Grăniţuire. Sentința nr. 257/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 257/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 2324/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 257/2014
Ședința publică de la 07 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-N. I.
Grefier S. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. A. D., P. S., L. R. C. și pe pârâții P. P., P. G., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014, fiind consemnate în încheierea de amânare de pronunțare din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2012 sub nr. dosar_ ,reclamantele P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C. au chemat în judecată pe pârâții P. G. și P. P., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța ,să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor; ca urmare a stabilirii liniei de hotar pârâții să fie obligați să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiilor de teren pe care le-au acaparat din proprietatea lor; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că autorii lor, P. N. I. și P. I. S. au înstrăinat din proprietatea lor în suprafață totală de 25.000 mp., suprafața de 3000 mp. autorilor pârâților, B. C. și B. M. printr-un contract de schimb autentificat de notariatul de Stat al Raionului Curtea de Argeș sub numărul 163/71/18.04.1960, teren situat în comuna Oești, ., cu următoarele vecinătăți: E- drumul, V și N – rest proprietate P. N- I. și S- Valea Oeasca. Pârâții, prin mutarea semnelor exterioare de delimitare a celor două proprietăți le-au acaparat în mod abuziv din proprietatea reclamantelor o suprafață de aproximativ 3.000 mp. S-a menționat că terenul revendicat în suprafață de 3.000 mp. este situat în satul Oiești, . format din fânețe și teren neproductiv.
În drept au fost invocate disp. art. 560 C.civ.
La cerere au fost atașate înscrisuri( fil.3-7).
La data de 14.09.2012, pârâții P. G. și P. P. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată( fil.19). În motivare s-a arătat în esență în esență că acțiunea în grănițuire este de conotație șicanatorie prin exercitarea unui abuz de drept, întrucât semnele de hotar există și sunt fixate de vreme îndelungată, fiind acceptate de către părțile în litigiu. În ceea ce privește revendicarea terenului de 3.000 mp, pârâții au arătat că prin chiar petitul acțiunii, reclamanții au recunoscut că terenul respectiv a fost transmis în proprietatea autorilor pârâților, în condițiile legii, printr-un act de schimb legal ce a operat între autorii reclamanților și autorii lor în anul 1960. Reclamanții în cauză au recunoscut notarial dreptul de proprietate pârâților, așa cum rezultă din acul notarial autentificat la BNP Curtea de Argeș, G. A. sub nr. 1265/29.03.2002. S-a mai precizat că instanța urmează să rețină ca la terenul obținut de la autorii pârâților, B. C. și M., cum de altfel recunosc și reclamanții, prin efectul accesiunii prin aluviune ( art. 567 și art. 569 NCC) au dobândit o suprafață de 950 mp.( fil.19,20).
La data de 08.11.2012, reclamantele P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C. au formulat o cerere completatoare și precizatoare prin care au solicitat grănițuirea proprietăților părților situate pe laturile de Est, Vest și Nord și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de cca. 3500 m.p. din pct.,,Acasă” din satul Oești, ., teren fânețe și neproductiv, respectiv pe toată lungimea drumului, care din 5,8 m.l. lățime măsoară în prezent 2,5 m.l. lățime, iar din acest drum până în Valea Oiească, suprafața de cca. 3000 m.p.