Accesiune. Sentința nr. 197/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 197/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică de la 13.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. C. O., reclamant P. D. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns avocat Nederic P. pentru reclamanți, lipsind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorilor B. A. și T. C. sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art.319 Cod proc.civ., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Nederic P. pentru reclamanți solicită admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 837 mp, fără cheltuieli dejudecată.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 08.07.2015, reclamanții P. C. O. și P. D. au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamanților pe suprafața de 837 mp situată în C., .. 28( fosta Lomonoscov), jud.D., în loc de 736 mp așa cum reiese din certificatul de moștenitor numărul 82/19.12.2010 autentificat la BNP Patrau G., solicitând dreptul de proprietate pe diferența de 100 mp, prin efectul intervenției uzucapiunii.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 82/19.12.2012 autentificat de BNP Patrau G., au dobândit de pe urma defunctei P. J., mama lor, decedată la data de 09.08.2012, cota de ½ din masa succesorală. Cu această ocazie, sora reclamanților N. V.(fostă V.), în calitate de fiică, a renunțat la moștenire.
Defuncta P. J. și reclamanții P. C. O. și P. D., intraseră în posesia bunurilor în urma certificatului de moștenitor de pe urma defunctului P. M. (tatal reclamanților și soțul defunctei P. J.), în anul 1998, conform certificatului de moștenitor nr. 52/10.05.1998, autentificat la BNP P. G..
Au precizat că acest imobil a fost dobândit de către tatăl reclamanților prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 6051/17.07.1974 la notariatul de Stat al Județului D..
Conform certificatelor de moștenitor, suprafața terenului situat în C., .. 28(fosta Lomonosov), jud.D., este de 736 mp, așa cum rezultă din actele de proprietate.
În urma măsurătorilor cadastrale s-a constatat că în realitate în fapt această suprafață a imobilului este de fapt de 837 mp, în realitate.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza în specialitatea topografie.
În drept a invocat dispozițiile art. 111, art. 1049- 1051 Ncpc și art. 930 și urm.Ncpc.
La data de 28.09.2015 pârâtul M. C. prin Primarul mun. C., a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C., având în vedere art. 36 Ncpc, potrivit căruia calitatea procesuală rezultă din identiatea dintre subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, prin urmare calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății.
O condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acționa, cât și a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Aceasta presupune pe de o parte, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Uzucapiunea invocată în cauză de față drept temei juridic al acțiunii reprezintă un mod de dobândire a proprietății prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Prin urmare, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul M. C. este succesorul de drepturi al proprietarului imobilului cu privire la care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, respectiv pârâtul nu este succesorul Statului Român pentru a sta în judecată în calitate de pârât, instanța trebuie să admită excepția calității procesuale a pârâtei M. C. și să respingă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâtul a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada raportat la dispozițiile OUG 80/2013. Așadar, taxa datorată pentru asemenea acțiuni se calculează potrivit cerințelor imperative prevăzute de dispozițiile OUG 80/2013.
Reclamanții trebuiau să respecte dispozițiile art. 1049 și 1050 N..C.P.CIV.
Referitor la neîndeplinirea prescripției achizitive de lungă durată – 30 ani cu privire la terenul în litigiu.
Pârâtul a invederat instanței că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1847 V.C.CIV., în sensul că posesia reclamantei nu a fost utilă ( continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), fiind atinsă de viciile acesteia (discontinuitatea, violența sau tulburarea, clandestinitatea, precaritatea) în perioada de prescriere de 30 de ani, reclamanții nedeclarând pentru toată perioada posesiei de 30 de ani invocată de aceasta la organele fiscale, a pretinsului drept asupra terenului, în vederea impunerii fiscale.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor art. 1858 V.C.CIV. care să invertească posesia precară în posesie utilă, cu consecință dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru a produce efecte însă efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă este necesar să îndeplinească anumite calități care, în același timp reprezintă și condiții ale posesiei utile, cum ar fi acelea de a fi continuată, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
Fiind cunoscut că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar, e necesar ca acțiunea în constatarea calității de proprietar prin efectul uzucapiunii, să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Față de cele prezentate, a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de reclamanți,ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.P.CIV.
În ședința publică din data de 18.11.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu audierea martorilor solicitată de către reclamanți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 82/19.12.2012 autentificat de BNP Patrau G., reclamanții P. C. O. și P. D. au dobândit de pe urma defunctei P. J., mama lor, decedată la data de 09.08.2012, cota de ½ din masa succesorală. Cu această ocazie, sora reclamanților N. V.(fostă V.), în calitate de fiică, a renunțat la moștenire.
Defuncta P. J., reclamanții P. C. O. și P. D., intraseră în posesia bunurilor în urma certificatului de moștenitor de pe urma defunctului P. M. (tatal reclamanților și soțul defunctei P. J.), în anul 1998, conform certificatului de moștenitor nr. 52/10.05.1998, autentificat la BNP P. G..
Acest imobil a fost dobândit de către tatăl reclamanților prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 6051/17.07.1974 la Notariatul de Stat al Județului D..
