Pretenţii. Sentința nr. 147/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 147/2016
DOSAR NR._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamanta Asociația de proprietari Eroilor, în contradictoriu cu pârâta O. M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat Ș. C., pentru reclamantă și procurator Ș. D. D., pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat Ș. C., pentru reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Procurator Ș. D. D., pentru pârâtă, învederează instanței că s-a mai achitat o parte din debit, depunând la dosar, în xerocopie, chitanțele nr._ din 13.10.2015 în valoare de 400 lei și nr._/11.01.2016 în valoare de 100 lei.
Avocat Ș. C., pentru reclamantă, arată că este adevărat că în luna ianuarie s-a mai efectuat plata sumei de 100 lei, urmând să aibă în vedere această sumă la formularea concluziilor pe fond.
Procurator Ș. D. D., pentru pârâtă, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2011, având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției invocate de către pârâtă și asupra fondului cauzei.
Avocat Ș. C., pentru reclamantă, apreciază că excepția este tardiv formulată. De altfel, procuratorul nu poate formula cereri orale în instanță. Totodată, solicită respingerea excepției având în vedere că pârâta a recunoscut debitul aferent perioadei februarie 2011 – decembrie 2011 prin plățile parțiale pe care le-a făcut. Prin urmare, cursul prescripției a fost întrerupt prin plățile făcute de pârâtă, care acoperă perioada februarie 2011 – decembrie 2011. Apreciază că excepția este deja caducă. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii precizate la acest termen de judecată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 7.861,3 lei reprezentând debit aferent perioadei noiembrie 2011 – octombrie 2014 și la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat în cuantum de 350 lei. Arată că pârâta nu a înțeles, anterior promovării acțiunii, să facă plățile. La interpelarea instanței, precizează că suma de 100 lei achitată cu chitanța nr._/11.01.2016 reprezintă cheltuieli de întreținere. Prin urmare, cuantumul cheltuielilor de întreținere datorate de către pârâtă este în cuantum de 6.013,01 lei, cuantumul penalităților de întârziere fiind neschimbat.
Procurator Ș. D. D., pentru pârâtă, arată că exceptia prescriptiei a fost invocata prin intampinare si apreciază că și suma de 400 lei achitata la data de 13.10.2015 ar trebui scăzută din debitul total, având în vedere că aceasta a fost achitată ulterior termenului de judecată.
Avocat Ș. C., pentru reclamantă, precizează că suma de 400 lei a fost luată în calcul la precizarea depusă la dosar la data de 10.11.2015.
Instanța reține că procurator Ș. D. D., pentru pârâtă, nu poate pune concluzii asupra fondului cauzei, având în vedere prevederile art. 83 alin. 1 N.c.p.c.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.12.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari Eroilor a chemat în judecată pe pârâta O. M. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să oblige pârâta la plata sumei totale de 8.961,30 lei reactualizată cu indicele de inflație, la data plății integrale, reprezentând cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari neachitate de aceasta, din care suma de 6.993,57 lei reprezentând întreținere datorată și suma de 1.967,73 lei reprezentând penalități furnizori.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform art. 49, alin. 2 din Legea 230/2007 republicată, respectiv aceea de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată.
Reclamanta a mai arătat că, așa cum se poate observa, din actele depuse, restanțele sunt foarte vechi. Cheltuielile cerute sunt compuse din: cheltuielile pe persoană, cheltuielile pe cotă-parte din proprietate deținută în condominiu și cheltuielile pe consumatori tehnici și de altă natură. Acestea cuprind: cheltuielile pentru apă rece și canalizare, apă caldă menajeră, încălzire, gaze naturale, energie electrică pentru părțile comune, colectarea și transportul gunoiului menajer, ridicarea reziduurilor, precum și pentru salarii și indemnizații.
În ceea ce privește penalitățile reclamanta a arătat că se percep penalitățile stabilite de furnizori, respectiv RA Termoficare, care se calculează în funcție de numărul zilelor de întârziere la debitul restant.
De asemenea, reclamanta a arătat că perioada de timp în care s-au acumulat aceste datorii de 02.2011 – 10.2014, iar în perioada acumulării debitului a beneficiat și de subvenții.
În drept, au fost invocate prevederile art. 47-50 din Legea 230/2007 și art. 25 alin. 3 lit. a) din H.G. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În susținerea acțiunii, în procedura de regularizare a cererii, au fost depuse la dosar listele de plată afișate pentru perioada aferentă debitului, adresă emisă în dosarul nr. 932/E/2013 emisă de B.E.J. Z. I.-C., somație emisă de B.E.J. I. M. M. în dosarul nr. 237/E/2012, facturi fiscale emise de furnizorii de utilități, calculul penalităților de întârziere.
