Contestaţie la executare. Sentința nr. 981/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 981/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 981/2016
- contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 981
Ședința publică de la 26.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind contestatoarea S.C. I.-F. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. 5 din H.C.S.M. 1357/17.12.2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, când după o noua strigare, în ordinea listei, va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei a răspuns avocat G. C., pentru contestatoare, lipsind intimatele.
În temeiul dispozițiilor art. 131 Noul cod de procedură civilă, instanța pune în discuție competența instanței de judecată.
Avocat G. C., pentru contestatoare, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile art. 651 și art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată și de către intimate prin întâmpinare.
Avocat G. C., pentru contestatoare, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Față de înscrisurile depuse la dosar de către intimate, arată că nu a observat acel raport de aprobare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, despre care face vorbire Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D. în întâmpinare. Precizează că măsura s-a luat în baza Ordinului nr. 2605/2010 în care se specifică cum se emite decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și de către cine, respectiv se face un referat după care se emite decizia. Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D. vorbește despre această aprobare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, în prima pagină din întâmpinare, în partea de jos, fără a înainta la dosar și documentul aferent, prin care a fost aprobată această decizie. Astfel, există procesul verbal după care imediat apare decizia de instituire a măsurilor asiguratorii. Undeva între acestea două trebuie să existe această aprobare. Arată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a avut la bază un proces-verbal de sechestru emis de organul de executare. Teoretic, conform OPANAF 2605 trebuie să existe o aprobare a referatului, după care trebuie emisă decizia. Solicită a se depune la dosar dovada acelei aprobări a referatului despre care se face vorbire în întâmpinare și care a stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar de către contestator și intimate este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
Totodată, instanța respinge ca nefiind utilă cauzei solicitarea contestatoarei privind emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D. pentru a se înainta aprobarea referatului justificativ al măsurilor asiguratorii, existând la dosar atât referatul, cât și decizia contestată.
Avocat G. C., pentru contestatoare, depune la dosar, în copii conforme cu originalul, somația și titlul executoriu emise în cadrul dosarului de executare nr. C5914/16/_ /_ la data de 09.09.2015, certificat de atestare fiscală nr._/23.09.2015 și adresă de înștiințare privind înființarea popririi asupra disponibilităților bănești nr._/21.12.2015, înscrisuri din care rezultă că se execută acel proces-verbal de contravenție, dar se emit certificate de atestare fiscală în zero, după care, în decembrie 2015, se schimbă situația, în sensul că dispare procesul verbal de contravenție care a stat la baza executării. Precizează că, ceea ce vrea să arate prin înscrisurile depuse la dosar, este că nu se cunoaște exact ce se execută, nefiind clar dacă executarea este pentru acest proces-verbal sau nu.
Avocat G. C., pentru contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, avocat G. C., pentru contestatoare,, învederează că este de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act de solicitarea apărătorului contestatoarei și, în temeiul art. 389-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat G. C., pentru contestatoare, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, care este pentru a se asigura executarea unui proces-verbal de contravenție. Arată că o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii poate fi emisă ori de organul de control, ori de organul de executare. Presupunem că Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. este, în temeiul O.G. 51/2003, organ de control, dar, chiar și așa, OPANAF 2605/2010 prevede, limitativ, doar 5 cazuri în care se poate emite de către organul de control o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, nici unul dintre aceste cazuri nefăcând vorbire de un proces-verbal de contravenție, necuprinzând noțiunea de contravenție sau de titlu de creanță provenit dintr-un proces contravențional. Apreciază că, față de prevederile art. 2 pct. 2 din OPANAF 2605/2010, nici Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. și nici Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D. nu putea să emită acest act, întrucât nu se încadrează în vederile art. 2 pct. 2 din OPANAF 2605/2010. Precizează că în momentul de față acest proces verbal de contravenție nu se execută, ci este suspendat de la executare. Apreciază că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie corelată cu un act de impunere fiscală, nu cu un proces-verbal de contravenție, de aici apărând nelegalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.08.2015 sub nr._ contestatoarea S.C. I.-F. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D., a formulat contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015, solicitând anularea acesteia.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că, în fapt, prin decizia anterior menționată, i s-a instituit ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.07.2015 în localitatea C., prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, precum și cu confiscarea sumei de 231.569,46 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, drept sancțiune contravențională complementară pentru nerespectarea dispozițiilor art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990.