Conform certificatelor de moștenitor, suprafața terenului situat în C., .. 28(fosta Lomonosov), jud.D., este de 736 mp, așa cum rezultă din actele de proprietate.
Din declarațiile martorilor audiați în cauza rezultă că P. J., autoarea reclamanților și ulterior reclamanții au stăpânit terenul în mod public si netulburat, sub nume de proprietar, achitând taxele si impozitele aferente, fără ca suprafața posedata sa fi suferit modificări
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Ș. I. rezultă că suprafața de teren de 100 mp excede suprafeței din actului de proprietate .
Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui bun imobil, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra bunului imobil in temeiul si în condițiile prevăzute de lege .
Conform art. 1837 Cod civil, prescripția constituie un mijloc de a dobândi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art. 1846 alin.1 Cod civil).
Potrivit art. 1846 alin. 2 C.civ. posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru, iar art. 1854 C.civ. prevede că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
Existența posesiei este subsumată întrunirii cumulative a celor două elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stapânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic există atât în situația in care această conduită își are izvorul in convingerea sinceră a posesorului, că este titularul dreptului real, cât și atunci când știe sau trebuia să știe că nu are această calitate, de aici rezultând distincția intre posesia de bună-credință și cea de rea-credință.
Potrivit art 1846-1847 C.Civ. pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune se cer îndeplinite anumite condiții: posesia să fie continuă-posesorul să o exercite în mod regulat, fără intermitențe anormale; posesia să fie neîntreruptă;posesia să fie netulburată, să nu fie fondată sau conservată prin acte de violență, în contra sau din partea adversarului; posesia trebuie să fie publică-să nu fie exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască; posesia trebuie să fie exercitată sub nume de proprietar.
Art. 1854 cod civil instituie o prezumție in favoarea posesorului, care este prezumat ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.
Discontinuitatea posesiei presupune exercitarea acesteia de către posesor in mod neregulat, respectiv cu intermitente anormale (art. 1848 Cod civil), iar însușirea posesiei de a fi neîntrerupta nu este o calitate propriu-zisa a acesteia, ci o condiție care tine de curgerea termenului de prescripție.
Potrivit art. 1850 Cod civil, continuitatea si neîntreruperea posesiei sunt dispensate de proba din partea celui care invoca prescripția achizitiva, in sensul ca posesorul actual care dovedește ca a posedat la un moment dat mai înainte este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar.
In cauza, martorii audiați au confirmat că reclamanții și autorii săi nu au fost tulburați de nimeni in exercitarea posesiei, astfel incât se retine si îndeplinirea cerinței ca posesia sa nu fie fondata ori conservata pe acte de violenta in contra sau din partea adversarului (art. 1851 Cod civil).
Pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani posesorul trebuie să fi exercitat o posesie utilă( adică neafectată de vreun viciu) asupra imobilului în discuție și care să respecte toate condițiile impuse de art 1847 C.Civ iar posesia să se fi exercitat pe o perioadă de minim 30 de ani, indiferent dacă posesorul a fost de bună credință sau de rea credință.
Potrivit art. 1860 Cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, sa unească posesia sa cu posesia autorului sau (joncțiunea posesiilor), însa pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, între posesorul ulterior si cel anterior trebuie sa existe o legătura juridica, în sensul ca posesorul anterior al imobilului trebuie sa fie autorul celui care invoca joncțiunea, prin urmare acesta din urma trebuie sa fie succesorul posesorului anterior.
În dreptul românesc succesiunea poate fi: - universală sau cu titlu universal (derivând din moștenire legală sau testamentară, în cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, în cazul persoanelor juridice) sau cu titlu particular (acte juridice - între vii sau mortis causa).
Reclamanții sunt moștenitori al posesorului anterior având astfel dreptul să beneficieze de posesia acestuia in temeiul joncțiunii posesiilor.
În speță, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art 1890 C.Civ. reclamanții și autorii săi exercitând o posesie utilă de peste 30 de ani asupra terenului în cauză pentru care au achitat taxe și impozite corespunzătoare.
Potrivit art. 492 C.Civ. orice construcție, plantație sau lucrare făcută asupra pământului este prezumată a fi făcută de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până la proba contrarie.
Ca urmare,instanța, în baza art. 111 C.Pr.Civ. va admite acțiunea precizată și va constata dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la imobilul situat în C., .. 28 (fosta Lomonosov) care face parte din suprafața totalăll de 836 mp, din care pentru suprafața de 736 reclamanții au acte de prooprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată privind reclamanții P. C. O. cu domiciliul în C., ., ., jud.D. și P. D. cu domiciliul în C., . nr. 52, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar cu sediul în C., . nr. 7,jud.D..
Constată dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la suprafața de teren 100 mp situată în C., .. 28( fosta Lomonosov) care face parte din suprafața totală de 836 mp, din care pentru suprafața de 736 reclamanții au acte de proprietate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 13.01.2016.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
5ex/28.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2033/2016. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 1013/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
