Uzucapiune. Sentința nr. 6627/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6627/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 6627/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._ - uzucapiune, accesiune-
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6627
Ședința publică de la 10 mai 2016
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții DURMUȘ P. și DURMUȘ F. și pe pârâții G. S. și P. C. P. P., având ca obiect uzucapiune, accesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. M. A. pentru reclamanți și pârâtul G. S. personal, lipsă fiind pârâtul P. C. prin P..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanții prin avocat, solicită să se ia act de modificarea acțiunii.
Pârâtul G. S. arată că este de acord.
Instanța, având în vedere faptul că pârâta P. C. nu a comunicat acordul său expres deși a fost citată cu mențiunea exprimării poziției procesuale față de modificarea acțiunii intervenită după primul termen de judecată, constată decăderea reclamanților din dreptul de a-și modifica acțiunea conform art. 204 alin 1 și alin 3 NCPC și respinge cererea de modificare ca fiind tardiv formulată.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. C. prin P. invocată prin întâmpinare și, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S..
Avocat pentru reclamanți solicită în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. C. prin P. să se aibă în vedere răspunsul la întâmpinarea depusă de pârâtă, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Pârâtul G. S. personal arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor și că el a avut chitanță de mână încheiată de părinții săi, dar nu are acte de proprietate.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepțiilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.08.2015, reclamanții DURMUȘ P. și DURMUȘ F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții G. S. și P. C. P. P. ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 320 mp situat în C., ., județul D., ca efect al uzucapiunii de 30 de ani și să se constate că sunt proprietari și asupra imobilului construcție, ca efect al accesiunii imobiliare.
În motivare au arătat că au cumpărat la data de 05.03.1979 printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat "chitanță" o casă și terenul aferent în suprafață de 320 mp de la pârâtul G. S. și de la autorii săi, în prezent decedați, P. D. I. și P. T., cu suma de_ lei. La acea dată casa era compusă din 2 camere și o sală acoperită cu țiglă, pentru ca ulterior, aceasta a fost demolată, iar pe vechiul amplasament au ridicat actuala construcție, finalizată în anul 1997, conform declarațiilor fiscale. De la data achiziționării terenului și imobilului, limitele proprietății nu s-au modificat, nimeni nu a invocat vreun drept de proprietate și niciu nu a existat între ei și alte persoane vreun litigiu.
Arată că începând cu data de 05.03.1979 au intrat în posesia terenului și a imobilului, prețul fiind plătit în totalitate, ulterior au observat că nici pârâtul și nici autorii săi nu dețin titlu valabil de proprietate. Mai arată reclamanții că au primit amendă pentru lipsa autorizației de construcție și în prezent sunt deja în pragul demolării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1890 Cod Civil, art. 1190 Cod civil, art. 1049,, art. 1050 și urm din NCC, art. 477, art. 646 Cod civil, art. 475, art. 645 și urm din Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 213/1998.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: copie act identitate reclamanți, chitanță, certificat atestare fiscală, certificat OCPI, memoriu tehnic, schiță, raport de expertiză tehnică judiciară, proces verbal din 26.03.2014, certificat deces, certificat căsătorie.
La data de 07.12.2015 pârâta P. C. prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ce formează obiectul dosarului nr._ ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanții Durmus P. și Durmus F. în contradictoriu cu pârâții P. C. prin P. și G. S., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 320 mp, prin efectul uzucapiunii, și asupra construcției edificate pe acesta, prin accesiune imobiliară artificială, situat în C., ..
In fapt, reclamanții susțin că au cumpărat la data de 05.03.1979, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță, o casă și terenul aferent în suprafață de 320 mp de la pârâtul G. S. și de la autorii săi (în prezent decedați). La acea dată casa era compusă din 2 camere și o sală acoperită cu țiglă, ulterior acesta a fost demolată, iar pe vechiul amplasament reclamanții au ridicat actuala construcție, finalizată în anul 1997.
Temeiul de drept al acțiunii sunt prevederile art. 1890 și art. 1190 Vechiul Cod Civil, art. 1049 și 1050 Noul Cod tiv., art. 477, 646 C.civ, art. 475, art. 645 și următoarele din Legea 215/2001 și Legea 213/1998.