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că P. N.N. I. și S. I. M. P. au dobândit în anii 1929, suprafața de 7970 m.p. și 5.026 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 302/1929 al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeș și transcris în registrul de grefă la 29 aprilie 1929, vecin la Est – drumul proprietății moșiei, la Vest – șoseaua Curtea de Argeș, Arefu, la Sud - IMN P. și la Nord – drumul proprietății și la 03 noiembrie 1937 suprafața de_ m.p. de la vânzătorii P. Al. Elădescu și A. N. Elădescu, în vatra satului Oești, vecin la E – drum, V – șoseaua Argeș - Aref, I. P. și M. C. M., S- restul moșiei, despărțit prin Valea Oiească, N- N. M. P. și dosul bisericii.În anul 1960 P. N.N. I. și P. I. S. au realizat un schimb cu B. N. C. și B. C. M. pentru suprafața de 3.000 m.p., cămin de casă, situat în vatra satului Pământeni, . E-drum, S- Valea Oiască, N- restul proprietății, V – restul proprietății P. N.N. I.. Reclamanta Stănușescu A.-D. a precizat că este moștenitoarea Nelei I., reclamanta L. R.-C., moștenitoarea lui P. I. A., descendenți ai defuncților, iar reclamanta P. S. ,fiica defuncților P. N.N. I. și P. I. S.. S-a mai precizat că succesiunile autorilor P. N.N. I. și P. I. S. au fost dezbătute după decesul acestora. Astfel, succesiunea autorului P. N.N. I. a fost dezbătut în dosarul nr. 295/1964 al Notariatului de Stat al Raionului Curtea de Argeș și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 295/1964. Succesiunea autoarei P. N. S. a constituit obiectul dezbaterii în dosarul nr. 567/1992, al Notariatului de Stat Local Curtea de Argeș și s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 501/04 august 1992.Ulterior, moștenitorii descendenți ai acestora, respectiv reclamanta P. I. S. și I. N. și P. I. A. s-au partajat voluntar, conform partajului încheiat în firmă autentică sub nr. 1570/31 martie 1995 la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeș, numai pe o parte din masa succesorală iar pe restul suprafețelor de teren reclamantele au rămas în indiviziune. Profitând de faptul că reclamantele nu au locuit în . ocupat o parte din teren, au modificat . reclamantelor, desființând o poartă și, de asemenea, au construit un gard despărțitor între proprietățile părților pe latura de nord până la Valea Oiască. De cca. trei luni, pârâții au schimbat porțile, în sensul că din trei porți existente au desființat poarta mică și au pus numai două porți, cele trei porți marcând drumul cu lățimea de 5,8 m.l.. În consecință, reclamantele au solicitat ca pârâții să le lase în deplină proprietate terenul de cca. 3.500 m.p., pârâții fiind proprietari numai pentru 3000 m.p. atât cât se precizează în actul de schimb. Reclamantele au mai precizat între proprietățile părților nu au existat semne distinctive de hotar, prin construirea gardului pârâții intrând și ocupând din proprietatea lor, iar autorul lor P. I. A. nu a fost împuternicit să dea declarația invocată de către pârâți.
În drept au fost invocate disp. art. 560, 563, 566 Cod civil.
La cerere au fost atașate înscrisuri( fil.32-43).
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților P. G. și P. P.( fil.56-61), interogatoriul reclamantelor P. S., Stănușescu A.-D. și L. R. C.( f.68-70), proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii I. V., Ș. V., C. M. și M. A.( fil.62-65),precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expert M. L. și depus la dosarul cauzei la data de 16.05.2013( fil.100-108).La data de 25.09.2013, d-na expert M. L. a depus la dosarul cauzei și completarea raportului de expertiză( fil.130-134).S-a depus și punctul de vedere al expertului consilier încuvințat pentru reclamante, ing. D. C..( fil.117-119,fil.144-148).La termenul de judecată din data de 20.02.2014, instanța a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, pentru motivele reținute în încheierea de ședință.