Contestatoarea a precizat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal, formându-se dosarul nr._/215/2015 iar potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 3 din O.G. 2/2001 plângerea formulată împotriva procesului verbal suspendă executarea sancțiunilor principale și complementare aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În consecință, măsura confiscării în vederea căreia a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este suspendată de drept în temeiul art. 32 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Mai mult decât caracterul vădit disproporționat al măsurii asiguratorii în raport de caracterul suspensiv al măsurii confiscării, petenta apreciază că măsura asiguratorie nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de OPANAF 2605/2010.
Astfel, din prevederile art. 129 alin. 2 din O.G. 92/2003 și art. 2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 emis de A. rezultă că pentru a justifica instituirea acestei măsuri organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate (astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f) din Ordinul 2605 emis de A.N.A.F.
În fapt, deși în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii contestat este redat de conținutul art. 129 alin. 2 din O.G. 92/2003, în motivarea instituirii măsurii asiguratorii, aceasta este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către bugetul de stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere ori sustragere a acestuia sau a situației financiare a debitoarei trecute sau prezente.
Singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că s-au stabilit cu ocazia controlului sume suplimentare de plată iar debitoarea nu le-a achitat în timpul controlului.
În speță, s-au dispus măsuri de confiscare și ulterior asiguratorii asupra veniturilor brute avute de către petentă în ultimele 6 luni, venituri pentru care au fost achitate impozitele și taxele către bugetul de stat, astfel că raportat la acestea este evident că istoricul de comportament fiscal al debitoarei nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
Raportat la aceste considerente precum și la prevederile O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală, iar executarea obligațiilor impuse prin procesul verbal de contravenție, potrivit art. 39 din O.G. 2/2001, poate începe în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție (necontestarea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării sau momentul rămânerii definitive a sentinței pronunțate de către instanțele investite cu soluționarea plângerii contravenționale), petenta apreciază că în mod greșit s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prin indisponibilizarea conturilor debitoarei-contestatoare, a popririi terților și indisponibilizării tuturor bunurilor mobile, organul fiscal neavând nici un temei legal pentru a justifica această măsură.
Totodată, petenta a arătat că nici susținerile potrivită cărora petenta își înstrăinează patrimoniul nu pot fi acceptate, atât timp cât nu se face dovada că exercițiul normal al activității de comerț nu este periclitat sau că operațiunile economice întreprinse exced cadrul normal al activității, scopul petentei fiind insolvabilitatea societății în vederea imposibilității măsurilor de executare, afirmațiile organului de control fiscal fiind generale și nesusținute de nici un material probator, potrivit art. 49 din O.G. 92/2003.
Mai mult decât atât, măsura asiguratori instituită în vederea garantării unor obligații convenționale nu este prevăzută de OPANAF 2605/2010, sancțiunea contravențională principală sau complementară dispusă în temeiul O.G. 2/2001 nefiind prevăzută în cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 2.1 din OPANAF 2605/2010 atunci când măsurile asiguratorii sunt dispuse de către organul de control.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015, proces-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/29.07.2015, certificat de grefă eliberat în cadrul dosarului nr._/215/2015, proces-verbal nr. 2012 încheiat la 23.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., proces verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.07.2015, notă de constatare nr._ încheiată la 29.07.2015, certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D., carte de identitate autoturism.
La data de 27.10.2015 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în fapt, Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. a efectuat o acțiune de monitorizare a transportului de cereale, al pâinii și al produselor de panificație pe raza localității Mogoșești, . și a continuat la sediul societății I. F. S.R.L.
Echipa de control a constatat că societatea a realizat vânzare ambulantă a măsurilor în alte locuri decât cel autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi, fiind încălcate prevederile art. 1 lit. b( din Legea nr. 12/1990, coroborate cu cele ale art. 4 și art. 6 din O.G. nr. 99/2000, fiind încheiat procesul verbal nr. 2012/23.07.2015 și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.07.2015, acte semnate cu obiecțiuni și ștampilate de administratorul societății I.-F. S.R.L. în persoana lui H. M.-C..
Inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu J., constatând înstrăinarea unei păți din activele societății, având în vedere condițiile săvârșirii faptei contravenționale și prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului în cuantum de 231.569 lei, au apreciat faptul că există pericolul ral ca societatea să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, făcând imposibilă încasarea sumei mai sus indicate, astfel că a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7031/28.07.2015, în conformitate cu art. 129 alin. 4, fiind respectate prevederile alin. 2 și 3 ale aceluiași articol din O.G. nr. 92/2003.
Organul emitent a luat în considerare inclusiv ideea de risc, argumentația instituirii măsurilor asiguratorii fiind una sugestivă și conducând la concluzia că evocă existența pericolului la care se referă textul de lege menționat mai sus.
Intimata a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015 a fost transmisă, în vederea punerii în executare, Administrației Județene a Finanțelor Publice D. – Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice – decizie înmânată totodată și reprezentantului societății I.-F. S.R.L., administrator H. M.-C., care a semnat de primire, aplicând și ștampila societății.
Urmare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015 emise de Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu J., executorii fiscali din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. au procedat la instituirea sechestrului asigurator pentru bunuri mobile, fiind încheiat în acest sens procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/29.07.2015, înmânat reprezentantului societății I.-F. S.R.L., administrator H. M.-C., care a semnat de primire, aplicând și ștampila societății; popririi asiguratorii asupra conturilor deschise la societăți bancare și asupra sumelor datorate de terți.
Intimata a mai arătat că argumente în plus pentru a susține legalitatea măsurilor asiguratorii dispuse și luate în cauză sunt cele reprezentate de introducerea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/23.07.2015, având drept consecință suspendarea de drept a executării silite și de înstrăinare a unor bunuri mobile la care se face referire în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, fapt consemnat în nota de constatare nr._/29.07.2015 și adus la cunoștința Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. cu adresa nr. DJ246272/04.08.2015.
Având în vedere cele menționate mai sus, intimata consideră că petenta nu a arătat și nu a probat în vreun fel în ce măsură este prejudiciată ("vătămată") prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, prin procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile și prin adresele de înființare a popririi asiguratorii, emise corect, legal, de autoritatea fiscală.
Ori, potrivit art. 711 C.p.civ., care completează prevederile codului de procedură fiscală, vătămarea produsă prin actele și măsurile emise, respectiv luate în cauză sau încălcarea textelor de lege incidente în ceea ce privește decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile și adresele de înființare a popririi asiguratorii constituie temeiul formulării unei contestații la executare, iar în speța dedusă judecății nu s-a probat existența acestei vătămări, sarcina probei revenind societății contestatoare, astfel cum prevede art. 249 C.p.civ., astfel că prezenta acțiunea este neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, proces verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.07.2015, proces-verbal nr. 2012 încheiat la 23.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., referat justificativ nr. AFGJ7031/28.07.2015 și decizia nr. A-FGJ7032/28.07.2015 de instituire a măsurilor asiguratorii, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/29.07.2015, adrese de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești, adrese de înființare a popririi asiguratorii, adresă de înștiințare înființare poprire nr. DJ_/30.07.2015 cu confirmare de primire, adresa nr. DJ246272/04.08.2015 către Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., nota de constatare nr._/29.07.2015, acte care atestă înstrăinarea bunurilor mobile cu confirmare de primire.
La data de 19.10.2015 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în speță calitate procesuală pasivă are Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Referitor la susținerea formulată de petentă în cuprinsul contestației, conform căreia "măsura confiscării în vederea căreia a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este suspendată de drept în temeiul art. 32 alin. 3 din O.G. 2/2001" este nefondată, întrucât, în conformitate cu art. 32 alin. 3 din O.G. 2/2001 plângerea contravențională suspendă executarea măsurii confiscării, cerință legală respectată de către organul de executare silită, în sensul că, urmare a formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, măsurile asiguratorii dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii contestată nu au devenit executorii, conform art. 129, alin. 3 Cod procedură fiscală.
