Accesiune. Sentința nr. 979/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 979/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 979/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 979/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe reclamant I. C., reclamant I. A. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect accesiune.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2016.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamanții I. C. si I. A. la data de 27.04.2015 si înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ au chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar, solicitând pentru ca prin probatoriul ce va fi administrat si prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, dobândit în temeiul accesiunii imobiliare pentru 2 imobile ce se află în curtea lor astfel un corp casa de locuit din paianta compus din 2 camere, bucătărie, hol cu o suprafața de 40 mp si cea de-a doua casa edificata din BCA, compusa dintr-o camera, hol si bucătărie cu o suprafața de 35 mp, situate în M. C., ., jud D. pe terenul proprietatea lor în suprafața de 211 mp, situat în M. C., ., județul D..
În motivarea cererii se arată că în fapt, în urmă cu peste 30 de ani, mai exact în anul 1978, au intrat în posesia terenului în suprafața de 211 mp situați în Mun. C., ., Jud.D., de atunci si până în prezent, au posedat acest teren în mod continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar, exercitând pe cale de consecința o posesie de peste 30 de ani, în condițiile anterior arătate, fără sa îi tulbure nimeni, fără ca vreo persoană să emită pretenții asupra terenului si fără intermitențe în timp, fiind cunoscut ca proprietar al acestui teren.
Pentru considerentele mai sus indicate, prin sentința civila nr. 60/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2014, instanța a admis acțiunea formulata de către reclamanți si le-a constat dreptul de proprietate dobândit pe cale prescripției achizitive de lungă durată pentru terenul în suprafața de 211 mp situați in Mun. C., ., Jud. D..
Învederează instanței ca pe aceasta suprafața de teren mai sus indicata, reclamanții au edificat corpurile de casa mai sus indicate, dar fără a deține autorizație de construcție, potrivit practicilor de la acea vreme.
Arăta faptul ca edificarea imobilului mai sus indicat s-a făcut de către reclamanți cu materialele achiziționate de ei, tot ei fiind cei care au suportat si contravaloarea manoperei dar si toate costurile legate de edificarea acestui imobil.
Având in vedere faptul ca sunt proprietarii terenului, însă nu dețin acte de proprietate pentru casă, au înțeles să investească instanța de judecata cu soluționarea prezentei cauze.
Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește eu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel. Construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, in proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară. Reclamantul fiind proprietarul terenului, devin incidente, cu privire la construcția pe care acesta a edificat-o pe acest teren, regulile accesiunii, privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art.482 raportat .480 din Codul civil vechi, pământul este considerat lucru principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pământului cuprinzând in sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, așa cum dispune art.489 din Codul civil.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile, proprietarul terenului devine prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor pui său absolut, și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren,
Concepția Codului civil român de la 1864, construcția fiind edificata sub imperiul legii vechi, în materia accesiunii imobiliare este ca potrivit dispozițiilor art.482 C.civ.: "Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca acesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune.
În plus, principiul accesiunii este înscris în art. 488 C.civ. care prevede că tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului acestuia. Pe de altă parte, din principiul înscris în art. 489 C.civ., potrivit căruia proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea subfeței și a suprafeței lui, rezultă că singur proprietarul este îndreptățit să facă orice construcții sau plantații pe/în terenul său. De altfel, această posibilitate este prevăzută expres în art. 490 și 491 C.civ., care avertizează numai asupra limitelor acestui drept. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 492 C.civ., construcțiile, plantațiile sau arte lucrări făcute în/asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până la proba contrară .
In doctrină s-a arătat că.art. 492 C.civ. prevede în favoarea proprietarului terenului doua prezumții: 1) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări existente pe/în teren sunt făcute chiar de proprietarul terenului; 2) aceste lucrări sunt făcute pe cheltuiala sa. Oricine are interes a susține altceva trebuie să probeze că el este cel care a făcut lucrările și că le-a făcut pe cheltuiala sa, pentru că altfel va fi considerat că a lucrat în numele proprietarului sau pentru acesta, fiind în fața unui mandat sau în situația unei gestiuni de afaceri (art. 987-991 C.civ.).
În drept își întemeiază prezenta cerere de chemare în judecata pe dispozitiile legale mai sus indicate, coroborate cu disp. art. 35 din NCPC.