Apreciază pârâta că acțiunea este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia.
Invocă pârâta excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca excepție de fond, absolută și peremptorie
Calitatea procesuală pasivă a Primăriei C. nu este justificată, având în vedere că acesta nu pretinde a avea calitatea de proprietar al imobilului ce face obiectul cauzei cât și faptul că reclamantul nu a probat că bunul în privința căruia se solicită uzucapiunea face parte din domeniul privat al Unității Administrativ Teritoriale, mai mult potrivit adresei Direcției de Patrimoniu, terenul nu figurează înscris în evidențele domeniului public sau privat al Municipiului C..
În ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată P. C., atribuindu-i în mod forțat calitate procesuală pasivă, în scopul unei soluționări facile a obligației sale de a identifica adevărații proprietari ai terenului, este necesar a se analiza admisibilitatea acțiunii, iar soluția corectă este de respingere a acesteia ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. în speță reclamanții prezintă circuitul juridic al imobilului arătând că au dobândit imobilul prin chitanță, astfel acțiunea trebuie să se desfășoare numai în contradictoriu cu fostul proprietar, iar nu cu P., care este terț, astfel încât convenția amintită de reclamanți nu poate nici să-i profite, nici să-i dăuneze. Potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil, acesta dă naștere la drepturi subiective și obligații numai pentru părțile lui, fără a putea să profite ori să dăuneze terțelor persoane. Motiv pentru care, numai părțile care au încheiat contractul pot fi obligate una față de cealaltă nu și terțe persoane.
Apreciază pârâta că nu poate fi primită motivarea conform căreia a fost atrasă în judecată P. ca urmare a faptului că vânzătorii nu dețineau un titlu valabil de proprietate, iar pe cale de consecință imobilul deținut de ei intră în categoria bunurilor fără stăpân. In acest sens arată că reclamantul are obligația identificării adevăratului proprietar, iar lipsa oricărei informații despre acesta presupune culpa exclusivă a reclamantului. în situația în care nu se cunoaște persoana care ar fi avut calitatea de proprietar în cazul în care nu ar fi operat uzucapiunea, reclamantul are obligația de a depune toate diligentele în vederea identificări acestuia, astfel în teritoriile de carte funciară, având în vedere perioada îndelungată de timp de când există acest sistem de publicitate, este de presupus că reclamantul poate să obțină informații despre proprietar. In teritoriile unde cărțile funciare sunt în curs de creare există alte sisteme pe care le poate utiliza pârâtul în acest scop, cum ar fi registrul agricol, istoricul de rol fiscal etc.
Pe de altă parte susținerea reclamanților nu poate fi primită ca urmare a faptului că nu este vorba de existența unui bun fără stăpân care a trecut, în condițiile legii, în proprietatea statului, iar în sprijinul acestei afirmații invocăm Hotărârea Guvernului Nr. 731 din 4 iulie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, Ordonanța
Apreciază că posesia reclamanților nu este utilă ca urmare a faptului că a fost exercitată cu îngăduința proprietarului, având în vedere că au cumpărat bunul prin chitanță, moment în care nu s-a transmis dreptul de dispoziție juridică, acesta urmând a se transmite cu ocazia perfectării contractului în forma autentică. In acest sens arată că în speță s-a realizat o promisiune sinalagmatica de vânzare-cumpărare.
Deși prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune suprafața de teren, din probele dosarului rezultă că posesia exercitată este cea prevăzută de art. 1853 alin. (2) Cod civil, caracterizată de îngăduința proprietarului. îngăduința posesiunii rezultă din faptul că la momentul încheierii chitanței de mână, vânzătorul a transmis posesiunea bunului, urmând ca restul atributelor dreptului de proprietate să fie transmise cu ocazia încheierii actului autentic. Fiind vorba despre o detenție precară, apreciem că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 cod civil pentru a se constata intervenită uzucapiunea.
În plus, art. 1855 C.civ, a instituit prezumția conform căreia, cel care a început a deține un lucru nu ca posesor, ci ca detentor precar se presupune că a continuat să rămână detentor precar până ce se va face dovada contrară. Or, în speță reclamantul nu a dovedit existența unui caz de intervertiré a detenției în posesie utilă. Transmisiunea posesiunii printr-un act cu titlu universal are ca efect intervertirea numai atunci când succesorul este de bună-credință, acesta fiind convins că bunul asupra căruia defunctul avea detenția precară, s-ar fi aflat în proprietatea acestuia.