Astfel, măsurile asiguratorii pot fi ridicate de către organul de control/executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, dacă creanța estimată/stabilită nu mai există sau are valoare mai mică, ca urmare a desființării, în tot sau în parte, a actului administrativ fiscal care a generat luarea măsurilor asiguratorii, a plății voluntare ori a stingerii prin modalitățile prevăzute de lege a sumelor stabilite prin actul administrativ fiscal, a hotărârii instanței competente date ca urmare a soluționării contestației cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestații cu privire la actul administrativ fiscal sau a unei contestații cu privire la măsurile asiguratorii, precum și în alte condiții prevăzute de lege.
Intimata a mai arătat că la întocmirea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015 au fost respectate prevederile art. 5.8 din Ordinul 2605/2010, în sensul că inspectorii antifraudă au respectat ordinea dispunerii măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a debitorului precum și limita de 150 % din valoarea creanței estimate.
Prin instituirea măsurilor asiguratorii petentei nu i-a fost îngrădit dreptul de folosință al bunurilor ci numai dreptul de dispoziție – prin împiedicarea înstrăinării, astfel încât în situația în care cele consemnate de inspectorii antifraudă se dovedesc a fi reale să existe posibilitatea materială de recuperare a obligațiilor fiscale. Contestatoarea nu a suferit așadar un prejudiciu c urmare a măsurilor asiguratorii, câtă vreme poate utiliza nestingherită bunurile. Interesul manifestat de contestatoare prin introducerea contestației care urmărește înlăturarea măsurilor asiguratorii și redobândirea dreptului de dispoziție asupra acestor bunuri nu poate să fie decât exercitarea dreptului de dispoziție și înstrăinarea bunurilor.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie invocate de petentă cu privire la pericolul sustragerii, ascunderii ori risipirii patrimoniului, intimata consideră că sunt nefondate întrucât, la data și ora controlului, echipa de control a constatat faptul că societatea I. F. S.R.L. a înstrăinat deja o parte din activele deținute, existând astfel pericolul înstrăinării tuturor activelor, fapt ce reprezintă în sine un mod de sustragere de la plata creanțelor fiscale, existența pericolului ca debitorul să de sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul fiind astfel evidentă și lipsită de orice discuție.
Intimata consideră, de asemenea, nefondată susținerea referitoare la "…. măsura asiguratorie instituită în vederea garantării obligațiilor contravenționale nu este prevăzută de OPANAF 2605/2010, sancțiunea contravențională principală sau complementară dispusă în temeiul O.G. 2/2001 nefiind prevăzută în cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 2.1 din OPANAF 2605/2010 …", față de prevederile art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, punctul 1.1. lit. c) din OPANAF nr. 2605/2010 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Se observă, așadar că cererea formulată de contestatoare, este nefondată, decizia pusă în discuție fiind motivată în drept și în fapt de echipa de control. Textul de lege nu stabilește existența unor motive efective, limitative care să permită aprecierea existenței sau inexistenței pericolului ca debitorul să își înstrăineze patrimoniul.
Potrivit actelor normative susmenționate, măsurile asiguratorii reprezintă posibilitatea prin care statul își asigură recuperarea creanțelor acestea nefiind executorii la momentul încheierii.
Intimata a mai arătat că măsurile luate de intimate sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art. 129 Cod procedură fiscală, aceste măsuri fiind temeinice și legale.
Întrucât pe parcursul acestei perioade (și chiar judecății) contestatoarea nu a făcut nici un fel de dovadă a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus măsurile contestate deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură fiscală, lui îi incumbă această sarcină a probei și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, trebuie constatat că forța probantă a acestui act nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.p.civ. și art. 129 din O.G. 92/2003.
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, decizia nr. A-FGJ7032/28.07.2015 de instituire a măsurilor asiguratorii, referat justificativ nr. AFGJ7031/28.07.2015, proces verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.07.2015, proces-verbal nr. 2012 încheiat la 23.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., proces verbal nr. 2025/24.07.2015, notă explicativă din 24.07.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015, emisă de A.-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4Tîrgu-J., s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii în ceea ce o privește pe contestatoarea ..R.L., executorii fiscali din cadrul AJFP D. procedând la instituirea, in baza acestei decizii a sechestrului asigurator pentru bunuri mobile si a popririi asiguratorii asupra conturilor deschise la societățile bancare și asupra sumelor datorate de terți.
