Plângere contravenţională. Sentința nr. 2693/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2693/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 2693/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2693/2016
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. Birță
Grefier L. D. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. Ș., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora " În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale", instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință având în vedere lipsa părților.
La o a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de îndeplinirii a mandatului de aducere privind pe martorul G. C., însă acesta nu este prezent. Totodată a învederat că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Conform art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată la data de 11.09.2015, pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, petentul a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii administrative în valoare de 210 lei, precum și anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul susținut că la data de 28.08.2015, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_, pe bld. Calea București din C. a fost oprit de un agent constatator care i-a comunicat faptul că a circulat cu viteza de 72 km/h, precum și nu a purtat centură de siguranță, fapt pe care îl consideră ca fiind neconform cu realitatea deoarece la momentul respectiv abia plecase de pe loc, neavând posibilitatea să atingă viteaza cu pricina într-un timp atât de scurt.
În drept a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar următoarele documente: proces verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.08.2015, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, copie de pe cartea de identitate și permisul de conducere privind pe petent și proba testimonială cu martorul G. C. și a solicitat să se dispună obligarea intimatului să atașeze la dosar următoarele documente: planșe foto radar, buletin de verificare metrologică și atestat operator radar.
Intimatul, legal citat, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție ca fiind încheiat conform reglementărilor în vigoare.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Procesul-verbal de constare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de normele legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, în cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amendă contravențională într-un cuantum relativ redus. Curtea a arătat în mod expres că atât timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretabile de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât de contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În drept, intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și OUG nr. 2/2002.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. 2 Cod Procedură civilă a solicitat judecarea în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În susținerea celor invocate a depus la dosar planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 07.12.2015, instanța a încuviințat proba cu martorul G. C. în vederea dovedirii aspectelor contrare invocate de lipsa centurii de siguranță în momentul deplasării, având în vedere că pentru aspectele invocate cu privire la viteza de deplasare au fost atașate la dosar planșe fotografice. Instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă pentru administrarea probei testimoniale cu martorul citat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.08.2015, emis de I.P.J. D. – Biroul Rutier, petentul a fost sancționat cu avertisment și amendă în cuantum de 210 lei și puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulament pentru aplicarea OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice și art. 136 alin. 1 din același act nromativ, constând în aceea că a circulat în localitate cu depășirea vitezei legale admise și nu a purtat centură de siguranță.
La data de 11.09.2015, deci în termenul legal de 15 zile de la încheierea procesului-verbal de contravenție, petentul a formulat plângere contravențională împotriva actului sancționator.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni” fiind consemnat „Am obiecții”.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanță sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanță constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, mențiuni a căror lipsă este sancționata cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta putând fi invocate și din oficiu.
Cât privește temeinicia actului contestat, instanță reține că procesul-verbal de constatare a contravențiilor nu este o probă absolută, ci acesta face dovada până la proba contrarie, petentul fiind acela care, având sarcina probei, poate să dovedească, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor cuprinse în procesul-verbal.(cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Rațiunea pentru care procesele - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie constă în încrederea că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Relevant este și aspectul că în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul constatator riscă să fie sancționat disciplinar, sau chiar penal.
Referitor la prima faptă contravențională reținută în sarcina sa, constând în aceea că petentul a circulat în localitatea C. cu viteza de 72 Km/h, devine incident art. 121 alin.l din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care stabilește "Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare."
Conform art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 de puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus."
Relevantă este și norma juridică instituită de art. 49 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată care stabilește că limita maximă de viteză în localități, cum este situația în prezenta speță, este de 50 km/h.
De asemenea, devine aplicabil în cauză și art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 care statuează că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
Față de conținutul acestei dispoziții legale, dovedirea faptei reținute în sarcina petentului, respectiv depășirea limitei legale a vitezei de deplasare, se poate efectua doar prin intermediul planșei fotografice care atestă imaginea înregistrată de aparatul radar omologat și verificat metrologic care individualizează autoturismul condus de petent și viteza de deplasare a acestuia.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimată, reiese existența contravenției constând în depășirea vitezei legale. Din fotografiile înregistrate cu aparatul radar rezultă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent.
Potrivit buletinului de verificare metrologică nr. BBSC 02-01-1108 din data de 18.03.2015 emis de Institutul Național de Metrologie, aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor montat pe Dacia L. MCV nr. MAI_ a fost verificat metrologic la data de 18.03.2015, durata valabilității acestei verificări fiind de 1 an.
Referitor la contravenția privind nepurtarea centurii de siguranță, instanța constată că petentului i-a fost acordată posibilitatea de a proba netemeinicia procesului-verbal contestat, însă aceasta nu a produs astfel de probe în cauză, astfel încât din perspectiva existenței faptei contravenționale, instanța constată că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Simpla susținere a petentului în sensul că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Totodată, instanța are în vedere și atitudinea procesuală a petentului manifestată prin rea-credință, prin prisma faptului că a negat imprejurarea conform căreia a circulat cu viteza de 72 km/h în localitate, deși există material probator în acest sens.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că nu există niciun motiv pentru anularea actului contestat, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, privind pe petentul B. Ș., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 28.08.2015, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.
Președinte Grefier
B. T. L. D. T.
Red. BT/ Teh. LDT
Ex. 4/
Cod operator 2995
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1802/2016.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
