Plângere contravenţională. Sentința nr. 503/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 503/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 503/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 503/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe petent F. A. și pe intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul asistat de avocat R. A. și martorul S. M. R., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului S. M. R., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat R. A., pentru petent, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere, având în vedere că cele reținute de agentul de poliție nu sunt conforme cu realitatea, pe trecere nu se afla angajat nici un pieton. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât petentul desfășoară activitatea de agent, din care își câștigă existența.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.07.2015 sub nr._, petentul F. A. în contradictoriu cu intimata I. D. a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._ din 1.07.2015, exonerarea de la plata amenzii contraventionale si restituirea permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că în fapt la data de 1.07.2015 a circulat cu autoturismul_ pe . ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare prin loc special amenajat si nu a purtat centura de siguranță.
Se arată că faptele reținute sunt neadevarate deoarece pe trecerea de pietoni nu era angajat niciun pieton în traversare, aflându-se pe trotuar un pieton care a traversat abia după ce a trecut mașina care era în spatele petentului și acea mașină nu a fost oprită.
A solicitat ca intimata să depună înregistrarea video a faptei, intimata trebuind să facă dovada faptului că nu a acordat prioritate pietonului si nu a purtat centura de siguranță.
Petentul invocă jurisprudenta CEDO, respectiv cauza A. împotriva României.
Se mai invocă faptul că deși a retinut două contraventii agentul constatator a aplicat sanctiunile fără a individualiza aceste sanctiuni fără aceste sanctiuni raportat la faptele sale. Invocă în acest sens încălcarea art. 10 coroborat cu art. 21 din OG 2/2001.
În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunilor cu avertisment si restituirea permisului de conducere.
În drept au fost invocate disp. art. 16 si art. 31 si urm. din OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedire s-a depus procesul verbal de contraventie in original si copia cărții de identitate a petentului.
La data de 8.09.2015 intimata I. D. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinarii se arată că procesul verbal de contraventie este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazută de OG 2/2001.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționeaza faptul ca nu dețin material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicită aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 9.09.2015 instanta a dispus comunicarea intâmpinării catre petenta care nu a depus răspuns la intâmpinare.
Instanta a acordat primul termen de judecata la data de 17.11.2015 pentru când a dispus citarea părtilor.
La acest termen instanta a încuviintat proba cu înscrisuri si proba cu martora S. Mariu R. pentru petent si proba cu inscrisuri pentru intimată.
În cauza a fost administrată proba cu inscrisuri si cu martorul S. M. R., propus de petent.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 1.07.2015 întocmit de către intimata I. D.-Biroul Rutier C., petentul F. A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin 3 lit.b din OUG nr. 195/2002, cu sanctiunea amenzii în cuantum de 210 lei si cu avertisment pentru contraventia reglementată de art.108 alin. 1 lit. a pct.3 din OUG195/2002.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că la data de 1.07.2015, ora 11, petentul F. A. a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_ pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcaj pietonal regulamentar pe sensul său de circulatie si nu a purtat centura de siguranță.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constata si din oficiu.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Cu privire la încălcarea art. 10 din OG 2/2001 instanta retine că agentul constatator a respectat aceste dispoziții aplicând două sancțiuni distincte pentru cele două contravenții respectiv amenda în cuantum de 210 lei pentru prima contraventie si avertisment pentru cea de-a doua.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Atfel, persoana sancționată contraventional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din declarația martorului audiat în cauză, S. M. R. se desprinde o altă situație de fapt, respectiv că nu a existat niciun pieton care să fie angajat în traversarea străzii în momentul în care a trecut mașina petentului pe trecerea de pietoni. Martorul era conducătorul autoturismului aflat în spatele petentului si atunci l-a cunoscut pe acesta. A mai relatat că au fost oprite ambele mașini atât cea a petentului cât si cea a martorului, iar abia după ce au fost opriți s-a angajat în traversare un pieton aflat pe trotuar.
Raportat la cele de mai sus, instanța retine ca petentul a infirmat, prin probele pe care le-a propus, administrate nemijlocit de instanță, aspectele reținute în sarcina sa de către agentul constatator, reușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară in ceea ce privește prima contravenție respectiv neacordarea de prioritate unui pieton.
Declarația martorului audiat de instanța se coroborează cu obiecțiunile formulate de petent si consemnate in procesul verbal de contravenție contestat, care a arătat că are obiecții precum si cu susținerile petentului din plângere.
Pe de altă parte, soluția de admitere in parte a plângerii se impune și prin prisma jurisprudenței CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”-ca noțiune autonomă – a contravenției, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumția de nevinovăție.
Or, în cauză agentul constatator nu a produs nicio probă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat, menționând în întâmpinare că nu detine material probator.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi purtat centura de siguranță în timpul mersului, astfel că instanța va menține procesul verbal de contravenție în privința acestei contravenții.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează a admite in parte plângerea petentului F. A. formulată în contradictoriu cu intimata I. D. – Politia Municipiului C. si va anula in parte procesul verbal contestat. In ceea ce privește contravenția reglementată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 210 lei, va dispune înlăturarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul verbal anulat si va dispune restituirea permisul de conducere către petent.
Totodată va menține în rest procesul verbal cu privire la contravenția reglementată de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul F. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu I. D., C._, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/1.07.2015 în ceea ce privește contravenția reglementată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Menține în rest procesul verbal de contravenție contestat.
Exonerează petentul de plata amenzii în valoare de 210 lei.
Înlătură sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal menționat.
Dispune restituirea permisului de conducere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 ex. / 19 Februarie 2016
| ← Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 4/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2022/2016.... → |
|---|