La data de 02.03.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, acordarea posibilității achitării datoriei restante în tranșe lunare și recalcularea penalităților de întârziere.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, în fapt, a înregistrat restanțe la plata întreținerii, dar sumele restante nu constituie prin ele însele sume restante integral pe lună ci o parte din sumele lunare, pârâta achitând diverse sume lunar. Mai exact a achitat sume cuprinse între 50 și 150 lei, în funcție de veniturile obținute.
Pârâta a mai arătat că, neavând nicio sursă de venit constant în țară, având datorii și acumulându-se în continuare altele, a plecat din țară pentru a lucra, în vederea obținerii unui venit, care să îi asigure acoperirea cheltuielilor.
Pârâta a mai solicitat ca instanța să îi solicite reclamantei să depună suma restantă de plată recalculată ca urmare a achitării unei părți din aceasta și, de asemenea, să justifice legal și faptic, cuantumul penalităților.
De asemenea, a solicitat instanței să observe că pentru datoriile înregistrate în perioada februarie 2011 – decembrie 2011 dreptul la acțiune al pârâtei este prescris (acțiunea a fost depusă la data de 22.12.2014).
La data de 23.04.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtei sunt nereale și neîntemeiate.
Reclamanta a arătat că nefundat se susține de către pârâtă ca acțiunea să fie admisă numai în parte, cu motivarea că ar mai fi făcut plăți din perioada dedusă judecății și totodată solicită să i se acorde posibilitatea achitării datoriei restante în tranșe lunare și recalcularea penalităților de întârziere. Reclamanta arată că nu este de acord cu nici una din aceste susțineri, întrucât pretinsele plăți făcute pentru perioada dedusă judecății sunt nesemnificative ca și cuantum și număr la acestora (numai de 7 ori în această perioadă de aproape 4 ani), furnizorii de utilități calculează către reclamantă penalități de întârziere în mod continuu și este necesară recuperarea integrală a debitelor tuturor datornicilor pentru a putea la rândul său să plătească furnizorii iar penalitățile de întârziere sunt corect calculate pentru pârâtă ținând cont inclusiv de puținele plăți parțiale făcute de aceasta în perioada dedusă judecății.
De asemenea, reclamanta a arătat că penalitățile de întârziere la nivelul asociației sunt calculate numai de furnizorii de utilități, deci de terți, iar susținerea pârâtei că sumele restante nu ar constituit "prin ele însele sume restante integral pe lună, ci o parte din sumele lunare", sunt nefondate, din acest interval de 48 de luni cu care figurează ca restanțe pe care nu le-a plătit nu a făcut decât de 7 ori plăți parțiale, recunoscute de reclamantă ca plăți parțiale pentru începutul perioadei dedusă judecății, respectiv parțial pentru anul 2011.
În temeiul susținerii anterioare, reclamanta a solicitat instanței să aprecieze că nu este incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între februarie 2011 – decembrie 2011, deoarece pârâta a recunoscut prin plățile parțiale făcute și debitul înregistrat pentru intervalul menționat anterior, astfel încât cursul termenului de prescripție a fost întrerupt prin plățile făcute.
Nici solicitarea pârâtei de a depune înscrisuri suplimentare din care să rezulte recalcularea debitului nu este întemeiată întrucât reclamanta, încă de la promovarea acțiunii, a ținut cont inclusiv de plățile parțiale făcute și a depus și facturi emise de furnizorii de utilități în care sunt menționate și penalitățile de întârziere calculate de aceștia.
La data de 14.08.2015 reclamanta a depus precizare la acțiune, în sensul că înțelege să își restrângă pretențiile la suma de 8.811,03 lei (6.850,49 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 1.960,81 lei reprezentând penalități furnizori), deoarece la data de 04.02.2015 s-a achitat suma de 50 lei iar la data de 25.03.2015 s-a achitat suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de întreținere în sumă de 143,08 lei și penalități de întârziere în sumă de 6,92 lei, pentru perioada februarie 2011 – parțial martie 2011.
La data de 15.09.2015 reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, în sensul că înțelege să își restrângă pretențiile la suma de 8.361,3 lei (6469,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suma de 1892,23 lei reprezentând penalități de întârziere), deoarece pârâta a achitat parțial debitul.