Apreciază pârâta că nu constituie o dovadă a posesiei faptul că reclamanții au plătit impozitele asupra imobilului, întrucât simpla plată a impozitului nu face dovada posesiei, a stăpânirii efective a imobilului. în acest sens arătăm că posesia are două elemente constitutive: corpus și animus, iar cel ce se pretinde posesor este necesar să dovedească faptul că sunt întrunite cele două elemente.
Cât privește constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, împrejurarea că autoritatea publică emite autorizații de construire nu este un motiv pentru atragerea Primăriei în proces în calitate de pârât, având în vedere că, pe de o parte obiectul cauzei îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate, iar nu autorizația de construire, și, pe de altă parte, nu s-a dovedit calitatea de proprietar al acesteia asupra materialelor folosite pentru ridicarea construcțiilor sau terenului. Consideră că nu se poate reține că singura persoană care poate contesta dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției neautorizate ar fi pârâtul P. C., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 50/1991, întrucât acesta normă legală nu poată constitui temei într-o acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară. în consecință, nu are relevanță împrejurarea că persoana abilitată de lege sa emită o eventuală autorizație de construcție ar fi primarul, cât timp legitimarea calității de proprietar asupra construcțiilor de pe teren se poate face doar prin raportare la normele juridice ce reglementează accesiunea imobiliară.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită instanței să respingă acțiunea reclamanților ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A mai invocat pârâta și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C., ca excepție de jy^.d, absolută și peremptorie
În motivarea excepției, pârâta a arătat că P. nu are personalitate juridică și ca atare este lipsită de capacitate procesuală de folosință și de exercițiu. Neavând folosința drepturilor civile, P. nu pot fi parte în judecată.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin. (1) că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea „sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii". Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege, „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și injustiție".
P. unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Se deduce că P. nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. (1) C.proc.civ.: „Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile."
Față de cele expuse solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei C., deoarece, în calitate de structură administrativă, este lipsită de personalitate juridică și deci nu are capacitatea de folosință a drepturilor civile pentru a sta în judecată, și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară capacitate procesuală pasivă.
A invocat pârâta și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care prevăd obligativitatea timbrării cererii de chemare în judecată la valoarea solicitată, având în vedere că reclamații nu au făcut acesta dovadă. Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel. In cazul în care cererea principală este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii (art. 197 C.proc.civ.).
În situația în care instanța va trece peste excepțiile invocate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru aspectele pe care le vom preciza în continuare.
Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii utile și neviciate în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani.
Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În ceea ce privește exercitarea posesiei în nume de proprietar aceasta este mai mult decât un viciu al posesiei afectând însăși existența acesteia. Art. 1854 Cod civil prevede că posesorul este presupus că poseda pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
Față de cele prezentate, solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 NCPC și potrivit art. 583 NCPC solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul G. S. nu a depus întâmpinare.
La data de 09.02.2016, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârât, arătând că au invocat dispozițiile art. 477 C.civ. 1864 și art. 646 N.C.Civ cu privire la bunurile fără stăpân, indicând în calitate de pârâtă pe P. C. prin P., justificat de faptul că statul culege bunurile fără stăpân și este considerat proprietarul bunurilor abandonate. De asemenea, în practică și doctrină, pârâta, respectiv P. C. prin primar este cea care reprezintă în plan local statul, fiind chemată în judecată și pentru opozabilitate față de terți. Arată faptul că în toate spețele de acest gen, P. C., Municipiul C. prin P., unitatea administrativ teritorială, indiferent de denumirea acesteia, figurează, în calitate de pârât.
La data de 01.03.2016, reclamanții au depus o precizare la acțiune prin care au arătat că indică denumirea pârâtei ca fiind Municipiul C. prin P. și nu P. C. prin P., așa cum în mod eronat a fost deținută. A solicitat conceptarea în cauză în calitate de pârât a Municipiului C. prin P.. În drept a invocat art. 204 al 2 pct. 1 NCpc.
