Ordin de protecţie. Sentința nr. 2/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 2965/2016
DOSAR nr. 31._ - Emitere Ordin de Protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.965
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 25 FEBRUARIE 2016
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE P. – M. P.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanta Z. M. A., în contradictoriu cu pârâtul Z. M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și avocat P. I. pentru pârât, pârâtul fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus de către reclamantă un set de acte, s-a învederat de către aceasta că nu solicită probe suplimentare în apărare, cu excepția înscrisurilor depuse, ea nu solicită nici proba testimonială; totodată s-a precizat de către reclamantă că atât ea cât și pârâtul, nu sunt încadrați în câmpul muncii, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a învederat instanței că solicită respingerea acțiunii ca fiind nedovedită, de asemenea în cauză nu s-a dovedit existența unei stări de pericol social asupra reclamantei, care să justifice adoptarea prezentului ordin de restricție.
Reclamanta, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată și emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună reintegrarea reclamantei în locuința familiei, închiriată( conform contractului de închiriere nr._/29.12.2004 încheiat între Consiliul Local al Mun. C., în calitate de locator și părți, în calitate de locatari, fiind compusă din apartamentul situat în C., ., . 3, apt. 13, județul D.), obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată de 3 metri față de reclamanta – victimă precum și interzicerea pârâtului de a avea contacte telefonice, prin corespondență sau orice alt mod cu aceasta, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
S-a mai învederat de către reclamantă faptul că urgența cererii se prezumă și există o stare de pericol permanent asupra reclamantei, el s-a manifestat agresiv fizic și verbal față de aceasta; se impune apărarea victimelor de agravarea violențelor în familie, pentru a se preveni producerea unor tragedii în familie, fără cheltuieli de judecată.
A. P. I. pentru pârât, având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, în sensul că nu există nicio dovadă de agresiune recentă a pârâtului față de reclamantă, astfel încât nu există urgență pentru promovarea unei astfel de cereri, lipsește de asemenea starea de pericol, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
La data de 28 decembrie 2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 31._, cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta Z. M. A., în contradictoriu cu pârâtul Z. M. N..
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat să se dispună reintegrarea reclamantei în locuința familiei, închiriată( conform contractului de închiriere nr._/29.12.2004 încheiat între Consiliul Local al Mun. C., în calitate de locator și părți, în calitate de locatari, fiind compusă din apartamentul situat în C., ., . 3, apt. 13, județul D.), obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată de 3 metri față de reclamanta – victimă precum și interzicerea pârâtului de a avea contacte telefonice, prin corespondență sau orice alt mod cu aceasta, în vederea prevenirii și combaterii oricăror alte forme de violență din partea acestuia, asupra sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile sunt căsătorite de la data de 28 octombrie 2001, având pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 24._, având ca obiect desfacerea acestei căsătorii.
Reclamanta a mai învederat că a hotărât să se despartă de pârât, deoarece el consumă excesiv alcool și o amenință în mod repetat pe aceasta cu diverse acte de violență și cu moartea, el sparge vase, distruge bunuri în casă, o izgonește din casă pe reclamantă, constituind astfel un pericol pentru reclamantă; în contextul existenței mai multor acțiuni de intimidare a reclamantei, exercitate în mod direct, nemijlocit, prin amenințări repetate că în viitorul apropiat va fi săvârșită o infracțiune îndreptată împotriva vieții, integrității corporale sau o faptă păgubitoare determinate, împotriva reclamantei, amenințările ce formează obiectul discuției au aptitudinea de a produce o stare de temere de natură de a o alarma, deoarece permanent este expusă unui pericol efectiv, petentei fiindu-i restrânsă libertatea psihică.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 217/2003, așa cum a fost modificată prin Legea 25/2012.
Reclamanta a atașat cererii și formularul anexă la Legea 25/2012 bifat cu măsurile solicitate.
În scop probator s-au depus la dosar xerocopii de pe acte de stare civilă ale reclamantei, pârâtului și fiicei majore a părților, certificat de căsătorie al acestora, contract de închiriere nr._/29.12.2004 încheiat între Consiliul Local al Mun. C., în calitate de locator și părți, în calitate de locatari, certificat doveditor al existenței dosarului de fond.
În scop probatoriu, în conformitate cu prevederile art. 265 și urm. C.proc.civ., la cererea reclamantei, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 28 octombrie 2001, din relațiile lor a rezultat o fiică în prezent majoră – B. D. M., născută la data de 21 februarie 1992, iar în prezent acestea au pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 24._, având ca obiect desfacerea acestei căsătorii.
La acest termen reclamanta a învederat instanței că nu solicită probe în apărare, cu excepția înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit prevederilor art. 2, așa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ Violenta in familie reprezintă orice actiune sau inactiune intentionată, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestată fizic sau verbal, savarsită de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență in familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ”.
În conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, „ Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ”.
Așa cum se menționează în cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, așa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, „ Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ”.
Prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, se stipulează că „ (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ”.
După cum se știe, fapta este o manifestare a individului în sfera realității, în cadrul relațiilor sociale, iar pericol social prezintă orice activitate contrară normelor în vigoare, deoarece împiedică normala desfășurare a relațiilor sociale.
În speța de față, în urma analizării probelor administrate, instanța constată că reclamanta și pârâtul locuiesc în apartamentul situat în Mun. C., ., . 3, apt. 13, județul D., deținut de aceștia în baza contractului de închiriere nr._/29.12.2004 încheiat între Consiliul Local al Mun. C., în calitate de locator și părți, în calitate de locatari.
Reclamanta chiar a recunoscut că în prezent locuiește în imobilul închiriat sus menționat împreună cu pârâtul, astfel încât cererea ei de reintegrare în această locuință nu mai are obiect.
Referitor la persoana pârâtului, prin niciuna din probele administrate nu s-a dovedit că în ultima perioadă acesta a pus în pericol viața sau integritatea fizică a reclamantei sau a fiicei majore a părților.
Așadar, instanța constată că, deși este evidentă starea de tensiune între părți, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a rezultat iminența producerii unor infracțiuni privitoare la viața și integritatea reclamantei, care să justifice adoptarea măsurii de reintegrarea a reclamantei locuința închiriată a părților, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima și nici aceea de obligare a pârâtului să păstreze o distanță minimă determinată de 3 metri față de reclamanta – victimă, ori interzicerea pârâtului de a avea contacte telefonice, prin corespondență sau orice alt mod cu reclamanta victimă și cu fiica părților.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept precum și faptul că nu s-a dovedit starea de pericol actuală pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei, în sensul prevederilor art. 23-27 din legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța urmează să respingă cererea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Instanța va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârâtul Z. M. N., în cuantum de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect instituire ordin de protecție, formulată de reclamanta Z. M. A., cu domiciliul în Mun. C., ., . 3, apt. 13, județul D., în contradictoriu cu pârâtul Z. M. N., cu același domiciliu.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru pârâtul Z. M. N., în cuantum de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn.L.N./4 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2264/2016. Judecătoria CRAIOVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 670/2016.... → |
|---|