În dovedirea cererii de chemare în judecata au solicitat proba cu înscrisurile atașat, proba cu expertiza în specialitatea construcții civile care sa aibă ca obiective individualizarea imobilului casa în litigiu prin suprafața componenta-compartimentare, dimensiuni si vecinătăți si întocmirea unei schițe, proba testimoniala cu 2 martori cu care doresc sa dovedească faptul ca reclamanții au fost cei care au edificat aceasta casa.
La data de 7.07.2015 pârâtul M. C. prin primar a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii ce formează obiectul dosarului nr._ ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că referitor la posibilitatea de a constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției edificate fără eliberarea autorizației de construire, învederează instanței că art. 35 Cod Procedură Civilă permite acest lucru numai în măsura în care partea nu poate cere realizarea dreptului său pe orice altă cale de lege.
Ori în cauza dedusă judecății, analizând conduita procesuală a reclamaților din cererea de chemare în judecată, precum și argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, se constată că aceștia ignoră în mod conștient dispozițiile Legii nr. 50/1991R, optând pentru învestirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri. Reclamantul avea la îndemână, așadar procedura intrării în legalitate. Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 alin. 1 Cod procedură civilă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în virtutea căruia au fost recunoscute de lege. în aceste condiții, instanța trebuie să rețină că reclamanții nu pot avea deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, reglementată de art. 35 Cod procedură civilă, câtă vreme au eludat cu știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991R și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare.
O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile Legii 50/199IR, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de Legea nr.50/199 IR sau, în caz contrar, adresarea unei cereri injustiție.
Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisiva a legii ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale prevăzute de legiuitor, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă privind costurile financiare și ar neîndreptăți persoane care cu bună-credință se supun dispozițiilor acesteia.
Din actele anexate cererii de chemare în judecată, reiese că reclamantul nu a respectat autorizația de construire, fapt susținut chiar de către reclamanți în conținutul cererii.
Față de considerentele expuse anterior, se constată că demersul reclamantului în justiție nu poate fi primit, deoarece au fost nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății, iar instanța nu poate valida o astfel de conduită în condițiile în care dreptul astfel dobândit nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.
Conchizând, arata că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 invocat de reclamant prin acțiune și solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii promovate.
În drept, își întemeiază prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 35, 205 Cod procedură civila, Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere in aplicare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cu martorii M. C., M. C. si S. V. si raportul de expertiză constructii civile întocmit de expert N. G..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2360 din data de 23.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C., sentință rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă acțiunea reclamanților I. C. si A. în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin primar si s-a constatat că reclamanții sunt proprietari ai suprafeței de 211 mp teren intravilan situat în C., ., Jud.D. cu următoarele vecinătăți: la N- P. E., la E- L. M., la S-V. I. si la V- . ..
Prin prezenta cerere reclamanții au solicitat constatarea dreptului de proprietate al reclamanților, dobândit în temeiul accesiunii imobiliare pentru 2 imobile ce se află în curtea lor respectiv un corp casă de locuit din paianta compus din 2 camere, bucătărie, hol cu o suprafața de 40 mp si o casă edificată din BCA, compusă dintr-o cameră, hol si bucătărie cu o suprafața de 35 mp, situate în M. C., ., jud D. pe terenul proprietatea reclamanților în suprafața de 211 mp, conform sentinței menționate anterior.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert N. G., pe acest teren se află două construcții respectiv o locuință - C1 alcătuită din 2 camere, bucătărie, hol, cu fundații din cărămidă, structură de rezistentă din paiantă, planșeu de lemn, învelitoare din țiglă, finisaj inferior, utilități: apă, energie electrică, gaze, canalizare, având o starea tehnică satisfăcătoare. Anul edificării acesteia este 1960 si o a doua locuință – C2 alcătuită dintr-o cameră, bucătărie, hol, cu fundații din beton, structura de rezistentă din BCA, planșeu din lemn, învelitoare din tablă, finisaj obișnuit si cu utilități, având o stare tehnică satisfăcătoare. Anul edificării acestei construcții este 2006.
Din declarația martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamanții au dobândit împreună cu terenul aferent un imobil casă pe care în timp l-au renovat, respectiv imobilul casa C1 în care aceștia locuiesc în prezent.