La termenul de judecată de la 12.04.2016, instanța, având în vedere cuprinsul cererii denumite de către reclamanți ca fiind cerere precizatoare, a calificat această precizarea depusă la termenul din 01.03.2016, de către reclamanți și întemeiată pe art. 204 alin 2 pct 1 NCPC, ca nefiind o îndreptare eroare materială privitoare la denumirea pârâtei P. C. prin P., ci ca fiind o modificare a acțiunii prin înlocuirea unui pârât cu un alt pârât, nefiind identitate între P. C. ca instituție și unitatea administrativ teritorială municipiul C..
Având în vedere că modificarea acțiunii a intervenit după primul termen de judecată, în temeiul art. 204 alin. 1 coroborat cu art. 204 alin. 3 N.C.p.c., instanța a solicitat pârâtului G. S. să precizeze dacă este de acord cu această modificare, acesta exprimându-și acordul expres.
Totodată, întrucât modificarea acțiunii a intervenit după primul termen de judecată și este necesar acordul expres al tuturor părților pentru a se lua act de modificarea acțiunii cu privire la cadrul procesual pasiv prin înlocuirea pârâtei P. Municipiului C. cu un alt pârât, Municipiul C. prin primar, în temeiul art. 204 alin 1 și alin. 3 NCPC, instanța a dispus citarea pârâtei P. C. prin primar cu un exemplar din cererea de modificare a acțiunii (fila 106) și cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să își exprime acordul expres cu privire la această modificare, față de momentul procesual în care a intervenit, respectiv după primul termen de judecată.
La termenul de judecată de azi instanța a constatat decăderea reclamanților din dreptul de a-și modifica acțiunea conform art. 204 alin 1 și alin 3 NCPC, reținând lipsa unui acord expres al pârâtei privind modificarea acțiunii intervenită ulterior primului termen de judecată și a respins cererea de modificare ca fiind tardiv formulată.
La același termen instanța a pus în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Municipiului C. prin primar invocată prin întâmpinare și din oficiu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S..
Analizând cu prioritate, conform art. 248 NCpc, excepțiile invocate în cauză, instanța reține următoarele:
Asupra excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei P. C. prin P., invocată de pârâtă, se reține că potrivit art. 56 alin. 1 N.C.p.c. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. 3 lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.
Potrivit art. 188 N.C.civ. sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187, respectiv au o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general.
Potrivit art. 191 N.C.civ., persoanele juridice de drept public se înființează prin lege, având capacitatea civilă de la data înființării, astfel cum prevede art. 205 N.C.civ.
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile.
Raportat la dispozițiile legale anterior enunțate, instanța constată că reclamanții au formulat pretenții în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului C. prin primar, apreciind că aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil aflat pe teritoriul municipiului C., ca urmare a unei moșteniri vacante. Au solicitat, în contradictoriu cu această pârâtă, să se constate că au devenit proprietari prin efectul uzucapiunii și, respectiv al accesiunii imobiliare.
Calitatea procesuală pasivă au apreciat că are unitatea administrativ teritorială în raza căreia se află imobilele, respectiv P. municipiului C..
Cu toate acestea, reclamanții nu au chemat în judecată Municipiul C. prin primar, ci P. Municipiului C., deși este o diferență majoră între acestea, prima fiind unitatea administrativ-teritorială, iar cea de-a doua o structură funcțională fără personalitate juridică.
Este greșită aprecierea reclamanților, ce au beneficiat încă de la început de asistență juridică de specialitate din partea unui avocat, ce a formulat acțiunea, dar și răspunsul la întâmpinare, și conform căreia între P. Municipiului și Municipiul ar fi doar o diferență de denumire. Municipiul reprezintă unitatea administrativ teritorială a statului, are personalitate juridică și este reprezentat în justiție prin primar. P., însă, este o structură funcțională fără personalitate juridică cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Instanța reține că reclamanții au depus și răspuns la întâmpinare prin care și-au menținut susținerile conform cărora pârâtă este P. Municipiului C., în calitate de proprietară a terenurilor abandonate, deși o simplă lectură a întâmpinării le-ar fi permis să observe indicarea unor texte legale ce diferențiază municipiul (unitatea administrativ teritorială) de primărie (structură funcțională) și astfel, ar fi avut posibilitatea modificării acțiunii, în termenul prevăzut de art. 204 alin. 1 NCpc, adică până la primul termen de judecată la care aceștia (reclamanții) au fost legal citați, respectiv până la termenul din 26.01.2016.