Părțile au formulat și concluzii scrise care au fost atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 584 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Deși, de regulă, acțiunea în grănițuire presupune doar restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile, fără ca instanța să se pronunțe asupra întinderii dreptului de proprietate, dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof deținută de către pârât, atunci acțiunea capătă caracter petitoriu, reclamantul trebuind să-și demonstreze dreptul de proprietate potrivit dreptului comun. Astfel, instanța va analiza cu prioritate acțiunea în revendicare imobiliară, pentru ca ulterior stabilirii întinderii dreptului de proprietate ale părților să stabilească linia de hotar între terenurile limitrofe.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală, imprescriptibilă extinctiv, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Fiind o acțiune petitorie, acțiunea în revendicare presupune dovedirea dreptului de proprietate și compararea titlurilor părților.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 302/1929 al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeș și transcris în registrul de grefă la 29 aprilie 1929, autorii reclamantelor, P. N.N. I. și S. I. M. P. au dobândit suprafața de 7970 m.p. teren și respectiv un teren cu suprafața de 5.026 mp, situate în com. Corbeni, . :Est – drumul proprietății moșiei, la Vest – șoseaua Curtea de Argeș, Arefu; Sud - IMN P.;la Nord – drumul proprietății, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5176/3.11.1937 autorii reclamantelor au mai dobândit suprafața de 25.000 m.p. teren situat în vatra satului Oești, vecin la E – drum, V – șoseaua Argeș - Aref, I. P. și M. C. M., S- restul moșiei, despărțit prin Valea Oiească, N- N. M. P. și dosul bisericii.( fil.33,34)
Prin contractul de schimb încheiat în data de 16.04.1960 autentificat sub nr. 163/71/18.04.1960 de Notariatul de Stat al Raionului Curtea de Argeș, autorii reclamantelor, P. N. I. și P. I. S. au înstrăinat din această proprietate către autorii pârâților, B. C. și B. M., suprafața de 3000 mp. teren situat în comuna Oești, ., cu următoarele vecinătăți: E- drumul, V și N – rest proprietate P. N- I. și S- Valea Oeasca.( fil.35, 36).În schimbul acestui teren, autorii reclamantelor au primit de la autorii pârâților un teren în suprafață de 7.500 de mp, situat în pct. Pîrloage, ., proprietatea autorilor pârâților.
În urma măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză, au fost transpuse în teren actele invocate de părți în dovedirea dreptului de proprietate,iar prin raportul de expertiză depus la dosar s-a concluzionat că pârâții P. G. și P. P. folosesc în prezent suprafața de 4.333 mp. în baza contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960 de autorii lor ,B. C. și B. M. cu autorii reclamantelor, P. N. I. și P. I. S., astfel încât au un excedent de teren de 1.333 mp față de suprafața de 3.000 mp., menționată în actul de schimb. Expertul cauzei a mai apreciat că reclamantele dețin fizic suprafața totală de 25.343 mp și prin amenajarea și modificarea cursului de scurgere a apelor pe Valea Oească, datorită aluviunilor, atât terenul reclamantelor cât și terenul pârâților s-a mărit ca suprafață, iar pârâții au amenajat din aluviuni un teren cu suprafața de 696 mp.( fil.100-108).Din concluziile raportului de expertiză, astfel cum a fost completat la data de 25.09.2013( necontestat de părți), reiese că pârâții dețin din terenul proprietatea reclamantelor suprafața de 754 mp( fil.131), iar la obiectivul nr.5 din raportul de expertiză inițial( care de asemenea nu a fost contestat), expertul cauzei a precizat că pârâții au mai ocupat din terenul proprietatea reclamantelor și suprafața drumului de 22 mp( 19 mp prin construirea grajdului cu șopron și 3 mp prin desființarea porții mici)-fila 105.
În dovedirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren 1.333 mp, ce excede suprafeței de 3.000 mp care a făcut obiectul contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960 de autorii părților, pârâții P. G. și P. P. au invocat pe de o parte aluviunea ca mod de dobândire a proprietății, iar pe de altă uzucapiunea de lungă durată. În ceea ce privește aluviunea ca mod de dobândire a proprietății, întrucât se coroborează și cu declarațiile martorilor, instanța își va însuși parțial concluziile raportului de expertiză, și în consecință va considera că terenul pârâților s-a mărit cu suprafața de 561 mp( ci nu cu suprafața de 696 mp, cât s-a menționat în raportul de expertiză inițial- fil.100-108).Referitor la diferența de 135 mp, din planșa nr.4 ( fila 132)coroborat cu raportul de expert astfel cum a fost completat de același expert( fil.130,131), instanța constată că terenul proprietatea reclamantelor s-a mărit cu această suprafață ca urmare a aluviunii, ci nu terenul suprafața pârâților .Pe cale de consecință, instanța va reține că prin amenajarea și modificarea cursului de scurgere a apelor pe Valea Oească ,pârâții au dobândit ca urmare a accesiunii imobiliare, respectiv a aluviunii, suprafața de 561 mp teren, conform disp. art.495 C.civil din anul 1864 ( aplicabil în cauză).
În ceea ce privește uzucapiunea de lungă durată ca mod de dobândire a proprietății, invocată de asemenea de pârâți ca mod de dobândire a proprietății, instanța reține că potrivit disp.art. 645 din Codul civil din anul 1864( incident în cauză), uzucapiunea se întemeiază pe faptul posesiei, pe perioada de timp cerută de lege, a imobilului. Când posesia unui imobil se prelungește în timp pe o anumită perioadă de timp prescrisă, legea o consideră drept izvor al proprietății, iar posesorul va fi considerat proprietar. Însă, până la împlinirea termenului, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparență de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situație incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripția achizitivă. Prin urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege faptul posesiei de până atunci se transformă dintr-o stare de drept și se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar.
În consecință, uzucapiunea este o sancțiune civilă, aplicată adevăratului proprietar al unui imobil care lasă bunul său în posesia unei terțe persoane, care face acte de posesie sub nume de proprietar, într-un termen defipt de lege. Din dispozițiile art.1895 C.civil coroborat cu disp. art.1890 C.civil din anul 1864, rezultă pentru a fi dobândită proprietatea unui bun imobil prin uzucapiunea de 30 de ani ar trebui să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții: posesorul să posede bunul în timpul prevăzut de lege; posesia să fie utilă, adică neatinsă de nici unul din viciile acesteia, conform disp. art.1847 C.civil. De asemenea, astfel cum reiese din disp. art.1847 C.civil din anul 1864, viciile posesiei sunt discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea.
Din declarațiile martorilor I. V. și Morarau A. ( fil.62,65), propuși de către pârâți, instanța consideră că pârâții P. G. și P. P. nu au făcut dovada că împreună cu autorii lor au exercitat posesia asupra acestui teren timp de 30 de ani, neîntrerupt și sub nume de proprietar. Astfel, sub acest aspect, instanța reține că martorul M. A. a declarat că terenul în litigiu nu este nici proprietatea reclamanților și nici al pârâților, ci aparține comunei Corbeni. Același martor a mai precizat că a existat un gard care a fost mutat de P. P. în anul 1986( fil.65), astfel încât nu este îndeplinită în primul rând condiția ca imobilul să fie posedat timp de 30 de ani, și nici aceea ca terenul să fie stăpânit sub nume de proprietar. Instanța va da eficiență însă cu prioritate declarației martorului C. M. care a arătat că după anul 1992, când a decedat autoarea reclamantelor, P. S., pârâții au început să ocupe din teren, mutând treptat gardul spre interiorul trenului proprietatea reclamantelor. Același martor a mai menționat că acapararea s-a realizat pe toate cele trei laturi ale terenului, după anul 1992 au fost litigii permanente cu fostul său socru, iar de cca. 5-6 ani aceste litigii sunt și între reclamante și pârâți, care nu se înțeleg în ceea ce privește poziția actuală a gardului( f.64). Pe cale de consecință, instanța consideră că din coroborarea probelor administrate în cauză nu se poate reține că pârâții P. G. și P. P. împreună cu autorii lor au exercitat o posesie neîntreruptă și utilă( sub nume de proprietar) asupra terenului în suprafață de 1.333 mp ce excede suprafeței de 3.000 mp care a făcut obiectul contractului de schimb încheiat în data de 16.04.1960,astfel încât nu poate fi primită apărarea acestora care au susținut că au dobândit proprietatea terenului respectiv prin uzucapiunea de lungă durată. Astfel cum s-a arătat anterior, instanța va reține că pârâții au dobândit conform disp. art.495 C.civil din anul 1864 ( aplicabil în cauză) ca urmare a accesiunii imobiliare, respectiv a aluviunii, un teren cu suprafața de 561 m,. În ceea ce privește declarația dată de P. I A., personal și în calitate de mandatar al surorii sale,reclamanta P. I.S., autentificată sub nr.1265/29.03.2002 de BNP G. A.( fila 17), în care s-a menționat că recunoaște dreptul exclusiv de proprietate a lui P. C.P. și P. G. asupra terenului în suprafață de 3.950 mp, instanța reține că această declarație nu valorează titlu de proprietate și în consecință consideră că nu produce nici un efect din punct de vedere juridic.