Această decizie a fost luată de intimată în baza controlului efectuat la sediul societății contestatoare unde echipa de control a constatat săvârșirea de către contestatoare a unei contraventii la Lg.12/1990 motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal de contraventie . nr._/23.07.2015 si procesul-verbal de control nr. 2012/23.07.2015, ocazie cu care inspectorii fiscali au constatat înstrăinarea unei părți din activele societății și au estimat un prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului în cuantum de_ lei. În aceste condiții au apreciat că există pericolul real ca ..R.L. să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul făcând astfel imposibilă recuperarea acestei sume, astfel că a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, contestată în prezenta cauză.
Contestatoare a apreciat că măsurile asiguratorii dispuse nu îndeplinesc conditiile prevazute de Ordinul A. 2605/2010, pe de o parte nefiind justificată si motivată instituirea acestor măsuri, iar pe de altă parte aceste măsuri instituite in vederea garantării unor obligații contraventionale nefiind prevazute in Ordinul A. 2605/2010 între cazurile expres și limitativ prevazute.
Argumentul potrivit căruia nu au fost respectate dispozițiile art.129 alin.5, în sensul că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu ar fi motivată, respectiv că nu ar indica concret situațiile din care să rezulte pericolul că această societate urmează să se sustragă, să își ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitînd sau îngreunînd executarea, nu apare ca fiind întemeiat, întrucît instanța constată că această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, inspectorii fiscali motivand luarea acestor măsuri tocmai pe împrejurarea constatării înstrăinării unei părți din activele societății și estimării un prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului în cuantum de_ lei.
În acest context nu trebuie omis faptul că măsurile luate sunt doar asigurătorii, legea prevăzând posibilitatea adoptării lor chiar în condițiile în care nu este pe deplin dovedită certitudinea și exigibilitatea creanței fiscale, iar în speță indiciile existenței unei asemenea creanțe rezultă din procesul-verbal de control.
Instanta apreciază că în condițiile în care cuantumul estimat al obligațiilor de plată este substanțial, teoretic, există pericolul ca debitorul să nu mai fie solvabil pentru întreaga datorie la momentul la care se stabilesc cu certitudine obligațiile acestuia și se declanșează executarea silită propriu-zisă.
Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Toate aceste aspecte au fost reținute în mod corect de către organul de control și prezentate pe larg în procesul verbal de control, acestea fiind premisele inițiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FGJ7032/28.07.2015.
Aplicarea sechestrului asigurator pentru bunuri mobile si a popririi asiguratorii asupra conturilor deschise la societățile bancare și asupra sumelor datorate de terți are drept consecință juridică limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunurilor respective, importanța acestor masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obținut de creditor.
In scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 și urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Instituțiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de față.
Este pe deplin satisfăcută condiția prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestor măsuri și anume existența pericolului ca debitoarea, fața de bugetul general consolidat al statului, să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.
Instanța retine ca faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale in materie, cu referire directa la obligațiile stabilite, îmbracă pericolul social al unor acțiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale si nu o opțiune, măsura necesara garantării executării creanței către bugetul de stat.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că aceste măsuri, instituite in vederea garantării unor obligații contraventionale, nu sunt prevazute in Ordinul A. 2605/2010 între cazurile expres și limitativ prevazute în care se pot dispune aceste măsuri instanța reține că potrivit prevederilor art. 129 alin.3 din Codul de procedura fiscala masurile asiguratorii, poprirea si sechestrul asiguratoriu, pot fi dispuse si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Aceste dispozitii legale se completeza cu cele prevazute in alin. 2 in sensul ca masurile asiguratorii se dispun atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . (CUI_, J_ ), cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., cu sediul în Târgu J., ., jud. Gorj și Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
5 ex. / 25.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 645/2016. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1564/2016.... → |
|---|