În anii 2005-2006 reclamanții împreuna cu fiul lor, căsătorit, au edificat un al doilea imobil, respectiv construcția C2, în care locuiește fiul împreună cu familia sa. Martorii au relatat că imobilul a fost făcut de fiul reclamanților împreună de aceștia, pentru a locui fiul împreună cu familia sa.
În cauză sunt incidente regulile accesiunii, privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate.
Potrivit art. 58 din Legea de punere in aplicare a Codului civil din anul 2009 “in cazurile in care accesiunea imobiliara artificiala presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea in vigoare la data începerii lucrării.”
Cum imobilele au fost construite în anii 1960, respectiv 2006, în spetă sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Astfel, potrivit art. 482 raportat la art. 480 C.civ. din 1864, pământul este considerat lucrul principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pământului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, așa cum dispune art. 489 C.civ.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile, proprietarul terenului dobândind prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut, și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren. În acest sens sunt dispozițiile art. 492 C.civ., conform cărora „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.”
Din probele administrate în cauză și analizate anterior, rezultă că pe terenul situat în M. C., ., jud D. proprietatea reclamanților se afla două imobile, însă doar cu privire la primul imobil se constată ca a fost dobândit de catre reclamanți împreuna cu terenul, acesta fiind ulterior renovat de aceștia pentru a putea fi locuit.
În ceea ce privește cel de-al doilea imobil construit în anul 2006 acesta nu a fost edificat doar de reclamanți prin contribuția lor, la construirea acestuia participând si fiul acestora împreună cu soția acestuia, reclamanții nefăcând dovada contribuției exclusive la dobândirea acestui imobil, cu materiale si mijloace financiare proprii.
Instanța retine ca practica judiciara a stabilit caproprietarul terenului este proprietar și al construcțiilor ce a edificat pe acel teren, conform art.489 și urm C.civ., chiar dacă nu a avut autorizație de construire. Astfel, pentru constatarea dreptului, este admisibilă acțiunea având ca obiect accesiune care în speță, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Inexistența autorizației de construcții poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere contravențională, iar nu respingerea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
Față de toate cele expuse anterior, instanța va admite doar în parte acțiunea și va constata că reclamanții sunt proprietari ai imbilului constructie cu destinatia locuintta C1 alcatuita din 2 camere, bucătărie, hol construită în anul 2006 conform raportului de expertiză N. G., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică și schița anexă la acesta, întocmit de expertul tehnic judiciar N. G., pe care instanța îl omologhează și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, va respinge cererea reclamanților în ceea ce privește imobilul alcătuit dintr-o cameră, bucătărie si hol construit în anul 2006.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se restitui diferența de taxa de timbru întrucât valoarea inițială este mai mare decât valoarea stabilită în raportul de expertiză, instanța constată că taxa de timbru a fost stabilită în raport de valoarea de impozabilă a imobilelor stabilită conform certificatului de atestare fiscală, potrivit 104 Cod procedură civilă, iar faptul că prin raportul de expertiză a rezultat o valoare mai mică decât aceasta nu poate conduce la restituirea diferenței de taxa de timbru întrucât aceasta este o taxă de timbru datorată, calculată de instanța în mod corect prin raportare la valoarea impozabilă a imobilului.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de restituire taxă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții I. C., CNP_ si I. A., CNP_, ambii cu domiciliul în C., ., județul D. in contradictoriu cu pârâta M. C. prin primar, cu sediul în C., . nr. 7, județul D. având ca obiect accesiune imobiliara.
Omologhează raportul de expertiză specialitatea construcții civile întocmit de expert N. G..
Constată dreptul de proprietate prin accesiune imobiliara al reclamanților I. C. si I. A. asupra imobilului construcție cu destinația locuința C1 alcătuită din 2 camere, bucătărie, hol construita in anul 1960 conform raportului de expertiza N..
Respinge cererea în ceea ce privește imobilul alcătuit dintr-o cameră, bucătărie si hol construit în anul 2006 conform raportului de expertiza N..
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Respinge cererea reclamanților cu privire la restituirea diferenței taxei de timbru, formulata la data de 19.01.2016
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
5 Ex. / 02.03.2016
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2507/2016.... → |
|---|