Cu toate acestea, reclamanții au susținut în cadrul răspunsului la întâmpinare că se judecă în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului C., prin primar, apreciind că este doar o diferență de denumite între primărie și municipiu.
Întrucât nu este vorba de o schimbare a denumirii pârâtei, din P. Municipiului C. prin primar, în denumirea corectă de Municipiul C. prin primar, cum au menționat reclamanții în cadrul înscrisului denumit "precizare la acțiune" și depus la 01.03.2016, fiind două entități juridice diferite, instanța a calificat această cerere ca fiind una modificatoare a cadrului procesual pasiv, fără a se mai putea lua act de modificare, în raport de stadiul procesual în care a intervenit, reclamanții fiind decăzuți din dreptul de a mai modifica acțiunea, în lipsa acordului expres al pârâților, acord ce nu a fost exprimat de către pârâta P. Municipiului C..
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin.1 că "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speță Municipiul C., are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primarul Municipiului C..
Însă, primăria unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum impun dispozițiile art. 56 N.C.p.c.
Față de toate aceste considerente, reiese că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului C., deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Din acest motiv, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Municipiului C. prin primar, invocată prin întâmpinare și, în temeiul art. 56 alin. 1 N.C.p.c. va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții DURMUȘ P. și DURMUȘ F. în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului C. prin P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S., invocată din oficiu, se rețin următoarele.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile de drept material prevăzute de art. 1846-1847 C.Civ din 1864 care reglementează instituția prescripției achizitive prin posesia de lungă durată și au solicitat să se constate că au dobândit în proprietate suprafața de teren de 320 mp situată în C., ., ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, și în consecință, să se constate că sunt proprietari asupra construcției ca efect al accesiunii.
În drept, instanța arată că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art.1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În cuprinsul cererii de chemare în proprietate reclamanții au arătat că pârâtul G. S. este moștenitorul numiților P. D.I. și P. T. ce nu au deținut vreun act de proprietate, ci au fost doar posesori, transmițându-le posesia prin chitanța încheiată la 05.03.1979.
Și pârâtul G. S. a precizat în ședință publică, faptul că nu deține acte de proprietate asupra terenului și nici autorii săi nu au avut
În aceste condiții, rezultă că titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu nu este pârâtul G. S. sau autorii săi.
Față de prevederile art. 1846 și urm. C.civ. din 1864, aplicabil ca lege în vigoare la data începerii posesiei, rezultă că prezenta acțiune trebuie soluționată în contradictoriu cu proprietarul terenului.
Reclamanții, fiind cei ce pornesc acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material.
Or, în prezenta acțiune, reclamanții nu au justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului G. S., acesta nefiind titularul dreptului de proprietate și, deci, persoana obligate în raportul juridic de drept material dedus judecății.
Neavând calitate procesuală pasivă în cadrul cererii având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, prin efectul uzucapiunii, pârâtul G. S. nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra casei edificate pe acest teren, prin efectul accesiunii, întrucât, și în cadrul unei astfel de cereri, judecata se desfășoară în contradictoriu cu persoana care ar fi avut calitatea de proprietar al terenului la momentul edificării construcției, ori în contradictoriu cu persoana care ar fi proprietara materialelor și le-ar putea opune vreun drept asupra construcției.
Față de toate aceste considerente, întrucât acțiunea a fost pornită împotriva altei persoane decât proprietarul imobilului-teren sau construcție -, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S., invocată din oficiu și va respinge acțiunea reclamanții DURMUȘ P. și DURMUȘ F., în contradictoriu cu pârâtul G. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Municipiului C. prin primar cu sediul în C., ., nr. 7, județul D., invocată prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului C. prin P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S., invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții DURMUȘ P. și DURMUȘ F. ambii cu domiciliul în C., ., judțeul D. în contradictoriu cu pârâtul G. S. cu domiciliul în C., ., județul D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 10 mai 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-M. B. S. A. G.
Red.jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G.
15.06.2016,5 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7612/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7180/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
