a numărat suma de 22.200 euro, spunând că îi dă pârâtului împrumut. Martora a mers cu reclamanta la poartă și reclamanta s-a întâlnit cu pârâtul . Ulterior, în luna ianuarie 2014, la telefon, reclamanta i-a spus că pârâtul i-a restituit suma de 2500 euro și au încheiat o chitanță, și apoi i-a mai restituit încă 2500 euro. Martora a relatat că suma de 22.200 euro a fost dată de reclamantă pârâtului ca împrumut.

Instanța constată că potrivit art. 6 alin. 2 C. civil, actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz savarsite inainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, savarsirii ori producerii lor.

Prezenta actiune este inregistrata pe rolul instantei la data de 01.07.2014, iar contractul de imprumut este încheiat după . noului cod civil, respectiv în anul 2013, așadar sunt incidente dispozitiile legii sub imperiul caruia a fost incheiat..

Ca urmare, instanta constata ca raportul juridic dintre partile in litigiu intra sub incidenta dispozitiilor art. 2158 si urm. din Codul civil, care reglementeaza imprumutul de consumatie iar dovadirea acestuia, este supusa regulilor generale in materie .

Astfel, potrivit art. 2158 NCC, împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

Instanța reține că din înscrisul sub semnătură privată coroborat cu declarațiile martorilor audiați rezultă că pârâtul a luat cu titlu de împrumut, de la reclamantă, suma de 22.200 euro, din care a restituit suma de 5000 euro, având obligația a restitui și restul sumei de 17.200 euro.

Din aceste considerente, potrivit art. 2158 și urm. NCC, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 17.200 euro, reprezentând împrumut nerestituit..

În temeiul art 453 alin 1 C., obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2640 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta F. I., cu domiciliul în C., B.-dul Ș. V., nr. 37, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul D. S., cu domiciliul în C., .. 35, jud. D..

Obligă pârâtul către reclamantă la restituirea sumei de 17.200 euro, reprezentând împrumut nerestituit.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2640 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Anișoara G. G. V.

Red. A.G.

Tehnored. V.G.

4 ex./21.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3922/2015. Judecătoria CRAIOVA