La aceeași dată pârâta a depus la dosar, în xerocopie, chitanța nr. 1101/14.09.2013, chitanța nr._/07.09.2015, chitanța nr._/04.02.2015 și chitanța nr. 1326/25.10.2013.
La data de 10.11.2015 reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, în sensul că înțelege să își restrângă pretențiile la suma de 7.961,3 lei (6.113,01 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 1.848,29 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2011 – octombrie 2014), deoarece debitul a fost achitat parțial.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.c.p.c., excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune în ce privește debitul principal și penalitățile aferente acestuia pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2011, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958,aplicabil in cauză avand in vedere perioada pentru care se solicită pretentiile (februarie 2011 – decembrie 2011), „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, termen care în acțiunile personal patrimoniale este de 3 ani conform art. 3 din același decret.
Conform prevederilor art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 dacă dreptul este cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când a expirat termenul, iar potrivit art. 12 din același decret, „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Prin urmare, dreptul material la acțiunea având ca obiect plata contravalorii cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere datorate de pârât, se stinge pentru fiecare din aceste prestații printr-o prescripție diferită al cărei termen se calculează de la data scadenței.
Prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, dar si printr-un act incepator de executare.
Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea carea intrerupt-o.
Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Pe de altă parte, debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit.
Potrivit art. 49 din Lg.230/2007 penalizările se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, iar termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice de la data afisării.
În cauză, parata a achitat în cursul procesului cheltuielile de intretinere aferente lunilor februarie 2011 –noiembrie (parțial) 2011, iar pentru cheltuielile din luna partial noiembrie 2011, decembrie 2012 termenul de perimare incepe sa curga cel devreme la inceputul lunii ianuarie 2012, luand in calcul cele 20 de zile de la data afisarii .
Față de aceste considerente si retinand ca reclamanta a depus cererea de chemare in judecata la data de 22.12.2014, instanța urmează a respinge excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune în ce privește debitul principal și penalitățile aferente acestuia pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2011, invocată de pârâtă.
Pe fond, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cote de întreținere restante și penalități de întârziere pentru perioada parțial noiembrie 2011 – octombrie 2014, instanța reține următoarele:
Pârâta O. M. M., deși membră a asociației reclamante, nu a mai achitat cotele de întreținere din noiembrie 2011, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 6.013,01 lei pentru perioada parțial noiembrie 2011 – octombrie 2014.
În drept, potrivit art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari iar art. 50 din aceeași lege stabilește că asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Din actele depuse la dosar, reiese cuantumul sumei datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere, respectiv suma de 6.013,01 lei.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari “dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”, astfel instanța constată că în mod just reclamanta a calculat în sarcina pârâtei penalități de întârziere având în vedere perioada mare de timp în care nu și-a respectat obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere.
În ceea ce privește sustinerea paratei referitoare la împrejurarea ca si suma de 400 lei achitata la data de 13.10.2015 ar trebui scăzută din debitul total, având în vedere că aceasta a fost achitată ulterior termenului de judecată, instanta retine ca aceasta suma a fost avuta in vedere de catre reclamanta la data efectuarii precizării depuse la data de 10.11.2015, fiind numai o eroare a reclamantei care a precizat data achitarii ca fiind 13.09.2015 in loc de 13.10 2015, iar suma fiind de 450 lei, in loc de 400 lei, din continutul precizarii rezultand ca s-au achitat cheltuielile aferente perioadei august 2011-noiembrie 2011 (partial) cheltuieli inregistrate in chitanta invocata de parata, emisa la data de 13.10.2015.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la starea de fapt reținută, instanța apreciază acțiunea întemeiată, urmând să o admită, în parte, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 6013,01 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei: parțial noiembrie 2011- octombrie 2014 și a sumei de 1848,29 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleași perioade.
De asemenea, în temeiul art. 453, alin. 1 Noul cod de procedură civilă, va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru pretențiile solicitate pe perioada februarie 2011- decembrie 2011, excepție invocata de parată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 10 Valea Roșie (Eroilor), cu sediul în C., cart. Eroilor (Valea Roșie), ., ., ..
Obligă pârâta O. M. M. la plata către reclamantă a sumei de 6013,01 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei: parțial noiembrie 2011- octombrie 2014 și a sumei de 1848,29 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleași perioade.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
4 ex. / 20.01.2016
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 158/2016. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 162/2016. Judecătoria... → |
|---|