Pentru aceste considerente, în baza art. 563 C.civ, instanța va admite în parte acțiunea în revendicare imobiliară și în consecință îi va obliga pe pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor suprafața totală de 776 mp situat în pct.,,Acasă” din satul Oești, ., din care suprafața de 754 mp între reperele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90( evidențiat cu culoarea galbenă) și suprafața de 22 mp ( evidențiat cu culoarea albastră), astfel cum a fost identificat în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132 dosar).
Întrucât linia de hotar dintre proprietatea reclamantelor și proprietatea pârâților P. G. și P. P. este disputată de părți și având în vedere că prin răspunsul la interogatoriu, pârâții au fost de acord cu delimitarea limitelor de hotar, instanța în baza art.560C.civ. și văzând concluziile raportului de expertiză va dispune grănițuirea acestor proprietăți, stabilind linia de hotar pe următoarele aliniamente: E- 90-18/1-14/1-91-4/1; V-8-9-32-47-21-90; N-30-80-27-24-23-22-21/1-20-90-19-17-18-16-1, astfel cum au fost evidențiate în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132 dosar).
În baza art. 274 și 276 rap. la art.277 C.pr.civ din anul 1865, pârâți vor fi obligați în solidar la plata sumei toate de 2.500 de lei cheltuieli de judecată către reclamante reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost completată de reclamantele P. S., domiciliată în sector 2, București, Calea Moșilor, nr. 258, ., .-D., domiciliată în sector 2, București, Pictor I. A., nr. 7 și L. R. C., domiciliată în Râmnicu V., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. G., domicilaită în ., jud. Argeș și P. P., domiciliat în ., nr. 6, ..
Obligă pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor suprafața totală de 776 mp situat în pct.,,Acasă” din satul Oești, ., din care suprafața de 754 mp între reperele 90-19-17-18-16-1-92-3-4-4/1-91-14/1-18/1-90( evidențiat cu culoarea galbenă) și suprafața de 22 mp ( evidențiat cu culoarea albastră), astfel cum a fost identificat în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132dosar).
Grănițuiește proprietatea reclamantelor situat în pct.,,Acasă” din satul Oești, ., față de proprietatea pârâților P. G. și P. P.,situată în satul Oești, . ,stabilind linia de hotar, pe următoarele aliniamente: E- 90-18/1-14/1-91-4/1; V-8-9-32-47-21-90; N-30-80-27-24-23-22-21/1-20-90-19-17-18-16-1, astfel cum au fost menționate în planșa nr.4 întocmită de d-na expert M. L. ( fila 132 dosar).
Obligă în solidar pe pârâți la plata sumei toate de 2.500 de lei cheltuieli de judecată către reclamante reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07.03.2014.
Președinte,Grefier,
G. N. IonescuSimona E.
Red.jud. G.N.I
Tehnored.A.D
Ex.7/21.07.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Fond funciar. Sentința nr. 765/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
