Plângere contravenţională. Sentința nr. 984/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 984/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 984/2016
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 984
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 26.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul T. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Serviciul Poliției Rutiere, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și martorul M. I., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul M. I., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petentul învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petentul arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petentul este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție. Arată că nu purta centura de siguranță în momentul constatării contravenției.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.07.2015 sub nr._, petentul T. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Serviciul Poliției Rutiere, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.07.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu sunt reale în totalitate. Astfel, așa cum i-a relatat și agentului de poliție, recunoaște faptul că a purtat centura de siguranță în timp ce conducea autoturismul, însă, în ceea ce privește contravenție privind neacordarea priorității de trecere pietonilor nu este reală, întrucât nu se afla nici un pieton pe trecerea de pietoni.
Petentul a mai arătat că, deși i-a spus agentului de poliție că pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton, întrucât pietonii se aflau pe trotuar, așteptând să se facă culoarea verde pe sensul lor de traversare, acesta nu l-a luat în seamă.
De asemenea, a refuzat să consemneze în cuprinsul procesului verbal pe numitul M. I., în calitate de martor.
Totodată, după semnarea procesului verbal agentul constatator a refuzat să îi dea copia procesului verbal, solicitând acest lucru de două ori și spunându-i că în caz contrar va merge la secția de poliție.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001 și O.U.G. 195/2002.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, carte de identitate petent și dovada . nr._/11.07.2015.
La data de 17.09.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În susținerea întâmpinării intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție, apreciind că acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiată martorul M. I., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.07.2015 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 36 pct. 1 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu numărul de înmatriculare_, pe . de mers către centrul municipiului, iar la trecerea de pietoni amplasat înainte de intersecția semaforizată cu . acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni aflați regulamentar în traversare. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță, petentul fiind sancționat cu avertisment, cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, cu două puncte de penalizare și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptei prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002 în procesul-verbal și declarația martorului M. I., conform căruia nu se afla nici un pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni în momentul trecerii autoturismului condus de petent, instanța reține că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, în privința contravenției prevăzute de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Instanța reține astfel că, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 135, lit. h) din R.A. O.U.G. 195/2002, starea de fapt reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, nefiind dovedită existența faptei și vinovăția autorului, fapt pentru care instanța apreciază că se impune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat în ceea ce privește această contravenție, în condițiile art. 34 din OG 2/2001, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii contravenționale în sumă de 420 lei si înlăturarea măsurii tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
În privința contravenției prevăzute de dispozițiile art. 36 pct. 1 din O.U.G. 195/2002, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, situație în care fapta astfel cum a fost descrisă în mod clar în procesul verbal, întrunesc elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, descrierea făcută servind la aprecierea gravității faptei, iar sancțiunea aplicată pentru această faptă fiind conformă cu gradul de pericol social al acestora.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită, în parte, plângerea contravențională, să anuleze, în parte, procesul verbal de contravenție . nr._/11.07.2015 în ceea ce privește contravenția prevăzuta de dispozițiile art. 135 pct. 1 lit. h) din HG. 1391/2006, să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 420 lei, să înlăture măsura tehnică-administrativă a reținerii permisului de conducere și să mențină dispozițiile din procesul-verbal cu privire la contravenția prevăzuta de dispozițiile art. 36 alin.1 din OUG 195/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul T. M. (C.N.P._), cu domiciliul în C., ., nr. 86, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. – Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează, în parte, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.07.2015 în ceea ce privește contravenția prevăzuta de dispozițiile art. 135 pct. 1 lit. h) din HG 1391/2006, exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 420 lei si înlătură măsura tehnică-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Menține dispozițiile din procesul-verbal cu privire la contravenția prevăzuta de dispozițiile art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 17.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 266/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2676/2016.... → |
|---|
